Foto: Variety.com
Am început recent să urmăresc serialul New Amsterdam pe Netflix. Este bazat pe cartea de memorii a doctorului Eric Manheimer intitulată „12 pacienți: viața și moartea în spitalul Bellevue".
Doctorul Eric Manheimer a fost tratat de cancer cu chimioterapie și radiații în timp ce conducea spitalul și trata la rândul lui alți pacienți ai spitalului.
Același fir narativ se desfășoară și în serial avându-l în prim plan pe Max Goodwin, directorul medical al spitalului New Amsterdam.
Dacă nu ați văzut încă acest serial, vă recomand să o faceți pentru că în contextul pandemiei pe care o experimentăm veți vedea o față a sistemului sanitar spre care tânjim cu toții, veți vedea medici care ați vrea să vă trateze fiindcă pun suflet, pentru ei contează fiecare pacient în parte, fie el un om al străzii ori decanul Facultății de Medicină, medici care colaborează în stabilirea unui diagnostic și care nu au nicio problemă să trateze bolnavi infectați cu virusuri necunoscute fără a primi bonusuri sau alte stimulente.
A propos de "bonusuri", știți cât mai costă o cezariană? Mult!
Știți că nu se plătește doar mâna 1, nu? Și mâna 2, neonatologul, anestezistul și asistentele. Evident, după operație ești la mâna asistentelor. Aici nu mai poate interveni nici doctorul curant, ești pe teren minat, pășești ca pe coji de ouă.
E ușor de dedus că, cel mai probabil, costul final echivalează o naștere la privat. Da, întrebam cât costă o naștere la stat, în caz că nu ați înțeles de la început.
Un medic apropiat mi-a spus așa înainte de pandemie: „Tatiana, am salariul așa de mare că, dacă va mai crește, mi-e teamă să nu încep să mă prostesc". Să înțeleagă fiecare ce vrea de aici dar, personal, nu văd niciun înțeles pozitiv al verbului „a se prosti".
Cert este că salariile medicilor au crescut și unii, cu siguranță, au început să se "prostească", să sfideze, să trateze bolnavii cu aroganță și superioritate. Îți este greu să te duci la spital, aștepți acasă până starea nu îți mai permite și mereu ți se reproșează că trebuia să vii mai devreme. Mergi la spital și în drum spre spital te gândești prin cine poți interveni ca să fii tratat mai repede, mai cu atenție, mai bine. Citeam o recenzie a serialului menționat mai sus și autorul spunea că aproape și-ar dori și el să fie pacient la New Amsterdam.
Evident, nimeni nu merge de drag la spital dar parcă ai merge mai relaxat dacă ai ști că vei întâlni un medic blând, empatic și răbdător, dispus să îți aloce toată atenția lui.
Știu, există și medici de toată isprava care vor să ajute fiindcă așa sunt ei construiți, medici dedicați meseriei și oamenilor. Îi știu, le sunt recunoscătoare că i-am întâlnit și mulțumită lor avem speranță că se vor molipsi și alții. Avem nevoie de astfel de medici care să ne trateze nu doar trupul, ci și sufletul!
Revenind la New Amsterdam, compasiune și emoție, asta este ceea ce îmi rămâne în minte când închei de vizionat un episod din acest serial. Asta este ceea ce cred că îi lipsește sistemului nostru de sănătate.
Dragi doctori, sigur ați studiat și despre psihicul omului, știți cât de mult contează în procesul de vindecare și recuperare a pacientului o atitudine pozitivă, o persoană empatică și o vorbă bună.
Motto-ul doctorului Max Goodwin din serial este replica pe care o adresează fiecărei persoane cu care intră în contact, fie el coleg, fie pacient: "How can I help?", în traducere „Cu ce îți pot fi de folos?"
V-ați dori ca data viitoare când aveți nevoie de un medic să fiți întâmpinați așa?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din perspectiva unui viitor medic (tocmai am terminat facultatea) pot sa spun ca am întrat în contact cu multe cadre medicale, iar majoritatea au fost oameni integri, care nu ar primi sau cere șpagă. Ba mai mult, am o familie alcătuită doar din doctori care muncesc mult și trăiesc din salariu și atât.
In orice meserie exista rebuturi, normal ca încă exista doctori care cer șpagă, probabil exista peste tot în lume, asa cum exista și electricieni care îți spun că te costa lucrarea mult peste prețul ei, judecători și avocați care îți cer bani, economiști, etc. Toți oamenii ăștia sunt lichele ale societății și trebuie scăpat de ei.
Schimbarea societății trebuie sa se reflecte și în atitudinea pacientului: sa nu mai vina cu plasa în cabinet și sa o lase sub birou, sa nu mai întindă un plic, sa nu mai insiste și sa spună "vai, dar este doar o atenție!". Pacientul roman e obișnuit de pe vremea comunismului, când doctorii aveau salarii mai mici decât ale unor șoferi și erau la mila micilor atenții.
Va pretinde un doctor bani și condiționează actul medical? Puneți mana pe telefon și vorbiți la DNA, anunțați poliția. Asa ajutați societatea, nu plătind și plangandu-va apoi pe Facebook.
Întrebarea din final e una standard la fel ca tot ce presupune contactul cu pacientul. Cam oriunde unde sistemul sanitar e unul performant. Iar asta nu pică din cer, personalul medical trebuie instruit în acest sens, chiar nu poți aștepta să fie și psihologi.