„Am aruncat la ghenă o imprimantă cu un bilețel: Încă funcțională....” Ce facem cu electronicele uzate?

Foto: Jiří Hamhalter/ Panthermedia/ Profimedia

Mă apucă, după concediul de vară, cu puțin înaintea începerii școlii, ca pe alții în ajun de sărbători de iarnă, o dorință de debarasare de lucruri inutile, ordine vizuală și de aerare, ca pentru un nou început de an. Îmi vine să fac curățenie în apartament ca într-o nevoie psihologică de eliberare, un fel de obicei al secretului fericirii, cum să mergi mai departe ușurat de lucruri inutile și gânduri încărcate de griji. Încep să țintesc cu precădere colturile aglomerate de lucruri din casă, dulapuri, debara, spatii improvizate, de depozitare temporară sau balcon.

Cele mai multe se adună în balcon. Două pungi mari de cărți de dus la anticariat sau de făcut cadou, un brăduleț de plastic, o pungă de haine în bună stare ce-și așteaptă femeia cu cântec să treacă printre blocuri și o valiză goală, răpănoasă. În anii trecuți, cam în două săptămâni, balconul era eliberat. Însă anul ăsta, am rămas cu un laptop/notebook, un Home Stereo și o imprimantă încă funcțională pe care am înlocuit-o cu una mai performantă. 

Dacă ai o piesă de mobilă uzată, sunt firme care vin să ți-o ridice contra cost, dacă ai un electrocasnic stricat, îl dai când cumperi unul nou chiar la magazinul de achiziție, dar cu electronicele uzate mai mult sau mai puțin, gen calculator, laptop, tableta, imprimantă, ce faci? Iar utilizarea lor va fi și mai accelerată de acum încolo și va conduce la deșeuri din ce în ce mai considerabile. Ultima soluție este să le lași la ghenă, cu un bilețel frumos pus - „încă funcțională...”, sperând că le va lua cineva. Dar nu ar fi fost mai bine să intre în circulația bunurilor unei economii circulare? Și în această obișnuință a recirculării lucrurilor refolosibile, nu la ghenă, ci într-un tomberon dedicat colectării acestor deșeuri ar trebui să ajungă, care să fie apoi descărcat periodic de servicii de colectare, recondiționare și reciclare.

Erau până acum doi ani, la o distanță acceptabilă de bloc, acele mari cuve-tomberon pentru deșeuri de mase plastice, sticlă, metale, hârtie și carton precum și deșeuri biodegradabile. Acum, selecția o facem pe bloc, la ghenă, deocamdată pe plastic, hârtie și biodegradabile, dar apoi, preluarea sacurilor se face la grămadă în mașina salubrizării. Locatarii nu știu ce se întâmplă apoi cu aceste deșeuri, concret, ce cale de reciclare urmează și care-i rezultatul final. La fel ca pentru plastic, sticlă, hârtie, selecția se poate face și pentru electronice și echipament de calcul, si, de ce nu și jucării. Am face-o fără probleme dacă am fi informați despre finalul operațiunii, la ce conduce el, ca un feedback stimulativ, de recunoaștere a participării la acest nou proces civic.

Suntem în Uniunea Europeană, și chiar dacă la unele aspecte suntem la azimut, apropierea se face întotdeauna prin pași mici și durabili. Vorbim de Pactul ecologic European (European Green Deal) și de banii pe care ii vom putea lua dacă îndeplinim proiecte în linia obiectivelor sale. Economia circulară este un mecanism intrinsec al acestui pact. Europa ne oferă modele și bune practici. În urma cu 20 de ani, în Genova, orașul în care am trăit doi ani pe perioada doctoratului, erau plasate cuve pentru deșeuri reciclabile, în puncte de colectare pentru capacitatea a 2-3 blocuri. Apoi, peste câțiva ani în Franța am văzut aceasta practică pentru donația de haine și mi s-a părut foarte la îndemână, atât pentru cei în nevoie, cât și pentru cei care doresc să doneze. O realitate care la noi încă se profilează ca perspectivă.

Cine nu a observat reclama difuzată la TV cu pârtia de schi pe iarbă, parte integranta a acoperișului unei clădiri dotate cu un coș industrial eliberator de fum? Cu o metodă inovativă de tratare a deșeurilor, cel mai modern incinerator de deșeuri din Danemarca rupe barierele vizuale ale unei instalații cu această funcționalitate. În plus, oferă servicii de schi locuitorilor orașului pe orice vreme. 

Și nu numai peste graniță. Dacă Bucureștiul își aruncă ochii peste munți, vede de departe Clujul. Colectarea deșeurilor în containere, în special a hainelor, există în Cluj încă din 2018 inițiată de ONG-uri în parteneriat cu municipalitatea. Această practică trebuie să câștige vizibilitate, extinsă la mai multe elemente de consum reciclabile, să devină molipsitoare și repetabilă la o masă critică, până la a-și câștiga un loc în agenda domestică a bucureștenilor.

O cantitate semnificativă de deșeuri este produsă în cadrul instituțiilor, și lor li se adresează proiectul asociației Atelier fără Frontiere care oferă acest serviciu. Din nefericire, acesta este singurul pe care l-am găsit în căutarea mea pe net pentru un punct de colectare din București. Nu sunt sigură dacă prin proiect se primesc echipamente uzate și de la persoane.

Dacă astfel de proiecte cu centre de recondiționare asociate s-ar multiplica în concordanță cu solicitarea de reciclare a echipamentelor și accesoriilor de calcul, ar fi un prim pas credibil în care un sector/un oraș ar adopta economia circulară și ar invita cetățenii să o construiască prin contribuții mici, dar numeroase. La nivelul activității economice locale s-ar crea noi locuri de muncă în implementarea operațiilor de selectare, dezasamblare, reparare, specifice ciclurilor de recondiționare. În acest fel, ciclul de viață al produselor se extinde.

Iată încă un obiectiv pe care candidații la alegerile locale ar putea să-l pună pe agenda lor electorală. Poate ar fi mai realistic de atins decât crearea de șosele și bretele de circulație sau reabilitarea infrastructurii de termoficare urbană. Vorba unui amic: vom avea noi autostrăzi când alții, în Europa, vor circula cu capsule individuale aeriene cu parcare în balcoane.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp