Hillary Clinton este la un pas de stabilirea unei premiere istorice: prima femeie nominalizată pentru postul de preşedinte american. Cu alegerile câştigate în unsprezece state şi cu un număr total de delegaţi de 1.121, doamna Clinton s-a apropiat foarte mult de victorie. Teoretic, Bernie Sanders are încă o şansă, dar asta cere o performanţă fără precedent: să câştige cei 1.904 de delegaţi de care mai are nevoie pentru a fi nominalizat în următoarele trei luni. El are în prezent numai 479 de delegaţi şi minimul de care e nevoie pentru nominalizarea unui candidat democrat este de 2.383. Şi totuşi Bernie nu se retrage din cursă.
Are două motive să o facă: primul este că el continuă să primească donaţii de la susţinători şi are suficiente fonduri, al doilea este că aşteptarea poate produce un deznodământ neaşteptat, dacă problemele legale ale doamnei Clinton se agravează.
Strategii echipei Clinton încep să se preocupe de selectarea unui candidat la vicepreşidenţie. Pe lista scurtă sunt senatoarea statului Massachussetts Elizabeth Warren, senatorul Sherrod Brown din Ohio, Julian Castro, secretarul departamentului de locuinţe şi dezvoltare urbană, secretarul departamentului muncii Tom Perez şi Cory Booker, fost primar al oraşului Newark şi senator junior.
Află mai mult:
Atacurile din campania electorală se intensifică. Este Hillary într-o stare de sănătate bună?
Cu ultimele rezultate, se poate presupune că membrii FBI care investighează afacerea e-mail-urilor şi a server-ului ilegal folosit de Hillary Clinton se gândesc de mai multe ori până unde pot merge cu ancheta şi dacă este o idee bună, sau nu, să pună sub acuzare un potenţial preşedinte.
La republicani, Supermarţea a fost câştigată clar de Trump, învingător în şapte state. El a fost urmat de Cruz cu trei state, între care Texasul şi Marco Rubio cu un stat. După alocarea delegaţilor la alegerile din ziua de marţi 1 martie, Trump avea 329 de delegaţi, Cruz 231, Rubio 110 şi Kasich 25. Victoria lui Donald Trump a fost mare, dar nu zdrobitoare. Analiştii afirmă că, dacă la alegerile de Supermarţi, Trump ar fi câştigat peste 300 de delegaţi, el ar fi devenit de neoprit. Dar Trump a câştigat în acea zi numai 285 de delegaţi, aşa că vom asista la continuarea competiţiei. Pe 5 martie, Cruz a câştigat statele Kansas şi Maine, în timp ce Trump a ieşit învingător în Kentucky şi Louisiana. Marco Rubio nu a câştigat în niciun stat şi viitorul campaniei lui devine incert, spre disperarea conducerii partidului republican. Fără o victorie în Florida, care nu poate fi pronosticată după sondajele prezente, Rubio va trebui să se retragă după 15 martie. Ca urmare a ultimelor alegeri, clasamentul delegaţilor a devenit: Trump 378, Cruz 295, Rubio 123 şi Kasich 34.
Între 1-15 martie sunt programate nouă preliminarii republicane, toate bazate pe repartizarea delegaţilor conform proporţiei voturilor. Începând cu 15 martie, alocarea delegaţilor republicani se va face pe sistemul câştigătorul-ia-toţi delegaţii, moment în care cel care conduce poate deveni, intr-adevăr, de neoprit. Între statele programate pentru alegeri republicane preliminare în ziua de 15 martie sunt Florida (99 de delegaţi), Illinois (69), North Carolina (72) şi Ohio (66).
A doua zi după Supermarţi, Ben Carson a anunţat retragerea sa din campania electorală, fără să se declare în favoarea vreunuia dintre candidaţii rămaşi în competiţie. Doctorul Carson a început campania foarte bine, a ajuns repede în primul pluton, după care a dezamăgit prin mai multe gafe care au demonstrat mari lacune de cunoaştere şi înţelegere a istoriei şi politicii.
Situaţia creată prin dominarea lui Trump a dus la intensificarea atacurilor între delegaţi, mai ales a celor declanşate de Marco Rubio împotriva lui Trump şi mai puţin de Ted Cruz contra aceluiaşi. John Kasich, un om cu mare experienţă politică, a rămas decent, controlat în afirmaţii şi politicos, contrastând cu primii trei clasaţi, care s-au încăierat furios. La ultimele două dezbateri republicane, tonul atacurilor şi al raspunsurilor a fost de un nivel jos, uneori chiar vulgar. Încolţit de atacatori, Trump a răspuns de multe ori greşit, s-a lăsat antrenat în atacuri la persoană şi nu a arătat multă stăpânire de sine.
La rândul ei, conducerea partidului republican a arătat nervozitate şi panică şi a procedat într-un mod foarte nedemocratic, lansând atacuri televizate împotriva lui Trump, prin discursurile lui Mitt Romney şi ale senatorului John McCain. Cu aceasta, pactul de loialitate semnat între Trump şi partid, pact care a fost cerut insistent de către liderii partidului, care se temeau de posibilitatea ca Trump să ia calea unui candidat independent, a fost călcat chiar de către cei care l-au iniţiat.
Situaţia creată devine defavorabilă pentru republicani, descurajează alegătorii lor şi creează avantaje pentru contracandidata Clinton.
Doctrina Trump
Până în prezent, Donald Trump s-a bucurat de un mare succes la alegători din diferite regiuni ale ţării. În plus, el a adus noi alegători în tabăra republicană, mulţi dintre ei aparţinând clasei de mijloc. Platforma electorală a lui Trump nu a fost ideologică şi nu s-a plasat într-un anumit segment al spectrului politic. El nu apare nici ca un conservator tipic, nici ca un liberal, nici ca un politician de centru.
Nefiind politician de profesie, Trump a avut libertatea să-şi croiască un profil electoral bazat pe teme, nu pe poziţionări pe harta politică şi mai ales nu pe asociaţii de grupare politică.
Cea mai importantă opţiune pe care a făcut-o Donald Trump a fost să sublinieze marea insatisfacţie a alegătorilor republicani față de politicienii aleşi de ei. Apoi, Trump s-a definit ca un patriot naţionalist, ca un populist şi ca un adversar al globalismului economic, dornic să reinstituie protecţionismul în care el vede calea refacerii prosperităţii americane. Este drept că globalismul a menţinut preţuri scăzute la multe produse, dar el a spoliat naţiunea americană de slujbe şi a sărăcit clasa de mijloc. După Trump, partenerii Americii au profitat mai mult de transferurile de întreprinderi decât cetăţenii americani.
Celelalte teme prioritare ale lui Trump sunt combaterea imigraţiei ilegale, refacerea puterii militare a Statelor Unite, reforma fiscală, reforma sistemului de asigurări medicale şi schimbarea politicii externe. Toate acestea au avut un efect major asupra alegătorilor, de unde prezenţa masivă la mitingurile electorale, marele număr de voluntari şi succesul electoral de până acum. Pentru mulţi, Trump vorbeşte ce ei vor să audă. Publicul este conștient de slăbiciunile și imperfecțiunile mesagerului, dar aprobă și susține mesajul lui.
Dar se pare că asistăm la o atenuare a ritmului în care Trump a mers până acum. Criticat din toate părţile şi confruntat cu un adversar din ce în ce mai ameninţător în persoana senatorului Ted Cruz, Trump nu vine cu elemente noi ale discursului electoral, ci repetă fraze cu care lumea s-a obişnuit deja şi care şi-au pierdut noutatea. Şi în plus, răspunde neinspirat la critici şi atacuri şi dezvăluie o personalitate neatractivă când se angajează în dispute puţin controlate, insultătoare şi neprezidenţiale.
Prezența la vot a republicanilor : +60 la sută, a democraților: – 30 la sută față de 2012
Sunt mai multe lucruri care deosebesc actualele alegeri prezidenţiale de campaniile precedente. Între ele este şi gradul de participare al alegătorilor. La alegerile preliminare care s-au ţinut până în prezent, prezenţa la vot a republicanilor a fost cu 60% mai mare şi cea a democraţilor cu 30% mai redusă decât în 2012.
O altă deosebire este conflictul dintre partidul republican şi primul clasat dintre candidaţii lui. S-a depăşit de mult faza de contraziceri și s-a ajuns la o fază de atacuri directe şi încercări de desfiinţare. Cei doi mari pierzători de până acum sunt prestigiul partidului republican şi senatorul Marco Rubio, al cărui viitor imediat apare mai mult decât incert.
Oricare ar fi candidatul republican care va ajunge să obţină nominalizarea, în anii următori partidul republican va avea de luptat cu existenţa a două grupări, una a conservatorilor incapabili să accepte o reformare a modului lor de a conduce partidul, cealaltă a republicanilor moderaţi şi a nou veniţilor, cei mai mulţi susţinători ai lui Donald Trump şi critici faţă de membrii congresului şi liderii lor. O scindare adevărată pare din ce în ce mai posibilă şi – dacă aceasta nu se va produce – partidul va avea de trăit în anii viitori o viaţă slăbită de diferenţele de opinie şi ostilitatea dintre cele două fracţiuni.
În fine, cele două insuccese consecutive ale conducerii partidului republican, prin performanţa slabă a celor doi pe care a mizat, Jeb Bush şi Marco Rubio, nu le lasă altă alegere pentru a-l opri pe Trump decât manevrarea preliminariilor astfel ca el să nu obţină numărul de delgaţi care să-l confirme şi să se ajungă la o convenţie naţională negociată, cu mai multe tururi de scrutin şi cu regruparea delegaţilor.
Cu tot numărul crescut de alegători, partidul republican este prins într-o situaţie nefavorabilă, de care este în bună parte responsabil şi care creează mari probleme pentru cel pe care-l vor desemna, până la urmă, ca alesul lor.
Citește în continuare:
Cum se alege cel mai puternic om al planetei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.