Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un efect fără precedent al grevei profesorilor

Protestul profesorilor - 30 mai

Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Nu știu care va fi rezultatul negocierilor între sindicaliști și reprezentanții guvernului. Nu contest legitimitatea cererilor profesorilor, o știe toată lumea, învățământul este subfinanțat iar salariile profesorilor sunt foarte modeste comparativ cu așteptările pe care le avem de la ei. La fel de justificată este și îngrijorarea părinților legată de examenele naționale și de creșterea performanței actului didactic. Previzibil era și dezinteresul guvernanților de a aloca un buget mai consistent educației din România. Eterna motivație că "nu sunt bani" pare (și este) penibilă în contextul majorării pensiilor speciale.

Un detaliu pe care îl observ însă pentru prima dată este reacția (extrem de) vehementă la adresa acestei categorii socio-profesionale. Este fără precedent inclusiv pentru profesori. Frecușuri au mai fost și până acum. Cazurile mediatizate ale unor cadre didactice, surprinse în tot felul de ipostaze nepotrivite cu statutul pe care îl dețin, au mai generat proteste și nemulțumiri.

Dar nu având amploarea celor de acum.

De data asta, profesorii nu se mai confruntă doar cu indiferența guvernanților și eternele promisiuni că "vom face si vom drege" ci și cu o reacție de respingere în masă din partea societății românești. De la "marș la catedre" până la luptele la baionetă de pe grupurile de părinți și profesori, societatea românească se confruntă acum cu un război civil în toată regula.

Sigur că asta ar trebui să fie un prilej de reflecție pentru profesori. Reacția asta vine pe un fond de nemulțumire care s-a acumulat în timp, augmentat de procentele analfabetismului funcțional și rezultatele mediocre de la examenele naționale, bacalaureat și titularizare. Cei câțiva olimpici și dosarele de gradații de merit pline cu hârtii care nu spun nimic nu sunt de natură să convingă pe cineva. Nici discursul de victime care se sacrifică pe altarul educației, cu profesori care stau peste program și cumpără materiale didactice din banii lor nu înduioșează pe nimeni.

Pentru că, într-un sistem de învățământ, exemplele personale nu au relevanță. 

Statisticile da.

Iar statisticile nu ne sunt favorabile. Deloc.

De cealaltă parte, tendința de a demoniza o întreagă categorie profesională are ca efect demotivarea și a celor (mulți, puțini?) profesori serioși. Dedicați. Disprețul ăsta general la adresa tuturor nu are vocația nuanței, a discernământului. Sunt toți băgați la grămadă, toți sunt de vină, își merită soarta, asta e, așa le trebuie.

Nu, nu e așa.

Sunt (încă) profesori foarte buni în școlile noastre iar valul ăsta de ură îi timorează și îi demotivează. Sunt tot mai multe voci care spun că nu se vor mai implica atât de mult la catedră. Că vor refuza să mai îndeplinească sarcini pe care le acceptau până acum fără comentarii. Nu uitați că greva a fost declanșată la scurt timp dupa cazul profesoarei injunghiate, episod care a trezit, de asemenea, o emotie foarte puternică în rândul cadrelor didactice. Pe scurt, calitatea actului educațional va suferi o scădere în timp, generată nu doar de salariile mici ci și de antipatia generală creată în jurul profesorilor.

Finalmente, cei care au de câștigat sunt guvernanții, pentru care luptele astea intestine între părinți și profesori vin la momentul potrivit. Uităm că, de fapt, vina majoră le aparține. Că de treizeci de ani și-au bătut joc de învățământ iar salariile profesorilor nu sunt decât o nefericită consecință a indiferenței și demagogiei cu care au tratat școala românească.

Finalul acestei greve nu va marcat de salarii mai mari ci de o categorie socio-profesionala afectată de sindromul cetății asediate.

Copiii vor fi primii care vor resimți acest lucru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Iegzistă o iesplicație: (tot mai) mulți părinți ai copiilor folosiți azi ca instrument de șantaj de guvernanți au trecut prin școală ca gîsca prin apă în anii 90-2000. Nu toți au avut noroc de slujbă la stat sau vreo combinație pe termen lung... Și au dus cu ei frustrările pe care le vedem azi deversate în online. Manelizarea și haurizarea României nu au început de ieri, alaltăieri... dovadă comentariile celor 2 C(omentaci) de mai devreme. ;)
    • Like 0
  • Nu doar profesorii și-au pierdut statutul social (autoritatea, prestigiul, respectul). Întreaga scară a valorilor este cu susul în jos. În țara asta nici medicii, nici polițiștii, nici multe alte categorii profesionale nu mai au parte de respect, de locul cuvenit (evident, cu mici excepții). Și când spun respect, nu mă refer doar la nivelul salariilor ci efectiv la cum sunt tratate aceste categorii de către societatea civilă, în ansamblul ei. Respectul pentru aceștia este în cădere liberă. Acum ești respectat după mărimea contului din bancă, dacă locuiești într-o vilă bengoasă, dacă ai cel mai nou model de Merțan și dacă pleci în vacanță în Seychelles. Mai respectați sunt realizatorii emisiunilor TV așa-zise de divertisment, maneliștii, editorii de tabloide sordide ș.a.m.d., care îndobitocesc o națiune întreagă de 33 de ani încoace. Cum se va reașeza scara valorilor? Mi-e teamă că nimeni nu mai are o soluție, cel puțin pe termen scurt/mediu.
    • Like 2
  • Cristian check icon
    Oare să fie adevărat? Daca este o reacție în masă, nu a fi având un sâmbure de adevăr? Oare profesorii ar fi trebuit să sesizeze că scade calitatea procesului și în final, calitatea produsului muncii lor? Că după 2 ani de școală la FF s au bucurat de "anului punților" pentru bugetari? Că ne preocupă turismul nu efectuarea orelor? Că fiecare face ce vrea? Dacă vrea domnul profesor face ore daca nu, nu. Că "aparatul bugetat" este supraîncărcat, inclusiv în învățământ? Că norma didactică s-a redus că sa facă loc tuturor pilelor? Că profesorii au fost buni organizatori ai alegerilor, la nivel local, la tara 30 de ani? Da, salariile trebuie mărite dar, pe bază de criterii de performanta. Nu pe baza de mitinguri și prin șantaj.
    • Like 0
  • M-ai emotionat domnule. Cand ai dat la copii mi-a curs o lacrima.
    Si amenintarea aia cu sufera copii - exact pentru grupurile alea de WP cu mame.

    Pana atunci - toti sunt vinovati. Daca esti profesore calitativ si vezi ca dupa 30 de ani nu se schimba lucrurile in bine - actionezi. Faci ceva, pleci din sistem, iesi cu alti profesori si infinteezi o scoala privata.
    Pana atunci aia de au iesit la proteste sunt exact spuma problemei. II doare in dos de copii si se gandesc doar la banuti... "Doamne, Doamne trece luna, vine arvuna". Profesorilor de calitate le pasa de copii si fac ore acum... nu se ahtiaza in strada dupa bani.

    Dupa m-am gandit ca sunt liber si daca vreau ca si copii mei sa aibe o educatie buna exista alternative. Singura mea doleanta este ca inca trebuie sa platesc rebuturile astea de cer mariri de salariu. Corect ar fi ca scoala sa fie cofinantata. X suma de la bugetul de stat pe copil , dupa poti sa platesti tu in plus cat cere privatul. Si atunci scoala aia e direct responsabila in fata ta de educatia copilului.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult