Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vi s-a întâmplat să fiți nedreptățiți și să nu vă ia nimeni apărarea? În spatele acestei situații se află un fenomen cunoscut sub numele de dezangajare morală

Angajată concediată

Foto: - Wavebreak/ Profimedia

Vi s-a întȃmplat vreodată să fiţi victima vreunei agresiuni (fie şi verbale) nemeritate, sau să fiţi evident nedreptătiţi (în vreo chestiune chiar de mică importanţă) şi să observaţi că, deşi erau multe persoane care au asistat la asta, nimeni nu v-a luat apărarea? Şi nu v-aţi întrebat de ce oare se întȃmplă asta? Şi mai ales v-aţi pus întrebarea cum a putut persoana care v-a agresat/nedreptăţit să facă asta deşi nedreptatea era evidentă?

Ei bine, fenomenul a fost studiat de psihologia socială şi poartă numele de dezangajare morală, respectiv auto-convingerea unei persoane că, din varii motive, normele morale nu i se aplică, într-o anumită situaţie specifică.

De obicei, oamenii dobândesc, odată cu încadrarea în societate (deci încă de la vârste relativ mici), noţiunile de bine şi rău, care le gestionează comportamentul. Încălcarea acestor norme morale duce la pedepse (uneori de tip legal, alteori din categoria sancțiunilor sociale) dar, mai ales, apare o auto-sancționare internă, respectiv oamenii nu se simt prea bine cȃnd au mințit, au fost nedrepţi, au fost agresivi, etc. Această auto-sancționare este cea care reglează ulterior comportamentul şi, de obicei, oamenii respectă normele morale.

Totuşi asta nu se întȃmplă întotdeauna şi, din păcate, istoria are unele exemple cutremurătoare, de crime de război, episoade de tortură, prigoana unor categorii sau etnii, purificarea etnică, şi aşa mai departe. Pentru unele din aceste situaţii poate a fost găsit un vinovat sau un grup de vinovaţi singulari, dar în realitate astfel de fenomene nu s-ar fi putut amplifica până la proporţiile la care s-a ajuns fără participarea – activa sau pasivă – a unui număr mare de persoane, „oameni simpli de pe stradă” care cumva, în contextul respectiv, nu au părut a mai ţine cont de moralitate (deşi în alte aspecte ale vieţii lor au continuat să funcţioneze conform normelor sociale acceptate).

Psihologul Albert Bandura [1] a fost primul care a descris mecanismele prin care are loc dezangajarea morala.

Un prim mecanism este cel al găsirii unei justificări morale: fie că e vorba de onoare, fie de un bine viitor, fie de interesul superior al comunităţii în ansamblu, astfel de argumente pot fi găsite fie pentru a justifica tortura, fie unele crime „de onoare”, fie de exemplu corecțiile sălbatice aplicate unor copii (de către părinţi sau alţi supraveghetori) pentru că „îmi vei mulţumi odată pentru asta”.

Folosirea limbajului eufemistic este o altă cale de a atenua auto-cenzura morală. De multe ori copiii sau adolescenţii care practică bullying-ul justifcă prin „ei, ne distram şi noi puţin”, sau unele persoane abuzive justifică violenţa prin „a fost o palmă prietenească”.

Comparaţiile avantajoase sunt şi ele un mod de a facilita dezangajarea morală: fie că un rău făcut azi va duce la un bine în viitor, fie că răul făcut unei persoane (sau unui grup mic) va aduce beneficii unui grup mai mare, fie că ceea ce se întȃmplă acum este minor faţă de alte cazuri (fie cunoscute deja, fie posibil de imaginat).

Dacă factorii de mai sus facilitează acţiuni imorale, persoanele care au făcut asta se confruntă cu conștientizarea consecinţelor faptelor lor. În acest moment ar trebui să intre din nou în acţiune auto-cenzura, care să limiteze participarea la practici imorale, sau chiar să împingă persoana spre a încerca să repare cȃt se poate din răul făcut. Însă şi aici apar mecanisme de dezangajare morală. Primul dintre ele este deplasarea responsabilității spre ceva/cineva extern: „astea sunt ordinele primite”, „asta cer șefii”, „astea sunt vremurile”, „asta e politica” (a companiei sau a statului). Pare că oamenii pot să se poarte destul de reprobabil atȃta vreme cȃt responsabilitatea este a altcuiva. Mai apare aici şi difuzia responsabilității („toată lumea face la fel”), care pare să minimizeze presiunea morală la nivelul unui singur individ.

Ignorarea consecinţelor sau a legăturii cauzale dintre fapta comisă şi rezultat este un alt factor de dezangajare morală. De multe ori în organizaţii unde lanţul de comandă este foarte lung, persoanele care decid o anumită politică şi cele responsabile de implementarea acesteia sunt atȃt de departe de cei care au de-a face cu consecinţele încȃt nu mai văd responsabilitatea proprie a unor decizii dezastruoase. Unii părinţi, sau educatori, tind să minimalizeze efectele negative ale unui comportament asupra copiilor („cum adică asta o să îl afecteze ca adult?”) iar şoferul care lovește pe cineva şi nu se opreşte nu ştie dacă victima s-a ales cu o vânătaie, un braț rupt sau chiar a decedat, iar în timp autorul accidentului îşi va imagina că doar a trecut pe lȃngă persoană, fără de fapt să o fi atins.

Uneori însă consecinţele nu pot fi nici ignorate, nici minimizate. Justificarea imoralității poate veni atunci din dezumanizarea victimelor („sunt doar nişte animale”, „sunt cretini, nu simt nimic oricum”) sau din demonizarea acestora, respectiv atribuirea unor vinovăţii către victime, vinovăţii anterioare abuzului („lasă că ştie el/ea de ce a primi asta”, „dar şi ei au făcut…”, „si-o meritau pentru că…”).

Iată că am descris o multitudine de mecanisme, şi cu siguranţă pe unele – dacă nu pe toate – le-aţi recunoscut. Poate la alţii, poate la dvs. înșivă. Ele există, ca mecanisme psihice, şi probabil fiecare dintre noi le-a folosit ca pretext pentru a face unele lucruri în dezacord cu principiile morale proprii sau pentru a asista fără protest la încălcarea de către alţii a acestor principii. Suntem oameni, deci greşim. Important ar fi să recunoaştem cȃnd se întȃmplă aşa ceva şi – pe cȃt de mult posibil – să încercăm să nu mai repetăm sau, dacă este posibil, să îndreptăm nedreptățile comise.

1. Bandura, A, Barbaranelli, C, Caprara, G.V., Pastorelli C. (1996) – Mechanisms of Morl Disengagement in the Exercise of Moral Agency, Journal of Personality and Social Psychology, vol 71, nr. 2, pp 364-374

Articol publicat pe blogul autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mhai Nai check icon
    Daca ni s-a intamplat???? Pai ni se intampla zilnic doamna! Marii majoritati. Ne f*** statul de ne sar fulgii si n-ai cu cine vorbi. Iti blocheaza ANAF contul si n-ai cu cine vorbi. Platesti taxe 90 % din banii pe care-i faci, si n-ai cui te plange. Si dup-aia vine cate unul la TV si se plange ca oamenii nu mai vor sa munceasca.
    • Like 1
    • @ Mhai Nai
      ,,taxe 90%,, ? Romania impoziteaza 26-27% din PIB. Suedia 52_53 %
      • Like 0
    • @ Vasile Ostaciuc
      Mhai Nai check icon
      Suedia recunoaste pe bune... Vreti sa calculam?
      • Like 0
    • @ Mhai Nai
      de pe pozitia unuia care are doctoratul in politici publice la Oxford, presupun
      • Like 0
  • Dvs. zpuneti, citez: "De obicei, oamenii dobândesc, odată cu încadrarea în societate (deci încă de la vârste relativ mici), noţiunile de bine şi rău, care le gestionează comportamentul". Eu personal nu cred ca se mai intampla astfel intr-o multime de cazuri. In primul rand, exista o multime de copii lasati de capul lor de proprii parinti imbecili, care au procreat dar nu reusesc sa educe, ca e prea "complex". Am vazut personal nenumarate cazuri, asa ca as pedepsi in primul rand parintii pentru incompetenta parentala. In al doilea rand, scoala este incapabila sa repare ceea ce au gresit minunatii parinti, pentru ca, deh, plozii au posibilitatea sa urle ca sunt abuzati, vai de mine! Asta in timp ce ei sunt cei care isi bat joc de profesori ba chiar ii si bat uneori. Educatia implica si abordari mai dure uneori; englezul are o vorba buna in acest sens "You have to be cruel to be kind". Copiii crescuti ca pe maidan se vor comporta ca unii fara valori morale, ca nu li s-au impus niciodata aceste valori de catre nimeni.
    • Like 3
  • pixel check icon
    lipsa de credibilitate a articolului este dată de lipsa termenului cu f, da, frica. plus cazuistica nesfârșită a intervențiilor pline de spirit civic terminate prost sau la morgă. plus, aberant dar viabil, amendarea la propriu a celor cu, iarăși, spirit civic, de către poliție. dacă tot e să reparăm nedreptatea unei acuze strâmbe.
    • Like 1
  • Francisc check icon
    Mi s-a întâmplat, doamnă Butac. De-aia m-am „dezangajat moral” când l-am plagiat pe Coșbuc...

    Iarna pe uliță..

    (un plagiat la rimele lui George Coșbuc)

    Ieri credeam că o să cadă
    (acuzați de plagiat!)
    Toți cei care au furat...
    Azi văd că ei stau grămadă
    Peste stat.

    Nu e „soare”, dar e bine
    Și-n guvern e numa‘ fum.
    Mai știe cineva cum
    Bunăstarea care vine
    E pe drum?

    Mulți naivi, ce bat mătănii
    Făr‘ să aibă niciun gând,
    Vin pe la urne crezând
    Că trebă aleși doar unii
    Vrând-nevrând.

    „Rotativa”-i roata morii
    Ce se-nvârte românesc
    Cum pe gard se învârtesc
    Vrăbii gureșe când norii
    Ploi vestesc.

    Cei mai mari acum, din sfadă,
    Stau pe-ncăierare puși:
    Cică-ai mici, de foame-aduși,
    Se scâncesc și plâng grămadă
    Pe la uși.

    Colț din colț acum răsare
    Un ministru-al nimănui
    Care spune-n vorba lui
    Tot ce i se năzare
    Dumnealui..

    ---------------------------

    Mi s-a terminat berea și urmarea firească e tăcerea. De ce să mai fac gură când nimeni nu e dispus să audă „gălăgia” cu care îmi rostesc părerile?
    • Like 3


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult