Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Auzi, dar tu ce beneficii ai din treaba asta?” „- Bucurie, împlinire”... am răspuns eu. „- Aha... Și facturile cine ți le plătește?” Cum învingem cinismul și resemnarea lumii în care trăim

Copil în natură

Foto: Guliver Getty Images

Vorbeam astăzi cu un prieten plecat din țară de ceva ani buni, care este pasionat de grafică. L-am rugat să îmi facă un logo pentru o Asociație pe care urmează să o înființez.

- Dă-mi brief-ul, mi-a spus el.

- Habar n-am ce e un brief, însă o să îți scriu pe scurt povestea din spate, viziunea din spatele numelui și ce vreau să fac cu această asociație.

Și am început, entuziasmată, căci este un proiect de suflet, să scriu câteva vorbe. De fapt să aleg câteva vorbe, să încerc să nu scriu romane, despre ceea ce mie îmi trezește simțurile și îmi dă atâta energie, de simt că aș putea muta munții.

Zic:

- Uite, scopul Asociației este să desfășoare programe de dezvoltare personală prin coaching pentru copiii peste 8 ani. Apoi programe de coaching vocațional cu adolescenții din licee. Și, ca lucrurile să meargă mână în mână, programe și evenimente pentru părinți. Asociația vrea prin programele ei să ridice gradul de conștiență asupra calității vieții, a relațiilor cu noi înșine și cu cei din jur. Este o Asociație care vrea să schimbe lumea, care vrea ca noi toți să trăim conștient. Conștienți de cine suntem, ce vrem, ce ne face fericiți, pornind de la ideea că avem în interiorul nostru toate resursele și tot potențialul de a ne desena viața exact așa cum ne-o dorim. Care vrea să aducă o schimbare de percepție în rândul copiilor și tinerilor în primul rând. Care să sprijine însușirea unor elemente de bază pentru o viață mai bună. Care să aducă copiilor nu concepte, ci practici. Practica stării de prezență, de ascultare, de nonjudecată. Care să îi facă să își pună întrebări despre ei, ce le place să facă, ce știu să facă, ce valori au, cum îi ajută sau îi încurcă mintea... Sunt multe! Dar cred că ai înțeles ideea!

- Ok, o să mă gândesc, spuse el.

- Nu vreau să te gândești. Este un logo pe care trebuie să îl simți, nu la care să te gândești!

- Păi nu prea simt nimic, sunt doar vorbe goale, de conținut... E cam greu să obțin esența cumva, replică el.

Fac ochii mari cât cepele.

- Zău, chiar nu e clară esența?!

Oi fi tastat din greșeală în altă limbă și nu mi-am dat seama, îmi spun.

- Chestia aia cu în tine se află resursele și potențialul e un nonsens în lumea în care trăim. Mă rog, nu avem nici resursele, nici potențialul. Nu avem nimic... Avem doar ambiția, uneori. Și atât. În rest, ne mințim și ne dăm unii pe lângă ceilalți ca să obținem ce dorim. Cam asta e realitatea. În rest sunt doar vorbe frumoase. În fine... spuse el.

În fine? Citeam și nu îmi venea să cred. Chiar așa?! Lumea nu e așa, cel puțin nu în viziunea mea.

- Auzi, dar tu ce beneficii ai din treaba asta?

- Bucurie, împlinire... am răspuns eu.

- Aha... Și facturile cine ți le plătește?

- Știi, viața m-a învățat un lucru. De fapt mi-a arătat. Că atunci când cred cu adevărat în ceva și scopul este mai presus de mine, vin și banii să îmi plătesc facturile. Iar palate și averi mărețe nu prea am în plan.

- Ok, o să lucrez la logo zilele astea și imediat ce am ceva îți dau de știre.

Am rămas cu un gust amar. Așa gândesc mulți, prea mulți dintre noi. Poate din cauza gândurilor astea atâta renunțare, atâta pasivitate, atâta lipsă de elan. Vrem schimbări, sau zicem că vrem, vrem o lume mai bună, dar nu facem nimic. Și atunci mă întreb oare chiar vrem cu adevărat?

Sunt mamă de aproape 11 ani. De aproape 7 lucrez cu copiii.

Am fost premiantă din clasa I până într-a XII-a. Bacul l-am luat cu aproape 10. Am învățat de toate și nu mai știu mai nimic. Iar ceea ce este mai esențial în viața asta nu m-a învățat nimeni. Nu se fac cursuri despre astea. Dacă știi matematică, fizică, istorie, una sau două limbi străine și dai apoi la facultate o să ai o viață frumoasă și împlinită. Sau, mă rog, așa se spune. Eu am descoperit ce îmi place să fac cu adevărat pe la 35 de ani. Poate unii dintre voi ați descoperit mai devreme și nu am fost eu norocoasă.

Copilul meu vreau să fie printre cei norocoși. De fapt, aș vrea să nu mai existe termenul de „norocoși" în treburile astea. Sunt lucruri pe care ar fi bine să le învățăm de mici, pentru că doar așa, lumea asta va fi o lume mai bună.

Vreau „să le dau aripi”, să zboare încotro își doresc. Să descopere ce își doresc. Să se bucure de copilărie. De viață. Să învețe prin explorare, nu prin predare. Să se descopere pe ei înșiși. Să aibă relații sănătoase. Să schimbe lumea. Și se poate!

Doar așa, vorbele frumoase nu vor rămâne doar vorbe frumoase...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bună Gabriela, mi-ar place să cunosc ce ai realizat cu acea asociație și să mai discutăm. Eu la anii mei încă nu mi-am găsit sensul vieții mele și nici ce vreau exact să fac. Asta n-ar fi o problemă.. devin pasiv cum spuneai tu că suntem toți și gata... dar... problema este că fiica mea adolescentă nu are un model de motivație, ea nu e motivată și de fiecare dată când o întreb ce ai vrea să faci în viață dă din umeri, nu are nici o direcție. Habar nu am cum să o ajut când de fapt eu nu mă pot ajuta pe mine... dar poate mai vorbim și îmi vine o idee de acțiune, că de vorbe.. e frumos să vorbim.
    • Like 0
  • Vedeți voi... ceea ce a scris autoarea articolului acolo e clar "propaganda" Disney. Era un articol aici care explica cum companiile au încercat să le arate angajatiilor ca nu banii sunt buni ci satisfacția lucrurilor făcute, nu zic nu, dar nu chiar. Cam tot după perioada crizei a început să răsară coach-arii ăștia de motivare a echipei. Coincidenta? Acum cei cred în asta normal ca îmi zic că eu sunt îngust si nu stiu nimic, va stiu ei adevărul absolut, dar nu asta înseamnă munca voluntara pentru societate. Ce am observat eu în societate e ca romanii reprezintă un paradox. Sunt gazde foarte bune pentru străini, dealtfel ca toti oamenii, dar se îngrijesc putin de societate.
    • Like 0
  • GabiC check icon
    Avea dreptate omul ala. Vorbe goale; Fara continut; Ca sa "faci" ceva din ele trebuie sa le umpli intai; Si apoi iese;
    Sau nu;
    Cunosc cateva persoane din "lumea coach"-ului;
    Stiu exact si din ce-si platesc facturile ( poate trebuia sa mentionezi, asa-i? );
    Una, dupa ce a fost pusa "pe liber" si-a gasit "vocatia" ; a fauct niscai cursuri de coach - autorizate de te -miri-ce "autoritati" americane in domeniu si- dai-i si lupta neicusorule; tin minte ca fiecare amarat de modul o costa cam 6000 ( sase mii ) de dolari; Si acum...scrie pe un blog ( nu stiu cat castiga cu ala) si face "demancare" pentru "a mica"; Si se simte "implinita";
    Nu e singura: mai stiu...sa va spun?
    Ah, uitasem: au toate un numitor comun: soti ( care castiga sume...bune: unul expat; altul- GM la o cunoscuta firma de ciment, altul CTO la alta firma...de BPO )
    Waw! Coach e fantastic: Intre altele mai umple lumea de ocupatii;
    probabil ca se apropie timpul cand, datorita tehnologizarii, a IT&C ului si a IOT-ului vom fi cu totii coach,, pictori, vlogari sau mai stiu eu ce...
    • Like 1
  • rp check icon
    l-ai rugat sa-ti dea din timpul si atentia lui la schimb cu ceva (poate chiar bani) sau gratis?
    cat de onesta a fost cererea ta in raport cu relatia voastra reala?
    cat de mult va cunoasteti unul pe altul si cat de prieteni sunteti de fapt cata vreme este evident ca starea ta de uimire, bucurie si implinire este impalpabila/incognoscibila pentru el?
    • Like 0
    • @ rp
      GabiC check icon
      Sigur, amicii intotdeauna lucreaza "for free" pentru tine; Doar nu era sa-i ceara bani pentru "atata lucru"; Am un dulap plin cu liste de fosti prieteni ( care aveau nevoie de un sfat, un ajutor, mic si care nu ingloba mai mult de cateva zile... de lucru) :-)
      • Like 0
  • N AVEM CE SA FACEM

    Asta aud in ficare zi cand vine vorba despre politica , economie...., ca si cum toate lucrurile astea ar fi picat din cer pe capul nostru ,iar noi suntem atat de buimaciti incat chiar nu vedem ce se intampla.
    Oare toate acestea nu se petrec tocmai din cauza atitudini noatre fata de situatia creata ? Si daca oamenii creaza societatea , atunci nu tot ei o distrug ?
    Ma intreb........
    • Like 0
  • Cristian check icon
    Vorbind de coaching, as putea spune ca cele descrise in tema logo-ului sunt poate prea vagi. Sunt curios cum ar arata descrierea redusa ca volum cu 50%.

    Altfel, starea de ascultare , simultan cu starea de prezenta si non-judecata apare si in practica artelor martiale la fel ca si atunci cand sapam niste trandafiri. Spun asa pentru ca sunt curios ce metode ati gandit pentru a obtine scopul definit initial. Cred ca e ceva fain!
    • Like 1
  • Ma bucur nespus sa citesc oameni ca tine. Mesajul tau mi-a trimis vibratii nepretuite,de autnticitate pura. Sa stii ca in ultimii ani sunt tot mai multi oameni ce incepem sa gandim asa si,spre placuta mea surprindere este ca din acel numar de oameni la care fac referire,in majoritate sunt romani...Se pare ca ''neajunsurile'' societatii la nivel mondial au fost mai abitir percepute de ramani si asta ne face sa ne ''trezim'' mai devreme decat altii...Suntem din ce in ce mai multi ce gandim si ''vedem'' ca tine. Asta e un semn bun in sfarsit! Mugurii ''primaverii'' incep sa incolteasca! Iti multumesc din inima si iti doresc spor si putere in perspectivele tale. Suntem din ce in ce mai multi cu tine,nu uita! Chiar daca uneori o sa ai senzatia ca e in van ceea ce faci,e doar aparenta...FLOAREA infloreste pe nesimtite...Succes!!
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult