Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„300 de parlamentari”, un exemplu de populism. Ce garanții există că un număr mai mic de parlamentari ar duce la „o relație mai bună între cetățeni și parlamentari”?

camera deputatilor - Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

1. Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?

2. Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

Aceste două întrebări au fost adresate românilor cu ocazia referendumului consultativ organizat la finalul anului 2009. De atunci, sunt reluate ca promisiuni în campaniile electorale.

Cum ați răspuns sau cum răspundeți la ele? Îmi puteți explica, vă rog, de ce sunteți de acord sau de ce sunteți împotrivă? Care sunt argumentele dumneavoastră?

Câți parlamentari are România în acest moment? Câți senatori și câți deputați? Cum stabilim care este numărul optim de reprezentanți pe care trebuie să-l aibă un stat democratic la un anumit moment? Care este numărul optim de parlamentari pe care trebuie să-l aibă România? Cum stă țara noastră în comparație cu alte state democratice la numărul de parlamentari și în privința raportului parlamentari/populație? De ce 300 de parlamentari și nu o altă cifră? De ce nu 500, 350, 200, 100 sau 50? Ce este aceea „normă de reprezentare”? Care este norma de reprezentare în acest moment în România? 1 deputat la 73.000 de locuitori și 1 senator la 168.000 de locuitori este prea mult sau prea puțin pentru ca populația să fie corect reprezentată în diversitatea ei? Un parlament mai bun depinde mai mult de numărul sau de calitatea parlamentarilor? Sistem „unicameral” sau „bicameral”? Ce înseamnă, care sunt avantajele și care sunt dezavantajele unuia sau altuia dintre cele două sisteme? 

Ce credeți, câți români pot răspunde în cunoștință de cauză la aceste întrebări? Dar dintre politicieni, de exemplu cei deveniți acum senatori și deputați, câți credeți că pot oferi răspunsuri avizate? Înjurați-mă dacă așa simțiți, dar apoi testați. Adresați câteva dintre întrebările mai dificile de mai sus parlamentarilor pe care i-ați votat.

Aș putea scrie în continuare un text lung și tehnic pe această temă fără a mă deranja dacă ar fi foarte puțin citit. Dar nu acesta îmi este obiectivul. Ceea ce vreau să vă arăt este cât de prezente sunt populismul și demagogia, alături de superficialitatea în gândire, chiar și în zonele mai curate ale politicului și ale societății românești.

Traian Băsescu a inițiat acel referendum consultativ în toamna anului 2009 știind foarte bine că va constitui un avantaj major în alegerile prezidențiale. Cunoștea foarte bine sentimentele cetățenilor față de parlamentari, faptul că larga majoritate a populației nu are nici măcar cunoștințe elementare despre subiect, că politicienii vor putea ignora rezultatul fără consecințe majore iar subiectul va putea fi reutilizat în viitor ca armă politică. A fost o mișcare politică specifică unui politician foarte abil, dar și foarte cinic.

Cu ocazia alegerilor de anul acesta, vechi demagogi dar și politicieni poate bine intenționați au reluat subiectul fără a da însă semne de chibzuință.

Iată ce afirmă un partid politic*:

„Românii au decis în mod constituțional, prin referendum, necesitatea limitării numărului de parlamentari la 300. Scăderea numărului de parlamentari nu presupune o mai slabă reprezentare a cetățenilor, ci, dimpotrivă, forțarea partidelor să trimită în Parlament cei mai competenți membri, renunțând la punerea pe locuri eligibile a unor candidați doar ca răsplată pentru activitatea din partid, urmând ca aceștia să ocupe un fotoliu cald pentru următorii patru ani.”

Așa o fi? Dacă un deputat va reprezenta 101.000 locuitori (în loc de 73.000) și un senator 203.000 de locuitori (față de 168.000), reprezentarea nu va fi „mai slabă”? Cât despre „forțarea partidelor de a trimite oamenii cei mai competenți”, așa ați observat că au funcționat lucrurile în ultimii 30 de ani? Sau că mai marii politicii își asigură de fiecare dată locurile (lor și/sau apropiaților), urmați de cei care cotizează mai mult sau de cei care sunt mai fideli partidelor?

Au folosit oare politicienii vreo formulă matematică indicată în literatura de specialitate pentru a ajunge sau a verifica dacă 300 de parlamentari este cifra dezirabilă? Oare i-au citit pe Rein Taagepera sau pe Kristof Jacobs și Simon Otjes? Dacă da, sunt de acord sau nu cu aplicarea criteriului rădăcinii cubice a populației? Eu am mari îndoieli că au habar despre asemenea lucruri.

În alt loc, aceeași formațiune politică scrie:

„Bugetul parlamentului a crescut în fiecare an. Din 2015 și până acum, statul român a dublat cheltuielile cu parlamentul. De la 341 de milioane de lei în 2015, la 687 de milioane de lei în 2020.

300 de parlamentari înseamnă să avem 200 de deputați și 100 de senatori în cele două camere ale parlamentului.

Scăderea cheltuielilor cu parlamentul.

O relație mai bună între cetățeni și parlamentari.”

Un alt partid comunica în campanie potențialilor votanți:

Referendumul a fost propus de președintele Traian Băsescu pe 24 septembrie 2009 și a avut două motive:

Eficientizarea Parlamentului și reducerea cheltuielilor (aproximativ 50.000 euro/mandat/fiecare parlamentar);

Oponența parlamentarilor față de reformarea Constituției, deși aceștia promiseseră că o vor face și în 2004, și în 2008, la alegerile parlamentare;”

și

„Au trecut 11 ani de la referendumul pentru 300 de parlamentari și niciun partid, în afara Partidului X (nostru), nu a fost interesat să pună în aplicare voința poporului.”

*Nu dau intenționat numele partidelor pentru a limita subiectivismul unora dintre cititori.

Să luăm afirmațiile pe rând:

Și-au pus oare politicienii de mai sus întrebarea ce „efecte secundare” va genera creșterea numărului de voturi necesar unui candidat pentru a intra în Parlament? Ar putea această creștere avantaja partidele mari și dezavantaja partidele mici și candidații independenți?

Cum s-a ajuns de la 300 de membri într-un parlament unicameral, la 200 de deputați și 100 de senatori? Este oare același lucru? (Vă asigur că nu.) Dacă găsiți o explicație oferită de vreun politician, vă rog să-mi dați și mie să citesc!

Au făcut oare vreo simulare care să garanteze scăderea „cheltuielilor cu Parlamentul”? În urma scăderii numărului de parlamentari, ar putea, de exemplu, crește bugetul individual alocat fiecăruia dintre cei 300 „rămași”? Ce s-ar întâmpla cu celelalte cheltuieli, de exemplu cele ce țin de suportul administrativ? Ar afecta această scădere calitatea procesului legislativ? Merită sacrificat plusul de reprezentativitate pentru o diminuare (poate nesemnificativă) a costurilor?

Ce garanții există că un număr mai mic de parlamentari ar duce la: „O relație mai bună între cetățeni și parlamentari”? Competitivitatea mai mare poate? A testat cineva o asemenea ipoteză?

Cât despre parlamentul unicameral, ce s-a întâmplat cu el? Aceiași politicieni afirmau deunăzi că pe moment au cam renunțat la el pentru că ar presupune o intervenție asupra Constituției. În lipsa unei majorități parlamentare care să susțină cu adevărat limitarea numărului la 300, vor putea spune mai târziu că nici reducerea numărului nu a fost posibilă. Vor avea, astfel, un subiect de refolosit cu ocazia viitoarelor alegeri.

Stabilirea numărului de parlamentari și alegerea formei pe care să o îmbrace Parlamentul sunt un exemplu de subiect care necesită o dezbatere foarte serioasă, concursul specialiștilor în domeniu fiind obligatoriu (spre exemplu, în 2008 s-a redactat Raportul Stanomir, un pas în acest sens). Dacă în urma acestor dezbateri, România ar opta în cunoștință de cauză pentru reducerea numărului de parlamentari și trecerea la un legislativ unicameral, am vorbi despre o abordare responsabilă. Referendumul consultativ pe un asemenea subiect poate avea o noimă doar în eventualitatea în care populația a atins un nivel ridicat de educație politică. În cazul României, din păcate, nici nu poate fi vorba de așa ceva în acest moment (și cu atât mai puțin acum 11 ani). În privința politicienilor, dacă ar fi ambele prezente, cinstea și profesionalismul i-ar obliga la un alt mod de a face campanie și, mai ales, la un alt mod de a face reformă.

Textul acesta este însă destinat în primul rând cetățenilor: Vă rog, treceți fiecare subiect prin filtrul gândirii, indiferent dacă vine de la politicienii dumneavoastră preferați sau de la cei pe care îi detestați. Să nu (re)trăim vremuri ale somnului rațiunii!

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Paul check icon
    Basescu in stilul lui caracteristic de ghertoi cinic a legat o piatra de gâtul democratiei românești lărgind și mai mult prăpastia imensa între cetățeni și clasa politica. Pentru un câștig personal de momemt, cretinoidul basit a contribuit pe termen lung la accentuarea dezinteresului cetățenilor pentru politica, pe motiv ca orice ar face “poporul” ciocoii de la putere fac ce vor (așa cum corect observa autorul întrebările referendumului sunt tampit gândite ; aplicarea lor mot a mot ar fi o greșeală, deci pe javra basita nu a interesat-o îmbunătățirea statului ci doar faultarea parlamentului care la vremea respectiva i se împotrivea). Dezinteresul cetățenilor pentru politica este unul, dacă nu cel mai important motiv al absenteismului cronic de la urne, o stare de fapt care nu pote decât sa submineze democrația.
    O clasa politica responsabila, ar trebui sa implementeze acest referendum, indiferent de cât de imbecil este. O alternativa rezonabila ar fi ca măcar sa ia anumite măsuri in spiritul a ceea ce poporul a votat la referendum. Atâta timp cât implementarea referendumului basit necesita modificarea Constituției și deci un nou referendum se poate spune ca poporul aproba ca ceea ce a aprobat anterior sa nu fie respectat in totalitate...
    • Like 0
    • @ Paul
      Nu sunt de acord cu limbajul pe care l-ați utilizat, dar într-adevăr, Traian Băsescu a exploatat această temă în interes personal. La fel au făcut și mulți alții, ulterior.

      Dacă ar depinde de mine, aș supune imediat după sărbători dezbaterii publice tema reformei Parlamentului. Fără a ignora referendumul, dar axându-mă pe expertiza oamenilor de specialitate, ca să nu ne trezim cu niște surprize foarte neplăcute. (De exemplu, unii alegători să-și vadă la următoarele alegeri partidul preferat în afara Parlamentului, iar partidul detestat să domine noul Legislativ.)
      • Like 0
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Paul check icon
      Îmi cer scuze persoanelor de buna credință care se simt lezate de limbajul meu “colorat” din unele postări. În general îl folosesc ca și artificiu de retorica, cu scopul de a sublinia anumite elemente ale temei căreia i se adresează postarea. Alteori e doar expresia frustrării pe care dupa parerea mea o simt toți cei cărora încă le pasa.
      Apropos de Basescu, îmi amintesc ca la momentul referendumului l-am înțeles ca un apel al președintelui la schimbarea clasei politice sau dacă vreți o oportunitate oferită de către președinte clasei politice pentru a se schimba. Abia după ce am trecut prin al doilea mandat al lui Basescu - in special ultimul an - am înțeles ca acesta nu a avut niciodată intenția de a reforma ceva, ci doar de a își elimina adversarii pentru a se instaura ca unic satrap și principal reprezentant in fruntea colecției de lături ce reprezinta clasa politica românească de după ‘89.

      Statul roman trebuie reformat. Reforma parlamentului este una din direcțiile de reforma. Altele ar fi poate separarea puterilor in stat și atributiile CCR, eliminarea persoanelor condamnate penal din viața publica, definirea corupției ca amenințare a siguranței naționale, șamd.
      • Like 1
    • @ Paul
      De acord, este nevoie de o reformă profundă. Însă va fi extrem de dificil de realizat în actuala configurație parlamentară.
      • Like 0
  • 1. Parlamentarii sunt de obicei niste baieti si fete impinsi de la spate de partidele politice si nu neaparat pentru ca sunt profesionisti sau seriosi. Asa ca, in acest caz, vizibil si din avion sau poate si de pe Statia spatiala orbitala, cu cat sunt mai putini cu atat e mai bine..... Oricum asa zisul proces legislativ va fi execrabil, asa ca hai macar sa taiem costurile, daca nu putem taia capetele, ca pe vremea domnitorilor......
    2. De ce sa creasca cheltuielile per persoana de parlamentar? Asa, ca sa ne batem in continuare jod de banii publici, serios? Stiti, este vorba despre oamenii care chiar muncesc pentru a-si plati taxele alea din care se stabilesc diurna si indemnizatia si alte sporuri pentru cei care stau cu mana in fund in parlament (atunci cand catadicsesc sa fie prezenti.....)
    3. Referendumul a fost votat de populatie. Trebuie pus in practica. Punct.
    4. Hai sa ne uitam la raportul parlamentari / populatie si in alte tari.... poate facem ceva comparatii???
    • Like 0
    • @ andreea dragusin
      1. Foarte mulți sunt așa cum îi descrieți, așa este. „Cu cât sunt mai puțini cu atât mai bine” este însă o concluzie pripită. În primul rând, ar trebui să facem tot posibilul pentru a îmbunătății calitatea parlamentarilor. Pentru dacă vom avea 300, dar raportul buni/răi va rămâne același, rezultatele vor fi și ele similare. În al doilea rând, ar trebui să găsim un echilibru între costuri (că le tot invocă toată lumea) și reprezentativitate. Reprezentativitatea este extrem de importantă în democrație, dar acest lucru e mai greu de surprins de omul fără pregătire în domeniu. Sper să reconsiderați ideea de a tăia capete, fie ele unele care poate ar merita tăiate...

      2. Să știți că nici eu nu aș vrea să crească în sensul în care scrieți, nici pe mine nu mă încântă câtuși de puțin risipa de bani pe toți neaveniții. (Cheltuielile oricum cresc, de la an la an, într-un proces economic natural. Poate că trebuie precizat și acest lucru.) Priviți problema într-o perspectivă prea simplă și liniară: mai puțini parlamentari = costuri mai mici. Costurile legate de Parlament nu se rezumă la indemnizația parlamentarilor, pe care oricum și-o pot ajusta. În practică, se pot întâmpla tot felul de lucruri, de exemplu reducerea posturilor de parlamentari poate fi „compensată” prin înființarea de posturi auxiliare. Nici populația, nici media onestă (atât cât mai e din ea) nu vor putea sta cu ochii ațintiți, zi de zi, pe cheltuielile legate de Parlament. Nu susțin nicidecum că nu ar trebui oprită risipa, dar și sub acest aspect ar fi indicat să gândim mai mult înainte de a acționa.

      3. Chestiunea referendumului consultativ nu este atât de simplă. Profesorul Ion Deleanu, în „Instituții și proceduri constituționale” (tratat, 2003, una dintre lucrările de căpătâi ale dreptului constituțional) scrie: „Referendumul consultativ este mijlocul constituțional prin care Președintele României, după consultarea Parlamentului, solicită poporului – în realitate corpul electoral – să-și exprime voința <cu privire la problemele de interes național>. Este un referendum facultativ, de opinie, nu de decizie.” În subsol adaugă: „Se aseamănă cu <avizele facultative> din dreptul administrativ: rămâne la discreția autorului solicitarea avizului și urmarea opiniei prin aviz.”
      Abia în 2012, prin decizia Curții Constituționale, lucrurile au fost aduse oarecum pe făgașul dorit de dumneavoastră: „Ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinței populare – această voință nu poate fi ignorată de aleșii poporului, întrucât este o expresie a suveranității naționale – ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenția altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voința exprimată de corpul electoral.”
      În ciuda mențiunilor din această Decizie, cred că în continuare politicienii au la dispoziție portițe pentru a nu duce la îndeplinire, cel puțin nu întocmai, rezultatul referendumului din 2009.

      4. De acord! Suntem cam în aceeași zonă cu Marea Britanie, Belgia, Portugalia sau Ungaria. Au mai puțini parlamentari raportați la populație: Germania, Franța, Italia sau Spania. Au mai mulți țări precum Suedia, Norvegia, Elveția, Finlanda sau Austria. https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_legislatures_by_number_of_members
      Problema este, dacă mi-ați citit cu atenție capodopera inițială, că pentru a stabili corect numărul de parlamentari nu este suficient să ne uităm la raportul din alte state.
      • Like 0
  • check icon
    @autor
    Articolul este desuet. La ce mai cereți argumente acum?? Acum nu mai există decît un SINGUR argument valabil: poporul a votat soluțiile propuse, referendumul a fost validat.
    E tot ce contează pe acest subiect!
    • Like 7
    • @
      Textul este un apel la chibzuință, la mai multă profunzime în gândire din partea oamenilor. Mă așteptam să nu fie bine primit. Să vrei ceva, indiferent ce, fără a înțelege în profunzime despre ce este vorba și fără a fi conștient de posibilele efecte are șanse mari la a duce la situații nefaste. Drept exemplu, un referendum a avut loc și în 2007, cu privire la trecerea la scrutinul majoritar în două tururi (o formă de „uninominal”). 81.5% dintre participanți au răspuns afirmativ. Deși referendumul nu a atins prezența necesară pentru a fi validat, a produs un efect ulterior: trecerea în 2008 la un sistem uninominal într-un singur tur cu distribuție proporțională a mandatelor. Iar această trecere a generat Parlamentul din 2012, cu 588 de membri, cu USL la 60% și PP-DD la 14%. Eu îmi fac datoria și acum, ca și în trecut. Astfel de schimbări nu trebuie să se facă fără o analiză atentă și fără aportul unor oameni care știu despre ce este vorba. În final, nu ar fi exclus să se ajungă la o reducere a numărului parlamentarilor, poate chiar una semnificativă. Dar nu pe baza unor argumente ce țin de ignoranță și emoție.

      Acestea fiind spuse, în configurația politică actuală, șansele înclină către a nu se întâmpla nimic.
      • Like 0
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      "in configuratia politica actuala" nu e o scuza pentru neglijarea rezultatului unui referendum valid. de aia e romania asa cum e: pentru ca nimeni nu respecta regulile. aici nici macar parlamentul nu respecta constitutia atunci cand nu-i convine si vom fi mocirla europei cat timp va dura acest lucru.
      • Like 3
    • @ Lucian Baciu
      Sigur că nu este! Personal, cred că reforma Parlamentului României ar fi trebuit făcută încă de acum 15 ani, dar nu prin referendum. Nu prin referendum pentru simplul motiv că oamenii nu au cunoștințele necesare și nu pot întrevedea rezultatele unor decizii. De acord în privința atitudinii față de reguli. Despre referendumul consultativ voi răspunde mai sus, lucrurile nu sunt atât de simple. Prin „configurația politică actuală” m-am referit tot la voința poporului, la felul în care românii au votat. Dacă vă uitați la configurația Parlamentului, partea reformatorare este în(tr-o mică) minoritate (mai ales dacă împărțiți și PNL în două tabere). Nici eu nu sunt câtuși de puțin încântat, dar aceasta este reultatul votului și realitatea cu care ne vom confrunta. (Articolul este însă despre altceva, despre cum ne însușim teme fără a le aprofunda și despre cu politicul le folosește pentru a-și atinge interesele.)
      • Like 1
  • Evident ca problema Parlamentului in Romania nu e de reprezentare ci de credibilitate...profesionalism si...educatie.
    Cred ca e evident pentru toti ca nu isi fac treaba...adica nu prea dau pe la job ...si cand o fac nu prea stiu ce se intampla pe acolo...!
    • Like 6
  • Gecaba Gecaba check icon
    Articolul ar fi trebuit sa precizeze ca referendumul nu este momentan respectat de parlamentari. În Germania cu 709 parlamentari la 80 de milioane de locuitori, în Romania, la 19. 41 milioane înseamnă 172 de parlamentari. Restul sunt vorbe de galveava. 300 sunt mult prea mulți!
    • Like 10
    • @ Gecaba
      Presupunând că ați citit textul, din păcate nu am reușit să vă conving că nu în felul acesta trebuie să se decidă numărul de parlamentari. Este o chestiune mult mai complexă, care presupune expertiză. Dumneavoastră vreți să reparați o Dacie urmărind manualul unui Mercedes. În plus, fără a avea pregătire în domeniu. Nu e o abordare înțeleaptă.
      • Like 0
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Mr.Oh check icon
      Ce garanții există că un număr mai mic de parlamentari ar duce la: „O relație mai bună între cetățeni și parlamentari”? Competitivitatea mai mare poate? A testat cineva o asemenea ipoteză?

      Intrebarea e superflua. Daca fiecare cetatean ar fi parlamentar .....


      Numarul mare de parlamentari incurajeaza birocratizarea si reduce flexibilitatea in negociere. Incurajeaza clientelizarea lasand loc incompetentilor in Parlament. Numarul redus de parlamentari transfera competitia so selectia la nivelul partidelor. Solutia de 300 parlamentari a fost la vremea aceea bine rumegata.

      Dar persoanele corupte isi vroiau locul in Parlament ca sa beneficieze de imunitate parlamentara.

      Discutia e inutila. Sa aplicam referendumul si pe urma mai vorbim. Dar tipic romaneste. Decidem una si facem alta. De aceea pleaca toti.

      Unde este o minte limpede ca a lui Valeriu Stoica?
      • Like 3
    • @ Mr.Oh
      De unde știți că soluția a fost bine rumegată la momentul respectiv? Luați măcar în considerare că simpla aplicare a referendumului ar putea avea efecte nefaste asupra evoluției politice? (Vă rog să citiți și răspunsul meu de mai sus, care invocă referendumul din 2007.) Este rău să purtăm o dezbatere aprofundată în privința subiectului? Măcar astăzi, la 11 ani de la referendum? Tocmai cu acest lucru nu sunt de acord: să aplicăm referendumul și apoi să gândim. Pardon, să vorbim. Să gândim și să vorbim mai întâi, apoi să aplicăm cea mai bună soluție.
      • Like 0
  • 300 inseamna mai putini bani cheltuiti. Dar nu ma refer la salarii si cheltuielile cu personalul si birourile , primele , pensile speciale , diurnele , deduceri cheltuieli , soferi,etc. Ma refer ca orice parlamentar isi mai baga neamuri , prieteni , amante , etc in alte pozitii . Si nici asta nu ii buba cea mare , ci afacerile dubioase , contracte cu statul de sute de milioane de euro care au pretentia sa le fie acordate cunostintelor. Si toate astea duc la concluzia ca la fiecare parlamentar mai putin in parlamentar , creste bunastarea romanilor. Ca de proiecte care sa aduca ceva bine romanilor nu am auzit prea mult. Eu zic ca 100 de parlamentari sunt destui pt o tara ca 16 mil de locuitori .
    • Like 8
    • @ Silviu Pop Sese
      Dan check icon
      Cred ca..articolul este ,,asa un fel de a baga batulm prin gard,, Cam asa ceva ,cum fac acum si tot timpul psd-eii de serviciu , Numai sa nu mearga ceva bine , si imediat ,sar la gat.. Imi este ,. deja groaza ,ce vor mai face ,asa din ,,opozitia care o merita, Subscriu total , si eu ptr ;
      -- 100 de chiulai ,caci altfel nu le pot spune, Pentru ca nu ,cantitatea conteaza ci ,calitatea ,Degeaba sunt 500 daca ,,treba o fac, doar 200 ,, Este foarte important ,ca ,,USR-stii sa insiste pe acest ,subiect, sa ramana , doar 300 , si cand spun asta ,ma gandesc la ,analfabetii -incultii inclusiv cei din h aur !!! Romii din Vaslui ,care , nu au scoala si mai sunt penali ,etc,,sunt promovati in parlament ???
      • Like 3
    • @ Dan
      Domnule Cociodar, fara indoiala ca o decizie viabila, eficace si eficienta este aceea care se bazeaza si pe o simulare. In cazul de fata, referendumul a fost instrumentul care a demonstrat necesitstea sociala a schimbarii numarului de parlamentari. Deci fiind o cerinta demonstrata trebuia sa se treaca , ca in orice proiect, la un studiu de fundamentare tehnico-economica. Studiul tehnic presupunea stabilirea solutiilor de implementare propriu-zisa, adica a fezabilitatii acestuia. Studiul economic se baza pe calculul eficientei financiare si a celei economice in care intra si efectele necuantificabile valoric. Eficienta generala a acestui proiect era evidenta si fara acest studiu. Tocmai de aceea nu s-a actionat, s-ar fi redus sigur numarul deputatilor. Le convenea acest rezultat politicienilor nostri? Bineinteles ca nu. Cred ca impunerea acestui proiect ar trebui sa fie facilitata de o actiune prin care sa se elimine starea actuala in care a fi deputat este o profesie. Deputatii ar trebui sa-si castige existenta si din alte activitati. Evident acestea sa nu fie generatoare de coruptie. Timpul petrecut acum de catre parlamentari in activitatile pentru care sunt alesi este de mai putin de 30% din cel disponibil. Aadar in cele 70% ore munca disponibile si-ar mai putea castiga un salariu lunar, fara sa mai fie nevoie sa se bazeze doar pe castigurle de la Parlament.
      • Like 1
    • @ Ion Ionita
      Eu militez pentru profesionalizarea în domeniul politicii. De aceea și există facultăți de profil, pe care, din păcate, societatea românească nu știe încă să le valorifice. Diletantismul îmi pare o problemă la fel de mare ca și corupția. Și de data aceasta au intrat în Parlament un număr mare de indivizi cu o pregătire precară în ceea ce vor avea de făcut. Reducerea numărului acestora nu rezolvă problema calității, se adresează doar unei eventuale probleme secundare. (Însă ar putea genera alte probleme, începând cu o reprezentativitate prea scăzută.)

      Idee de activitate „part-time” ar putea contribui la diminuarea costurilor directe, însă nu ar îmbunătății calitatea activității parlamentare. Nu cred că ar rezolva mare lucru nici la capitolul corupție, în continuare politicienii s-ar lăsa pradă intereselor personale și de grup.

      Toate acestea sunt idei care trebuie dezbătute înainte de a se trece la acțiune. Mulțumesc pentru comentariu! Sărbători fericite!
      • Like 0


Îți recomandăm

Nomad digital

Marius are 24 de ani și înainte de pandemie s-a angajat pentru prima dată cu normă întreagă. Sau full-time, cum spun colegii. Multinaționala care l-a recrutat i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată, dar, spre mirarea părinților, a refuzat. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult