Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un copil nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut

Băiat în brațele mamei sale

Foto: Getty Images

I-am spus astăzi că e ok așa cum e. Că un copil nu trebuie să poarte grija adulților, ci întotdeauna invers. Că nu trebuie să facă nimic special să primească iubire; o merită pur și simplu pentru că s-a născut. Că e ok să greșească, să fie blând cu el și să nu-i fie teamă că va fi iubit mai puțin.

Că nu e dator să citească gândurile nimănui. Că nu e dator să facă pe nimeni altcineva în afară de el să se simtă bine. Nu e salvatorul nimănui. Nu e responsabil pentru ce simte nimeni altcineva, nici pentru starea altuia de bine sau de rău, într-un cuvânt, e responsabil doar pentru fericirea lui și atât. Că nu datorează nimănui nimic, nici părinților, nici altcuiva. Că nimeni n-are dreptul să-l omoare, nici în numele iubirii, nici pentru că l-a făcut.

Că nimic nu justifică un abuz și că nimeni nu are dreptul să facă din cei apropiați un sac de box emoțional în numele unei copilării nefericite. Că dacă cineva îl face să se simtă vinovat, dator sau înfricoșat, acel cineva nu-l iubește, îl manipulează.

Că toate emoțiile sunt normale, chiar și cele mai puțin plăcute. Că are voie să plângă, are voie să simtă furie, că de fapt e absurd ca cineva să-i spună ce are și ce nu are dreptul să simtă. Că nu trebuie să-și îngroape nici tristețea, nici furia și nu trebuie să meargă pe vârfuri prin casă doar pentru că cineva din familie a avut o zi proastă. Că înainte să se întrebe oare ce simt și ce nevoi au ceilalți, să aibă încredere în el, în ce simte și ce are nevoie. Să spună ce vrea, dar mai ales ce nu vrea.

I-am cerut iertare că am învățat lucrurile astea prea târziu. I-am cerut iertare pentru ce i-am greșit și i-am promis că n-am să-l mai părăsesc niciodată și am să fiu lângă el de câte ori va avea nevoie. L-am mai rugat să aibă răbdare cu el, dar și cu mine, pentru că încă învăț.

Și la mulți ani, am zis la final.

Mulțumesc, mi-a răspuns din oglindă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult