Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„- Ce să-mi datorați, domnu’?” mi-a zis taximetristul. Războiul din Ucraina scoate din om ce e mai rău, dar și ce e mai bun

Taxi, taximetrist

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Aseară, fără preaviz, a trebuit să mă duc spre gară pentru a prelua o familie de refugiați ucraineni. Când am ajuns acolo, am constatat că erau mai mulți decât fusesem informat: mama, tatăl, trei copii (dintre care unul abia mergea în picioare), multe bagaje și o cușcă în care stăteau cuminți, împreună, o pisică și un cățel. Nu-i puteam duce pe toți cu mașina, așa că am apelat la primul taximetrist pe care l-am găsit ca să mă ajute. L-am instruit sumar asupra adresei unde trebuie să ajungem și am plecat. La destinație, în timp ce scoteam bagajele din mașina lui, l-am întrebat cât îi datorez.

- Ce să-mi datorați, domnu’? Nimic, a zis taximetristul, eu vă mulțumesc că aveți grijă de ei. Mi-a întins mâna, i-a salutat și pe ucraineni, le-a urat noroc și a plecat.

***

Dar nu e singurul gest de genul acesta pe care l-am întâlnit în ultima lună și care m-a emoționat prin naturalețea cu care a venit, nesolicitat, prin caritatea și empatia dovedită.

Avem o voluntară cu o boală gravă care ne ajută. Își pune mască, căci nu poate risca să aibă Covid sau vreo răceală, vine alături de soțul dânsei cu sufertașul și le aduce mâncare gătită în casă, traduce pentru ei, îi ajută în fel și chip.

Avem o vecină care, la plecarea unei familii, a venit cu o farfurie de prăjituri făcută de ea. „Pentru drum, pentru copii”, i-a zis mamei care se pregătea de plecare, deși nu se puteau înțelege prin vorbe. În timp ce-i întindea farfuria cu prăjituri, a cuprins-o cu mâna stângă pe după umăr și a strâns-o în semn de mângâiere și încurajare.

În altă zi, veneam de la farmacie cu medicamente pentru familiile cazate. În colțul casei, lângă gard, ne așteptau câțiva vecini. Mi-am zis în gând că numai de o ceartă cu vecinii nu aveam dispoziție atunci, mă așteptăm să trebuiască să le dau explicații în legătură cu străinii găzduiți. Când colo, s-a dovedit că ei ne așteptau ca să ne dea o mână de ajutor. Unul dintre ei ne-a oferit câteva vouchere de pâine (pâinea vine săptămânal cu microbuzul în sat), altul ne-a dat un sac de făină iar altul câteva sticle de lapte și ouă proaspete.

Am descris, succint, doar câteva dintre întâmplările din ultima perioadă. Nu reflectă nici pe departe adevărata dimensiune a suferinței pe care o resimt acești oameni nevoiți să fugă din căminele lor pentru a-și salva copiii dar și propriile vieți. Le-am scris pentru că e nevoie că amintirile acestea să rămână. Și le-am mai scris și pentru cei care (și eu printre ei) au nevoie să spere și să creadă că România nu e făcută doar din impostori, incompetenți, hoți și tâlhari. Ci mai e făcută și din oameni buni, care ajută, cărora le pasă, care întind o mână de ajutor chiar și unui străin cu care nu pot schimba nici măcar două cuvinte.

E ușor să stai comod, în fața laptopului sau cu telefonul în mână și să emiți păreri și judecăți de valoare în legătură cu viețile acestor oameni care fug din fața tancurilor. Nu mai e atât de ușor atunci când stai față în față cu ei și le vezi oboseala, teama, lacrimile.

În imagine e una dintre fetițele familiei de aseară. Am folosit fotografia aceasta pentru că nu i se distinge fața. Și pentru că e speranță în această fotografie dacă un copil, aflat pe drumuri de 10 zile, încă mai poate picta.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Avem nevoie să ne hrănim sufletul cu astfel de momente, dacă există o sămânță în tine de bunătate plantată în copilărie, astfel de povești ajung să ajute acea sămânță să dea și ea rod! Sunt o grămadă de oameni faini, se aud puțin pentru că urletul celor ticăloși e foarte mare dar atunci când se asociază, nimic nu poate să-i oprească! Asta e România mea frumoasă!
    • Like 0


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult