Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un copil nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut

Băiat în brațele mamei sale

Foto: Getty Images

I-am spus astăzi că e ok așa cum e. Că un copil nu trebuie să poarte grija adulților, ci întotdeauna invers. Că nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut. Că e ok să greșească, să fie blând cu el și să nu-i fie teamă că va fi iubit mai puțin.

Că nu e dator să citească gândurile nimănui. Că nu e dator să facă pe nimeni altcineva în afară de el să se simtă bine. Nu e salvatorul nimănui. Nu e responsabil pentru ce simte nimeni altcineva, nici pentru starea altuia de bine sau de rău, într-un cuvânt, e responsabil doar pentru fericirea lui și atât. Că nu datorează nimănui nimic, nici părinților, nici altcuiva. Că nimeni n-are dreptul să-l omoare, nici în numele iubirii, nici pentru că l-a făcut.

Că nimic nu justifică un abuz și că nimeni nu are dreptul să facă din cei apropiați un sac de box emoțional în numele unei copilării nefericite. Că dacă cineva îl face să se simtă vinovat, dator sau înfricoșat, acel cineva nu-l iubește, îl manipulează.

Că toate emoțiile sunt normale, chiar și cele mai puțin plăcute. Că are voie să plângă, are voie să simtă furie, că de fapt e absurd ca cineva să-i spună ce are și ce nu are dreptul să simtă. Că nu trebuie să-și îngroape nici tristețea, nici furia și nu trebuie să meargă pe vârfuri prin casă doar pentru că cineva din familie a avut o zi proastă. Că înainte să se întrebe oare ce simt și ce nevoi au ceilalți, să aibă încredere în el, în ce simte și ce are nevoie. Să spună ce vrea, dar mai ales ce nu vrea.

I-am cerut iertare că am învățat lucrurile astea prea târziu. I-am cerut iertare pentru ce i-am greșit și i-am promis că n-am să-l mai părăsesc niciodată și am să fiu lângă el de câte ori va avea nevoie. L-am mai rugat să aibă răbdare cu el, dar și cu mine, pentru că încă învăț.

Și la mulți ani, am zis la final.

Mulțumesc, mi-a răspuns din oglindă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro