Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Profesorul Doru Căstăian, răspuns pentru cei care văd din activitatea profesorilor doar vacanțele și cele 18 ore de predare pe săptămână: „Dacă sunt atât de multe avantaje, mă întreb de ce nu se calcă lumea în picioare ca să intre în învățământ”

Doru Căstăian

Foto - Inquam Photos

„Greva profesorilor este în primul rând despre nevoia lor de a se simți văzuți și de a conta în societate atât cât ar trebui să conteze. Iar asta nu exclude chestiunea salariilor în niciun fel. Salariile nu sunt niciodată numai despre coșul zilnic, despre satisfacerea nevoilor. Salariile sunt un indicator foarte limpede al felului în care o categorie profesională e privită în societate”, spune Doru Căstăian, profesor de filosofie și științe socio-umane Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” şi la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi și profesor asociat de gândire critică şi bioetică la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”.

Dorința de a face performanță, disponibilitatea la efort, deschiderea către elevi și capacitatea de a gestiona provocările apărute sunt strâns legate, în cazul fiecărui individ, de felul în care îi sunt satisfăcute nevoile de bază. „Cele două planuri nu sunt separate, pentru că atunci când nu-ți permiți chiria, atunci când ești forțat să mănânci ieftin, când nu îți permiți cărțile pe care le vrei, asta afectează în mod grav și un anume simț al demnității și al importanței a ceea ce faci și ce ești. Sunt cercetări care arată că oamenii pot renunța la o anumită calitate a vieții, dacă simt că lucrurile pe care le fac sunt prețuite. Din păcate, profesorii nu au nici una, nici alta. N-au nici veniturile care să le asigure prosperitate și nu au nici recunoașterea publică. Ceea ce nu înseamnă că nu avem și noi, profesorii, multe lucruri de făcut în direcția asta”, subliniază Doru Căstăian, laureat în cadrul proiectului MERITO, care aduce în atenția publicului exemple de profesori valoroși. 

Astăzi există o întreagă literatură care vorbește despre nevoia de a crea o cultură organizațională sănătoasă, care să susțină motivația angajaților, să îi ajute să muncească cu sens și să evite epuizarea. Astfel de discuții se referă însă doar rareori la cadrele didactice, un corp profesional care doar în învățământul preuniversitar numără aproape 240.000 de membri. 

Deși sunt voci care atrag sistematic atenția asupra uzurii psihice și nevoii de dezvoltare personală a profesorilor, aceasta nu a fost niciodată o temă mainstream. „Din păcate, n-a fost niciodată și o temă a sindicatelor”, remarcă profesorul Căstăian. „Eu cred că sindicatele au partea lor de vină că s-a ajuns aici, fiindcă au fost, în general, destul de laxe și de neimplicate și de colaboraționiste. Nu mă feresc de termenul ăsta. Unul dintre lucrurile pe care le pot reproșa sindicatelor e viziunea aceasta foarte îngustă, care de regulă a redus la salarii toate revendicările venite dinspre zona educației. Pe de altă parte, sindicatele au în fișa postului creșterea calității condițiilor de muncă, ceea ce nu înseamnă exclusiv finanțare. Da, înseamnă și asta, dar nu înseamnă primul rând asta. Dacă se dorește, e vorba și de finanțarea unor procese pe termen lung. Vrem consilieri școlari, dar de unde avem consilieri școlari, cum formăm consilieri școlari la nivelul secolului acestuia, de exemplu? Aici e nevoie de finanțarea unor procese pe termen lung de formare a acestor oameni. Continui să cred că sindicatele ar trebui să privească, dacă se poate, cu curaj și către elemente de reformă structurală și nu numai către salarizare. Eu personal am dubii puternice că actualele sindicate pot face asta, dar în principiu cred că sindicatele ar putea face asta”, crede profesorul.

„Dacă sunt atât de multe avantaje, mă întreb de ce nu se calcă lumea în picioare ca să intre în învățământ”

La o privire superficială, din meseria de profesor unii văd doar vacanțele și numărul de ore de predare efectivă pe săptămână - 18. Acestea devin argumente într-un discurs public ostil cadrelor didactice, care ignoră și celelalte sarcini, și nivelul mare de stres pe care îl implică munca la catedră în orice țară din lume. 

„Din păcate, de foarte multe una din strategiile de apărare pe termen lung împotriva stresului este cinismul. Din păcate, ajungi să nu-ți mai pese, să nu te mai implici, să nu mai crezi în vreun fel, să nu te mai lași motivat”

Doru Căstăian

„Chiar și în țări unde profesorii sunt bine plătiți, chiar și în țările cu învățământ finanțat mai generos, există un trend de renunțare la profesie tocmai pentru că e foarte multă muncă și nu foarte puțină muncă. Dacă sunt atât de multe avantaje, mă întreb de ce nu se calcă lumea în picioare ca să intre în învățământ, ba din contră sunt foarte mari probleme în a găsi oameni care să facă acest lucru”, spune Doru Căstăian.

Nivelul mare de stres pe care îl resimt profesorii duce la diferite mecanisme de apărare. „Din păcate, de foarte multe ori, una dintre strategiile de apărare pe termen lung împotriva stresului este cinismul. Din păcate, ajungi să nu-ți mai pese, să nu te mai implici, să nu mai crezi în vreun fel, să nu te mai lași motivat”, atrage el atenția.

În opinia sa, profesorii unei țări nu pot fi radical mai buni decât restul societății. „În general, analizele, atât cât s-au făcut, arată că profesorimea e un pic peste nivelul mediu al societății românești. Dar sunt foarte multe elemente de cultură ascunse, de rutine culturale și foarte multe obiceiuri. Și atunci nu poți să le ceri profesorilor să fie radical altceva. Bineînțeles că există în toate profesiile indivizi excepționali, care își pot asuma, în nume personal și cu curaj, cu determinare, anumite valori. Însă uitați-vă cât de singuri sunt. Avertizorii de integritate sunt oameni foarte singuri, pe care-i admirăm mulți, poate, în tăcere, dar care instituțional nu sunt susținuți”, explică profesorul.

Cumva, societatea românească s-a obișnuit să trăiască fără președintele Iohannis. Îmi aduc aminte de un articol foarte haios din Times New Roman, care spunea că președintele Iohannis va face la un moment dat o scurtă vizită de lucru și în România

Doru Căstăian

L-am întrebat pe profesorul Căstăian cum cataloghează atitudinea Guvernului, dar și pe cea a președintelui Iohannis, care a făcut la Sibiu o glumă neinspirată și a spus că are și greva avantajele ei. „Mulți profesori au simțit ca fiind jignitoare oferta Guvernului, ceea ce confirmă că greva este despre demnitate la fel de mult cât e despre bani. Reacția Guvernului e specifică politicienilor români - hai să mai aruncăm niște mărunțiș să mai tacă ăștia o vreme. Pe când ceea ce se spune acum e că e nevoie de o salarizare consistentă și asumată prin lege la un alt nivel. Reacțiile președintelui Iohannis sunt cum ne-a obișnuit, ori inexistente, ori foarte slabe, ori defazate. Umorul nu este punctul lui forte, dar în momentul în care ești președintele unui stat și mai ești și profesor ar trebui să se vadă măcar nivelul de implicare, ar trebui să se vadă măcar că îți pasă. Din păcate, reacția lui e pe lângă subiect. Cumva, societatea românească s-a obișnuit să trăiască fără președintele Iohannis. Îmi aduc aminte de un articol foarte haios din Times New Roman, care spunea că președintele Iohannis va face la un moment dat o scurtă vizită de lucru și în România”, spune Doru Căstăian. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru Dan și aurora oncescu . Citiți articolul d-lui profesor Bogdan Cristea. Stiți cine s-a opus cu cea mai mare îndârjire oricărei reforme novatoare în învățământul românesc? Ei bine , corpul profesoral. Știți cumva câte mii de profesori care sunt în stradă au note sub 7 la examenele de atestat pe post? Ca să nu mai vorbesc de grad.Sunt profesori care spun fără tresărire că mor de foame și nu au ce îmbrăca. Probabil aceasta este realitatea dar un intelectual, din decență, nu poate face o asemenea declarație în fața lelvilor săi.
    • Like 0
    • @ Ion Podocea
      Dan check icon
      Acest „Ion Podocea” poate că nu este conștient câte persoane fac parte din corpul profesoral. Altfel nu ar fi inventat „opoziții” imaginare față de reforme, pentru că e vorba de sute de mii de persoane, cu familii care le cunosc foarte bine situația și opiniile, deci nu poate unul ca el să vină pe „Republica” (un site citit de mulți profesori, de altfel) și să construiască realități paralele, că nu e vorba de 2-3 oameni despre care nimeni din România nu știe nimic.
      Profesorii își doresc reformarea sistemului, dar nu în sensul abramburelii care se face de câte ori se schimbă miniștrii.
      Toți cei care înjură profesorii au probabil impresia că nimeni nu cunoaște niciun profesor în țara asta, că pot prosti pe față oamenii.
      PS: Din decență, un îmbuibat nu ar trebui să dea sfaturi privind decența celor care fac foamea.
      • Like 2
    • @ Dan
      Marina check icon
      Înțeleg că atunci când se inițiază niște schimbări în sistem li se cer sugestii și profesorilor. Formal, evident, pentru că sugestiile lor nu se regăsesc nicidecum în legi. Unii vor reforma într-un fel, alții în alt fel. Dar specialiștii din educație, experții, ce păzesc? Reforma trebuie făcută pornind de la studii, inclusiv cele din disciplinele conexe, nu de la sondaje de opinie. Și dacă profesorii nu ar vrea reformă, care e problema? Tu, minister, o faci, iar ei vor începe, de voie de nevoie să funcționeze în noul sistem. Rezistența la schimbare este în firea omului. Dar lumea merge înainte, fără voia reticenților.
      Aștept, așadar, un ministru cu o echipă care să reformeze sistemul. Nu îl voi vedea în curând, pentru că în România nu există o masă critică ce solicită reforma. În niciun domeniu. Repet, o masă critică, pentru că oameni care cer schimbarea există, dar prea puțini.
      • Like 0
    • @ Ion Podocea
      „un intelectual din decență, nu poate face o asemenea declarație”(profesorii spun „că mor de foame”)- sunt vorbele dv., pentru care ar trebui să vă fie rușine!!!!!
      • Like 0
  • Toată stima profesorului Doru Căstăian pentru analiza lucidă și profundă!
    • Like 2
  • Marta check icon
    Părerea mea este că sunt avantaje în învățământ, cum sunt și dezavantaje. Așa cum sunt pentru absolut toate categoriile profesionale. Cine se angajează undeva, își asumă și avantajele, și dezavantajele. Eu am renunțat la o slujbă (peste) decent plătită dar unde munceam multe ore pe zi, plus drumul-intors, pentru o slujbă cu jumătate de normă plătită cu mult mai puțin. Mi-am asumat această "tăiere" radicală din salariu, pentru mai mult timp alocat familiei.

    La prima ședință cu părinții, fosta învățătoare a copilului a spus că în trecut a avut altă carieră, dar după ce a născut, a optat să intre în învățământ pentru programul mai lejer.
    Cine intră în învățământ, știe că asta urmează: mult timp liber, bani așa și așa.
    Probabil că este uman să ne dorim și una, și alta, dar nu este nefirească nici "placa" cu timpul scurt de lucru a celor din afara sistemului de învățământ. Oamenii nu înțeleg de ce profesorii au acceptat un post cu multe beneficii, și X dezavantaje, ca apoi să nu le mai convină dezavantajele, dar să vrea să rămână cu beneficiile (adică nu cum m-aș răzgândi eu acum și aș reveni la slujba bine plătită dinainte, ci aș vrea tot ca acum, part time, dar pe banii dinainte).

    De ce nu se îmbulzesc oamenii în învățământ? Este evident. Pentru că trăim într-o lume hulpava, consumeristă, și oamenii vor BANI, nu timp. Cei câțiva care au acceptat mai mult timp pentru mai puțini bani, pare că s-au răzgândit acum și le vor pe toate
    • Like 1
    • @ Marta
      Marta check icon
      Prețurile au sărit pentru toată lumea. Fiecare este liber să regândească deciziile luate. Profesorii nu par a regândi decizia luată de a se angaja în învățământ, ei doar cer salarii mai mari.
      Atâția oameni în stradă, și cer lucruri doar pentru ei. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu la coada la ceva de "intelectuali", Muzeul Antipa, festivalul Enescu, art safari, și să mă întreb cum ar fi daca oamenii aia ar protesta deodată împotriva sistemului, a corupției, a nedreptății. M-am uitat la pozele cu protestul trimise de profesori pe whatsapp către părinți și m-am gândit...ce de oameni care se gândesc doar la ei!
      • Like 0
    • @ Marta
      În locul dv. aș reciti argumentele din articol.
      • Like 2
  • Nume check icon
    Sa presupunem si sa speram ca salariile profesorilor vor ajunge cat de cat la nivelul meritat si aceasta problema va dispare pentru o perioada de timp. Ce se intampla dupa? Va exista o implicare mai mare a dascalilor in procesul de educatie? Vom avea o rata de abandon scolare mai mare si o rata de alfabetizare mai mare? Competentele digitale mai bune? Vom avea dascali care vor dori sa profeseze in mediul rural? Eu sincer nu cred. Nu cred ca rezolvarea binemeritata a salariilor va insemna un pas inainte in educatie. Bani in plus nu inseamna o noua mentalitate. Bineinteles ca statul - reprezentat de vajnicul Minister al Educatiei care prin corifeii si demiurgii care l-au condus - au bulversat complet sistemul si au partea lor mare de vina, dar dascalii ce pot face ca acest sistem sa se schimbe si sa produca cetateni mai educati, mai bine pregatiti profesionali si mai valorosi pe piata muncii?
    • Like 1
    • @ Nume
      Sunteți sceptic și argumentați cu lozinci banale ori cu întrebări retorice.
      • Like 1
  • Știe autorul acestui material câți absolvenți de studii superioare - 3 ani sau 3 ani + masterat, sunt dispuși să profeseze în școlile din sate - din pasiune și dorința de a educa viitorii cetățeni ai țării? Bănuiesc că autorul cunoaște bine mediul din învățământ. Dacă da, știe care sunt discuțiile profesorilor - intelectuali în cancelarii, în timpul pauzelor între ore? Dacă am întreba profesorii greviști care este ultima carte citită, bănuiți care ar fi rezultatul. Știu că sunt, ca în toate domeniile, profesori de excepție, dedicați muncii lor de formatori, dar sunt , din păcate, și profesori slab pregătiți, cu o cultură generală precară.Azi, profesorii care au refuzat să meargă la grevă și au rămas alături de elevii lor sunt ostracizații de greviști. Creșterea salariului este o cerință justificată. dar nu putem să cădem în cealaltă parte să ne vedem hibele din învățământul românesc.
    • Like 2
    • @ Ion Podocea
      Dan check icon
      „Profesorii care au refuzat să meargă la grevă” au făcut-o de foame, pentru că nu-și permit să piardă orele respective, sau dintr-un calcul cinic potrivit căruia oricum vor primi și ei măririle, dacă se vor da.
      „Alături de copii” ar trebui să fie și cei care s-au învrăjbit împotriva profesorilor, nu să-i critice pentru că-și cer drepturile.
      PS. Nu știu cât de bine cunoaște autorul „mediul din învățământ”, dar e clar că „Ion Podocea” vorbește din auzite. Sau pur și simplu din răutatea specifică celor care vor să moară și capra vecinului, oricât de jigărită ar fi.
      • Like 2
    • @ Ion Podocea
      Dv. v-ați duce „din pasiune”, pe bani puțini, la sat, în locul orașului?
      Cum vă permiteți să ofensați nivelul cultural al profesorilor?
      Cui credeți că se datorează „hibele din învățământul românesc” actual - profesorilor???
      • Like 1
    • @ aurora oncescu
      Ioana check icon
      Din păcate, da, într-o oarecare măsură e din cauza profesorilor. E un cerc vicios, dar așteptările fata de profesori ar trebui sa fie mari. Și din pacate mulți au accesat sistemul doar pentru acei bani putini, completați în diverse moduri, sau pentru un loc călduț la stat. Și fără a avea vreodată intenția de a fi profesori cu adevărat. Minima rezistenta.
      Cercul vicios e întreținut în mare parte de profesori, care au ales sa pună ștacheta tot mai jos, ca să își facă viata ma usoara și sa își păstreze posturile. Conducerea tarii e mizerabila de foarte mulți ani, dar profesorii au partea lor de vina, și nu e mica, după părerea mea...
      • Like 0
  • Gecaba Gecaba check icon
    Ca sa parafrazez : Dacă sunt atât de multe DEZavantaje, mă întreb de ce nu se calcă lumea în picioare ca să iasa din învățământ.
    • Like 8
    • @ Gecaba
      Parafrazați cu rea intenție
      • Like 1
    • @ Gecaba
      Pentru ca atat pot. Pentru ca nu ar rezista in sistemul privat, care e bazat pe performanta, nu pe pile, spaga, si cunostinte de partid. Pentru ca, in bula lor, chiar se cred importanti.
      • Like 0
  • pentru ca noi, parintii, comparam cu alte tari unde invatatorii sunt 35 ore pe sapt si 7 sapt vacanta de vara, sau profesorii 26 ore pe sapt. Si multi ani cu salariu mai mic decat salariul mediu pe economie.
    In romania insa nu e loc pt cei cu vocatie si de calitate datorita sistemului invechit si corupt de a prinde un loc de profesor. De aia ajung tot felul de lepre corupte prin scolile de fite si gasesti profesori nemaipomeniti in scolile marginase. In final, multi care sunt muncitori pleaca in sectorul privat - 45 ore pe sapt si doar 4 sapt pe an dar au mai putina parte de idioti.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult