Vărul meu n-a fost o valoare, ca dumneavoastră. De-aia acum e mort

Foto: captură Recorder.ro

Să mă iertați cu o chestiune: s-ar putea să vă întristez cu textul acesta.

Am avut un verișor cu insuficiență renală cronică, ultimul stadiu. Avea douăzeci și ceva de ani și mergea să facă dializă la câteva zile. Stătea cu un cateter montat și trebuia să aibă mare grijă la multe lucruri. Când locuiești într-un orășel amărât și provii dintr-o familie necunoscută, ai multe piedici în viață. Dacă visezi la un trai cât de cât normal, poți să visezi în continuare - șansele să primești măcar un rinichi nou sunt cam nule.

Bunica mea fusese sora bunicului lui și aveau casele spate în spate, cu ieșire la străzi alăturate. Venisem într-un weekend de la facultate (cred că prin 2008) și mă plimbam cu niște prieteni, povestindu-ne una și alta. Am trecut pe acasă să iau ceva, apoi am zis să ne întoarcem pe cealaltă stradă. 

Cred că era în jur de ora 23:00. Văd un grup de tineri încercând să care pe cineva. Țipă unii la alții. Băiatul cărat gângurește ceva, e aproape leșinat. E agitație și unul strigă să se sune la salvare. Nu aveau telefon mobil, așa că sunăm noi. Băiatul în stare rea e pus pe un scaun, în mijlocul străzii. E stropit cu apă. „De ce nu vine salvarea?” se aude o voce bătrână.

Am înțeles că fuseseră la o zi de naștere la un vecin și s-a prăbușit acolo. Ambulanța a venit cam după o jumătate de ceas și l-au luat la spital. Am rămas încremenit.

A doua zi, am auzit urlete din casa vecină. Murise.

-----

Am văzut o scenă și mi-a venit să vărs. N-am nici metoclopramid în casă. În scena asta, maestrul Arșinel o pupa pe doamna Firea și o felicita pentru extraordinarul an la primărie.

Și mi-am adus aminte cum așteptam metroul la Victoriei, în septembrie 2013. Era imediat după ce Arșinel făcuse transplant de rinichi, sărind lista, sărind toate principiile de bun simț și ce mai vreți voi; profesorul Lucan, cel care îl operase, a motivat că domnul Arșinel e o uriașă valoare a țării și merită tratament special. Iată textul de atunci, integral:

Domnu' Arșinel,

În clipa asta stau și aștept o garnitură de metrou. E un alt fel de așteptare, cum sunt multe în viață. La fel de bine poți aștepta o inimă sau poate un rinichi, care pot ajunge cu primul tren sau cu al o mielea. Creăm reguli, fie ele legi sau de bun simț, ca să ne simțim cât de cât egali în societatea asta, măcar ca tratament în spitale, școli, poliții, tribunale sau alte instituții. În locuri ca astea nu trebuie să conteze că ești cunoscut, ai bani sau alte mijloace.

Într-un spital, intri ca pacient și suferi de aceleași boli ca ceilalți oameni. Un actor moare la fel. El poate sta într-un salon alături de un fost sudor, un țăran, un mecanic CFR. Oameni și ei, unii cu povești mai frumoase, cu glume mai bune, cu talente nebănuite, numai că nu au avut noroc sa iasă în față într-o lume abjectă, cu valori anapoda.

Sunt tot la metrou. A trecut un tren, dar nu m-am suit. Nu am terminat de scris. Sunt mii de oameni care au nevoie de îngrijiri rapide, care fac dializă, radioterapie, iau citostatice chiar de la vârste fragede și se chinuie cumplit. 

Domnule Arșinel, îmi pare bine că un rinichi a zburat pe covorul lui Aladdin spre dumneavoastră. E un amestec între fantezie și real, altfel nu îmi explic cum s-a întâmplat atât de repede. Duhul a fost chiar profesorul Lucan, care dintr-o bucată de nor v-a modelat organul dorit. Am o întrebare: cum ați găsit lampa? Unde naibii e lampa asta fermecată la care se pare că au acces numai anumiți oameni? O freacă, apare Duhul, își pun dorințe și hopa-țop, totul e îndeplinit. Muritorii de rând stau și mor, că doar de asta își poartă eticheta asta. Un rinichi putea salva viața unui adolescent, poate la fel de talentat, cu aspirații, visuri mărețe. Unuia conectat de ani buni la aparate de filtrare, pentru dializă. Dar nimic nu se respectă aici.

Dacă aș fi în locul dumneavoastră, domnule Arșinel, m-aș retrage într-o peșteră și nu aș mai scoate capul de acolo, de rușine. Sper să faceți asta. Și să luați și lampa aia, să nu o mai găsească nimeni. Și pe toți profesorii ăștia care își permit astfel de porcării.

A venit trenul. În ăsta mă sui. Nu mai meritați niciun cuvânt în plus.

-----

Acum, iată că uriașa valoare a țării a scos capul și s-a dus rachetă către o altă uriașă valoare a țării. Cum era aia - cine se aseamănă, se adună. Tratament special, cum spunea profesorul.

Vă rog să nu faceți nicio legătură între povestea cu vărul meu și povestea cu Arșinel. Ei fac parte acum din lumi cu totul diferite. Unul e mort și altul e bine-mersi. Făceau parte din lumi cu totul diferite și înainte. La fel se întâmplă în multe multe multe alte cazuri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp