Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Un efect fără precedent al grevei profesorilor

Protestul profesorilor - 30 mai

Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Nu știu care va fi rezultatul negocierilor între sindicaliști și reprezentanții guvernului. Nu contest legitimitatea cererilor profesorilor, o știe toată lumea, învățământul este subfinanțat iar salariile profesorilor sunt foarte modeste comparativ cu așteptările pe care le avem de la ei. La fel de justificată este și îngrijorarea părinților legată de examenele naționale și de creșterea performanței actului didactic. Previzibil era și dezinteresul guvernanților de a aloca un buget mai consistent educației din România. Eterna motivație că "nu sunt bani" pare (și este) penibilă în contextul majorării pensiilor speciale.

Un detaliu pe care îl observ însă pentru prima dată este reacția (extrem de) vehementă la adresa acestei categorii socio-profesionale. Este fără precedent inclusiv pentru profesori. Frecușuri au mai fost și până acum. Cazurile mediatizate ale unor cadre didactice, surprinse în tot felul de ipostaze nepotrivite cu statutul pe care îl dețin, au mai generat proteste și nemulțumiri.

Dar nu având amploarea celor de acum.

De data asta, profesorii nu se mai confruntă doar cu indiferența guvernanților și eternele promisiuni că "vom face si vom drege" ci și cu o reacție de respingere în masă din partea societății românești. De la "marș la catedre" până la luptele la baionetă de pe grupurile de părinți și profesori, societatea românească se confruntă acum cu un război civil în toată regula.

Sigur că asta ar trebui să fie un prilej de reflecție pentru profesori. Reacția asta vine pe un fond de nemulțumire care s-a acumulat în timp, augmentat de procentele analfabetismului funcțional și rezultatele mediocre de la examenele naționale, bacalaureat și titularizare. Cei câțiva olimpici și dosarele de gradații de merit pline cu hârtii care nu spun nimic nu sunt de natură să convingă pe cineva. Nici discursul de victime care se sacrifică pe altarul educației, cu profesori care stau peste program și cumpără materiale didactice din banii lor nu înduioșează pe nimeni.

Pentru că, într-un sistem de învățământ, exemplele personale nu au relevanță. 

Statisticile da.

Iar statisticile nu ne sunt favorabile. Deloc.

De cealaltă parte, tendința de a demoniza o întreagă categorie profesională are ca efect demotivarea și a celor (mulți, puțini?) profesori serioși. Dedicați. Disprețul ăsta general la adresa tuturor nu are vocația nuanței, a discernământului. Sunt toți băgați la grămadă, toți sunt de vină, își merită soarta, asta e, așa le trebuie.

Nu, nu e așa.

Sunt (încă) profesori foarte buni în școlile noastre iar valul ăsta de ură îi timorează și îi demotivează. Sunt tot mai multe voci care spun că nu se vor mai implica atât de mult la catedră. Că vor refuza să mai îndeplinească sarcini pe care le acceptau până acum fără comentarii. Nu uitați că greva a fost declanșată la scurt timp dupa cazul profesoarei injunghiate, episod care a trezit, de asemenea, o emotie foarte puternică în rândul cadrelor didactice. Pe scurt, calitatea actului educațional va suferi o scădere în timp, generată nu doar de salariile mici ci și de antipatia generală creată în jurul profesorilor.

Finalmente, cei care au de câștigat sunt guvernanții, pentru care luptele astea intestine între părinți și profesori vin la momentul potrivit. Uităm că, de fapt, vina majoră le aparține. Că de treizeci de ani și-au bătut joc de învățământ iar salariile profesorilor nu sunt decât o nefericită consecință a indiferenței și demagogiei cu care au tratat școala românească.

Finalul acestei greve nu va marcat de salarii mai mari ci de o categorie socio-profesionala afectată de sindromul cetății asediate.

Copiii vor fi primii care vor resimți acest lucru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Iegzistă o iesplicație: (tot mai) mulți părinți ai copiilor folosiți azi ca instrument de șantaj de guvernanți au trecut prin școală ca gîsca prin apă în anii 90-2000. Nu toți au avut noroc de slujbă la stat sau vreo combinație pe termen lung... Și au dus cu ei frustrările pe care le vedem azi deversate în online. Manelizarea și haurizarea României nu au început de ieri, alaltăieri... dovadă comentariile celor 2 C(omentaci) de mai devreme. ;)
    • Like 0
  • Nu doar profesorii și-au pierdut statutul social (autoritatea, prestigiul, respectul). Întreaga scară a valorilor este cu susul în jos. În țara asta nici medicii, nici polițiștii, nici multe alte categorii profesionale nu mai au parte de respect, de locul cuvenit (evident, cu mici excepții). Și când spun respect, nu mă refer doar la nivelul salariilor ci efectiv la cum sunt tratate aceste categorii de către societatea civilă, în ansamblul ei. Respectul pentru aceștia este în cădere liberă. Acum ești respectat după mărimea contului din bancă, dacă locuiești într-o vilă bengoasă, dacă ai cel mai nou model de Merțan și dacă pleci în vacanță în Seychelles. Mai respectați sunt realizatorii emisiunilor TV așa-zise de divertisment, maneliștii, editorii de tabloide sordide ș.a.m.d., care îndobitocesc o națiune întreagă de 33 de ani încoace. Cum se va reașeza scara valorilor? Mi-e teamă că nimeni nu mai are o soluție, cel puțin pe termen scurt/mediu.
    • Like 2
  • Cristian check icon
    Oare să fie adevărat? Daca este o reacție în masă, nu a fi având un sâmbure de adevăr? Oare profesorii ar fi trebuit să sesizeze că scade calitatea procesului și în final, calitatea produsului muncii lor? Că după 2 ani de școală la FF s au bucurat de "anului punților" pentru bugetari? Că ne preocupă turismul nu efectuarea orelor? Că fiecare face ce vrea? Dacă vrea domnul profesor face ore daca nu, nu. Că "aparatul bugetat" este supraîncărcat, inclusiv în învățământ? Că norma didactică s-a redus că sa facă loc tuturor pilelor? Că profesorii au fost buni organizatori ai alegerilor, la nivel local, la tara 30 de ani? Da, salariile trebuie mărite dar, pe bază de criterii de performanta. Nu pe baza de mitinguri și prin șantaj.
    • Like 0
  • M-ai emotionat domnule. Cand ai dat la copii mi-a curs o lacrima.
    Si amenintarea aia cu sufera copii - exact pentru grupurile alea de WP cu mame.

    Pana atunci - toti sunt vinovati. Daca esti profesore calitativ si vezi ca dupa 30 de ani nu se schimba lucrurile in bine - actionezi. Faci ceva, pleci din sistem, iesi cu alti profesori si infinteezi o scoala privata.
    Pana atunci aia de au iesit la proteste sunt exact spuma problemei. II doare in dos de copii si se gandesc doar la banuti... "Doamne, Doamne trece luna, vine arvuna". Profesorilor de calitate le pasa de copii si fac ore acum... nu se ahtiaza in strada dupa bani.

    Dupa m-am gandit ca sunt liber si daca vreau ca si copii mei sa aibe o educatie buna exista alternative. Singura mea doleanta este ca inca trebuie sa platesc rebuturile astea de cer mariri de salariu. Corect ar fi ca scoala sa fie cofinantata. X suma de la bugetul de stat pe copil , dupa poti sa platesti tu in plus cat cere privatul. Si atunci scoala aia e direct responsabila in fata ta de educatia copilului.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult