„Şi-a angajat fata pe o perioadă de patru luni, deci haideţi... Asta e corupţie?”
Asta spune șeful PSD despre pupilul său, Marian Neacșu, pe care-l vrea cu orice preț secretar general al Guvernului. Nu contează că Neacșu a fost condamnat penal pentru conflict de interese, angajându-și fiica la cabinetul parlamentar. Pentru Marcel Ciolacu, ăla nu-i un capăt de țară. Dar ce, și-a omorât bunica?
Citiți cu atenție declarația de mai sus. Reprezintă chintesența mecanismului după care funcționează România, nu de-acum, ci de sute de ani. Observați minimalizarea până la dizolvarea în neant a faptei, urmată de întrebarea retorică: „asta e corupție”?
Normal că nu este, domnilor, vrea să spună șeful celui mai mare partid din România, proaspăt descălecător la Palatul Victoria. Nu avem faptă, deci nu avem corupție.
Dl. Ciolacu nu minte, nu vă grăbiți să-l judecați prea aspru. În mintea sa, dl. Neacșu nu a procedat greșit. A făcut ce-ar face orice tată responsabil din țara asta: și-a protejat fiica. De ce să angajeze un străin, când avea o fiică în bătătură.
Pentru dl. Ciolacu, conflictul de interese nu există, de fapt. Și dacă nu-i conflict de interese, fapta nu există. E un raționament corect. Nu ne luăm de la atâta lucru. Toată lumea știe cum merg treburile. Nu ne împiedicăm de lege și morală.
De fapt, dl. Ciolacu exprimă ce cred, în intimitatea ființei lor, mulți români: că nepotismul, descurcăreala, pila și chiar eludarea legii, în anumite contexte, sunt nu numai acceptabile, ci intrinseci funcționării normale a societății.
A fi „om” reprezintă, în concepția multora dintre noi, a închide ochii la anumite lucruri care n-or fi ele cele mai curate din lume, dar sunt normale. „Hai, domnule, că așa merg lucrurile, să nu facem un capăt de țară”. „Altele sunt faptele grave”. „Să nu fim mai catolici decât Papa”. „N-a omorât pe nimeni”. Nu-i că vă sună familiar?
Dl. Ciolacu, apărându-și pupilul, nu face decât să exprime o relativizare a vinei, cu care poporul român s-a obișnuit. Apelând la indulgența publică, el apasă acele butoane care țin acest popor într-un balcanism perpetuu.
„Să nu ne luăm de la atât”, vrea să ne spună dl. Ciolacu. Să nu aruncăm cu piatra într-un om care n-a făcut decât să-i dea fetiței lui dragi un job. Mulți dintre voi aveți copii, ce-ați fi făcut în locul d-lui Neacșu? I-ați fi lăsat șomeri sau i-ați fi angajat? Oameni suntem toți, nu câini.
În tot acest timp, generalul – erou Nicolae Ciucă, premierul de ziua a șaptea al României, tace mâlc. Nu are nicio părere, așa cum bine spune dl. Ciolacu. Cum ar veni, nu zice nici de bine, nici de rău. Asta, așa, că poate nu s-a înțeles cine conduce de fapt România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De fapt, problema e la noi, noi nu pricepem cât de periculos e să ai niște nimeni în poziții de frunte. De asta băltim, de asta ratăm toate oportunitățile, de asta suntem mereu ultimii, niciodată în mijlocul plutonului, niciodată deschizători de drumuri.
Dacă nu vrei să te conducă unul care e mai priceput decât tine, ci un semen sau chiar unul mai slab la minte, îți vei petrece toată viața căzând și ieșind din șanț.