Foto: Inquam Photos
Nici nu-și începuse fiică-mea bine studiile (grădinița – grupa mică), atunci când am făcut cunoștință cu părinții critici de serviciu. Părinții critici de serviciu sunt o constantă a sistemului de învățământ, de stat mai ales, deși îi întâlnim și în învățământul privat, unde criticile sunt totuși nuanțate în funcție de bugetul alocat pentru școala sau grădinița privată.
Cu cât suma ce părăsește buzunarul părintelui în direcția învățământului privat este mai mare, cu atât tendința de a critica procesul instructiv-educativ este mai scăzută: fie că școala privată, centrată pe elev, atinge standarde înalte, fie că părintele plătește o sumă piperată, pentru care alege să considere că ar trebui să fie mulțumit pentru serviciile oferite.
Vorbind cu un profesor de liceu, am aflat că spaima cea mai mare a cadrelor didactice nu e nici salariul, nici copilul îndărătnic și obraznic, nici programa școlară stufoasă, ci părintele critic de serviciu, care intervine activ și agresiv în organizarea activității instructive. Acest părinte consideră întotdeauna că elevul are prea multe teme de făcut, că școala începe prea de dimineață, că sportul e o pierdere de timp, că notele se pot negocia (deși notele nu contează).
Tot părintele critic găsește piedicile din calea performanțelor școlare ale copilului, cum ar fi că profesorul vorbește prea mult, prea puțin sau prea tare sau că în clasele orientate spre sud e prea cald, după cum în clasele orientate spre nord nu e suficientă lumină. De obicei, pentru rezultatele slabe ale copilului nu există decât un singur vinovat: școala, cu profesorii aferenți, care se străduiesc insuficient. Copilul nu citește? Profesorul e vinovat, deși pe noptiera părintelui nu a stat niciodată vreo carte. Copilul nu acordă credit școlii? Școala e vinovată, deși părintele consideră că școala nu e importantă și e gata să-ți exemplifice cu personajul x sau y, care, cu studiile neterminate, au ajuns „oameni de succes".
Copilul nu învață? Bineînțeles, tot școala e ineficace, deși părintele consideră că trece copilăria și ar fi păcat să treacă la biroul de studiu. Părinții critici de serviciu își doresc, ca toți părinții, binele copiilor lor: performanță școlară, dar scot din ecuație un element important, precum efortul individual de studiu.
Nu există niciun mister: copiii care obțin performanțe școlare sunt copiii care muncesc mult și se joacă mai puțin. Deși părinții critici de serviciu îți vor exemplifica negreșit cum că oarecine, cu oile la păscut, era genial la matematică.
Știu și eu un astfel de caz: micul păstor își trecea timpul pe pajiște răsfoind niște manuale de matematică. Cam zece ore pe zi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Atunci să discutăm puţin despre performanţe, cultură generală, lectură etc.
Am mai spus asta, pentru că am refuzat să dau bani profesorilor, copilul meu a fost agresat, fizic și psihic; fiind asmuțiți chiar colegii lui, deoarece ar fi fost afectată ”onoarea doamei”.
La acel moment am făcut public jegul din sistem, iar acum nu-mi iau constatările înapoi.
Refuz să dau șpagă cerșetorilor din sistem, iar rezultatele copiilor mei sunt consolidate numai după ce împreună învățăm. Și materia, și diminuarea interesului pecuniar al găștilor ce gangrenează sistemul de învățământ politizat și nepregătit profesional, în marea lui majoritate.
Ce, ați uitat că și Viorica Dăncilă a fost profesor?!
— Ba că chiar, arhonda, zice să fi zis Tănase. Aşa să faci, c-ai să te-alegi c-o pereche!
Şi n-au lăsat Tănase nici pentru Vodă mai jos, de l-a şi-ntrebat la ce ia aşa mulţi bani pentru-nvăţătură ? Şi-au zis Tănase că face-aşa ca să-i înveţe pe oameni cum să cheltuiască banii, că lucrurile scumpe sînt de preţ, iară cele fără de preţ nu pot fi scumpe." (Calpuzanii)
1. Educatia de comportament a copilului este apanajul in primul rand al familiei, si nu a scolii - vezi "cei 7 ani de acasa".
2. Atitudinea si comportamentul parintilor fata de scoala se vor reflecta si in atitudinea elevului fata de scoala - cazul prezentat in acest articol
3. Din 4 in 4 ani, parintii pot influenta, atat la nivel local - dotarea si aspectul scolii tin in principal de autoritatile locale -, cat si la nivel central - programa si politicile educationale ce tin de Ministerul Educatiei - politica din educatie; din pacate, educatia nu a fost o tema centrala si decisiva in optiunea de vot a multor romani.
Evident ca in cazul parintilor se aplica vorba "cu o floare nu se face primavara". Sunt destui parinti responsabili, problema e ca in multe cazuri acestia nu constituie neaparat o masa critica.
2. Între ”școală” și părinte trebuie să existe o colaborare permanentă, în interesul (!) copilului; doar că ”dascălii” știu mai bine ce este bun pentru copiii altora.
3. Niciodată părinții nu pot influența deciziile (oricum vă contraziceți în justificare) adoptate de către politrucii aleși. Oricum, nu în situațiile definitorii. Un partid împinge un primar, acela își formează o gașcă de profitori -dintre apropiați, iar deciziile se iau în cercul restrâns al gaștii. După 13 ani de interacțiune cu sistemul de învățământ, în calitate de părinte, am ajun să observ faptul că marea majoritate a părinților nu au nicio părere, nicio reacție, înghițind orice le este împachetat de către gușterițele apropiate dascălului/dirigintelui. De teamă - ca să nu se răzbune cineva pe copil, ori pentru că nu pot înțelege relația dintre sistem și dreptul la învățământ.. Atâta vreme cât plocoanele/șpăgile,/cadourile vor continua să existe în școală rezultatul va fi unul groaznic. Ca și în prezent, vor exista absolvenți analfabeți (și nu doar funcțional), abonați la mila politrucilor veroși...
2. Normal ca dascalii stiu mai bine, asta este meseria lor. Hai sa vina dascalii la dvs la serviciu sa va explice ce/cum trebuie facute una-alta. Va convine?
3. Ce legatura are una cu alta? Totul se rezuma la oameni si dascalii sunt oameni si daca sunt respectati si lasati sa-si faca meseria totul va fi bine.
Urmașii cizmarului au distrus și pepinierele sportive de stat.
Sigur e programa corelata cu analfabetismul functional? Saracia, lipsa de infrastructura, rata abandonului cu cat contribuie?
Am mai scris pe acest forum ca la clasa profii mei de Romana ne lasau sa scriem cam ce credeam noi in teza, insa ne reaminteau ca la examen baremul e - ala.
Paralela cea mai evidenta mi se pare dansul sportiv. Evident inveti elemente care se puncteaza in concurs. Cum dansezi tu la discoteca sau la petreceri n-are a face. In concurs iei puncte pentru anumite miscari, asa cum la examen exista un barem.
Daca proful te invata cum sa iei cat mai multe puncte in examen, e rau. Daca nu te invata, e prost. Cum iese un profesor din situatia de lose-lose?
De pe cealata parte, parintii ne trimit totusi la scoala ca sa invatam ce nu pot ei sa ne invete acasa. Sau cam asta ar fi ideea de baza a unui sistem public de invatamant. Daca nu stii despre ce vorbesti, ce critici, de fapt? Metoda de predare a materiei X, pe care nu o cunosti? Cuantumul de exercitiu necesar pentru insusirea acelei materii?
Daca as avea un copil talentat la un sport, de exemplu, eu nu as sti ce sa ii spun unui prof de sport. Daca mi-ar veni copilul acasa plangand in fiecare zi da, mi-as dori o discutie. A-i cere unui profesor sa se explice nu e un atac.
Iar victimele razboiului parinte atotstiutor-profesor atotstiutor nu sunt adultii, in acea situatie. Victima este mereu elevul.
Si eu "bantui" strainatatea de cativa ani buni. Culmea e ca sunt unul din olimpicii aia care au plecat. S-a intamplat sa ajung sa lucrez in mediul universitar in afara la un moment dat ca asistent pe la niste cursuri de mate. Am tinut seminarii, am discutat cu diversi studenti din diferite tari, am corectat teme etc. Good stuff. Ce am observat eu ca in ceea ce priveste educatia preuniversitara sistemele din vest nu par sa aiba niste super avantaje, din contra. Cei care veneau de obicei cu un bagaj mai bun din liceu erau... romani, bulgari, rusi, chinezi. Erau studenti buni si din tari vestice (Germania si US de exemplu), de obicei care avusesera treaba cu olimpiadele. Pentru ca da, participa si aia in continuare. Erau insa destui care cu greu se adaptau si unii dintre ei chiar avusesera niste cursuri de "advanced placement" de mate/fizica inainte sa vina la facultate.
Metoda de predare pana la urma difera de la prof la prof, sunt profi buni si profi idioti. Cu programa scolara insa inca nu vad problema.
"Mentalitate, prin oamenii conservatori si neincrezatori de nou si schimbare" - conservatori exista in orice tara, ceea ce e si normal pana la urma. Nu orice schimbare e neaparat si buna. Sunt absolut de acord ca anumite schimbari se impun in sistemul nostru, si nu doar cel de invatamant. Infrastructura e destul de muci, acolo se cer niste investitii-monstru. Unele scoli in Romania sunt pur si simplu improvizate. Birocratia trebuie mult simplificata, directorii nu ar trebui numiti politic etc. Sunt insa si aspecte pe care, cel putin pana la proba contrarie, nu cred ca ar trebui schimbate.
Oamenii folosesc Programa prin a simplifica ideea, probabil ca nu este chiar corecta. Nu cred ca are importanta f. mare atata timp cat toti stim la ce se refera cuvantul/ideea.
Nu stiu de ce am dat ex. de mate, nici macar nu mi-a placut, mai ales ca am avut parte numai de profi idioti. Cei din generala imi rupeau perciunii si ma bateau cu compasul ala mare de lemn, daca iti mai aduci aminte de el. Nu ptr. ca eram obraznic, nici nu aveam tupeul ala, ci ptr ca nu stiam sau nu intelegeam sau probabil ca nu eram unul din aia care faceam meditatii extra. Il chema Tibulca din sc. 50 Bucuresti. A butut toate generatiile de baieti(in specia) care-i trecusera prin maini, rigle de lemn triunghiulare si compasuri de 1 kg greutatea, stii ce zic. Iar cei din liceu, nu ma/ne scotea din ''pleava societatii''. La facultate nu am mai ajuns, am ''fugit'' draq din tara aia/asta unde am putut, ca sa scap de oamenii aia bolnavi. Sincer, dupa mine, nu-i nimic de pastrat in tara asta ptr. urmatoarele generatii.
A, si mai era era ceva de spus la mentaliate si educatie. Romanii confunda si amesteca grav educatia cu meseria. Adica, si acum mai exista ''logica'' aia cu ''Spune-mi ce faci, ca sa-ti spun cine esti. Pai aici dupa gard la strainii astia, omul de servici, este mai educat mental, decat un prof universitar de la noi. El a invatat doar o meserie, restu-l e praf la mentalitate. Nu toti ,bineinteles, dar destui cat sa-mi fac o parere din ce mai vad invitati pe la tv sau emisiuni pe youtube. Toate bune domn' profesor Jonn, te-am banuit ca esti din bransa asta :)
Tin minte compasul ala, puneau creta pe unul din brate ca sa deseneze niste cercuri mari pe tabla. Un pic exagerat dupa parerea mea, dar haios. Cand nu e folosit pe post de arma, evident.
Bataia de orice fel e un abuz, in asemenea cazuri trebuie anuntat dirigintele/directorul, politia, asa ceva e de neacceptat. Am avut in scoala generala o profa de engleza care batea copiii pe palme cu o rigla de lemn. Parintii au vorbit cu directoarea si tanti de engleza a zburat urgent.
Zilele astea fac cercetare, nu stiu daca se pune ca as mai fi in bransa :P
Vremea aia... daca vorbim de anii 80 ne ducem deja un pic cam departe, comunismul a apus totusi acum circa 30 de ani. Nu stiu in ce masura profii de mate mai sunt azi d-zei, cert e ca n-ar trebui sa fie.
Nu, chiar nu stiu cate victime a creat sistemul de invatamant intr-o perioada sau alta, pentru ca pe de o parte am auzit si bune si rele (si la randul meu am vazut si bune si rele) si pe de alta nu am date in sensul asta ca sa pot spune care e situatia in ansamblu din punctul asta de vedere. Faptul ca s-a plecat masiv din tara nu stiu cat se coreleaza cu sistemul de invatamant, eu unul nu din cauza asta am plecat. Coruptia, birocratia excesiva, mediul de cercetare... sa-i zicem insuficient dezvoltat (si asta tot din cauza statului, mai exact a birocratiei), cam astea au fost motivele mele.
Daca problema e la nivel macro, atunci ar trebui tratata cu uneltele de rigoare, cu statistica nu cu experienta personala si atat. Nu sunt de acord ca sistemul de invatamant romanesc m-ar fi facut praf in cap, sau ca n-as avea empatie din cauza lui. In particular cu ce mai exact am dat dovada de lipsa de empatie?
Nu sunt in pozitia sa pot sa fac ceva pentru invatamantul din Romania, crede-ma. N-am putere de decizie, nu lucrez la minister, nu-s in nici un sindicat, nu lucrez in Romania. Nu iau apararea proastei educatii, dar nici nu consider ca absolut toate aspectele invatamantului romanesc sunt de rahat.
Multumesc la fel, toate bune.
"Crezi ca mai e nevoie de sondaje si teste de diferenta" - e nevoie de un studiu mai aprofundat, da, macar in ceea ce priveste sistemul nostru.