Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Un copil nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut

Băiat în brațele mamei sale

Foto: Getty Images

I-am spus astăzi că e ok așa cum e. Că un copil nu trebuie să poarte grija adulților, ci întotdeauna invers. Că nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut. Că e ok să greșească, să fie blând cu el și să nu-i fie teamă că va fi iubit mai puțin.

Că nu e dator să citească gândurile nimănui. Că nu e dator să facă pe nimeni altcineva în afară de el să se simtă bine. Nu e salvatorul nimănui. Nu e responsabil pentru ce simte nimeni altcineva, nici pentru starea altuia de bine sau de rău, într-un cuvânt, e responsabil doar pentru fericirea lui și atât. Că nu datorează nimănui nimic, nici părinților, nici altcuiva. Că nimeni n-are dreptul să-l omoare, nici în numele iubirii, nici pentru că l-a făcut.

Că nimic nu justifică un abuz și că nimeni nu are dreptul să facă din cei apropiați un sac de box emoțional în numele unei copilării nefericite. Că dacă cineva îl face să se simtă vinovat, dator sau înfricoșat, acel cineva nu-l iubește, îl manipulează.

Că toate emoțiile sunt normale, chiar și cele mai puțin plăcute. Că are voie să plângă, are voie să simtă furie, că de fapt e absurd ca cineva să-i spună ce are și ce nu are dreptul să simtă. Că nu trebuie să-și îngroape nici tristețea, nici furia și nu trebuie să meargă pe vârfuri prin casă doar pentru că cineva din familie a avut o zi proastă. Că înainte să se întrebe oare ce simt și ce nevoi au ceilalți, să aibă încredere în el, în ce simte și ce are nevoie. Să spună ce vrea, dar mai ales ce nu vrea.

I-am cerut iertare că am învățat lucrurile astea prea târziu. I-am cerut iertare pentru ce i-am greșit și i-am promis că n-am să-l mai părăsesc niciodată și am să fiu lângă el de câte ori va avea nevoie. L-am mai rugat să aibă răbdare cu el, dar și cu mine, pentru că încă învăț.

Și la mulți ani, am zis la final.

Mulțumesc, mi-a răspuns din oglindă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult