Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Concurența” mea ca psihoterapeut: vracii, astrologii de la TV, cititorii în stele și în cafele. La cine își „tratează” românii suferințele psihice?

Ghicitoare

Foto: Guliver/Getty Images

Am aflat destul de repede, de când am început să lucrez ca psihoterapeut la cabinetul individual de psihologie, că am competiție. Iar aceasta nu e dată de colegii mei psihoterapeuți, ci de unele persoane care practică terapiile alternative și para-psihologia. Unii dintre ei spun că sunt psihologi sau psihoterapeuți, dar nu sunt, cel puțin nu în sensul în care psihoterapia este reglementată și validată științific. 

După ce psihoterapia a fost interzisă în comunism, ea începe să prindă din nou teren în ultimii ani, ceea ce este minunat pentru că asta înseamnă că există tolerantă față de dificultăți personale, perfect normale pentru oricine, dar și toleranță față de tulburările psihice și de comportament.

Există terapii alternative care încearcă să-și facă loc sub umbrela psihoterapiei, ceea ce creează confuzie unde deja există mult prea puțină claritate. Ba mai mult, poate fi și foarte periculos pentru persoanele instabile psihic - adică fix cele care apelează la aceste servicii.

Piața este plină de astfel de vindecători, iar unii dintre ei își spun psihoterapeuți/psihologi pentru a avea mai multă credibilitate. Țin să spun că este în regulă că există opțiuni de vindecare, dar sunt domenii diferite care nu intră sub umbrela psihologiei, iar uneori este cu adevărat periculos să tratezi suferința psihică, depresia, ori o patologie cu bețișoare parfumate, pietricele și alte artefacte, toate sub egida psihoterapiei. 

Psihoterapia este o ȘTIINȚĂ la fel ca medicina. Sunt de părere că fiecare poate alege orice crede că îl poate ajuta, însă este dreptul clientului să știe la ce serviciu apelează și care este pregătirea specialistului și dacă există un specialist. Puțini știu că psihoterapia este un domeniu suficient de bine reglementat. 

Pentru a practica psihoterapia trebuie să fii înscris în Colegiul Psihologilor din România. Dacă mergi la un psihoterapeut sau psiholog de orice fel te rog verifică pentru binele tău dacă acesta are autorizație de liberă practică, pentru asta poți accesa link-ul sau verificând registrul unic al psihologilor de pe site-ul Colegiului Psihologilor din România. 

Pentru a fi admis în colegiul psihologilor ca psihoterapeut urmezi minimum 5-6 ani de studiu (licență în psihologie+master/formare complementară în psihoterapie), pentru a rămâne în continuare psihoterapeut trebuie să mergi anual la cursuri, workshopuri, conferințe etc. Este un domeniu în care investești mult timp, dar și multe resurse financiare.

De ce multe persoane care au nevoie de ajutor psihoterapeutic sau psihiatric caută să apeleze la terapiile alternative și nu la un psihoterapeut acreditat?

Sunt patru aspecte importante pe care doresc să le ating aici:

1. Psihoterapia este un domeniu foarte nou în România;

2. Confuzia care există între psihoterapeut și psihiatru;

3. Reputația proastă pe care încă o are mersul la psihoterapeut și la psihiatru;

4. Locul controlului sau asumarea responsabilității;

5. Psihoterapia nu este în totalitate decontată de Casa Națională de Asigurări, astfel că încă este un serviciu scump.

1. Psihoterapia este un domeniu foarte nou în România;

Psihoterapia în România are doar câțiva zeci de ani vechime, a fost interzisă în comunism și pare că de atunci până în ultimii ani a revenit în forță câștigând din ce în ce mai multă popularitate.

Așadar, normal că pare mai aproape de noi să apelăm la diverși terapeuți din moment ce în fiecare sat de la țara există de când pământul un vraci, ielele, argintul viu, leacuri băbești, dezlagători de blesteme, cititori în stele și cafele.

2. Confuzia care există între psihoterapeut și psihiatru;

Psihiatrul este un medic care a terminat facultatea de medicină și s-a specializat în psihiatrie. El face anamneză și prescrie medicamentele care pot diminua sau elimina simptomele. Psihoterapeutul a terminat facultatea de psihologie, un master/formare complementară și urmează anual cursuri, workshopuri, conferințe acreditate de Colegiul Psihologilor din România.

Psihoterapeutul este o persoană special instruită pentru a evalua problema emoționale și/sau comportamentale a clientului, a intensității problemei și a interveni în modificarea disfuncționalităților. Psihoterapeuții își bazează practica pe rezultate concrete (evidence based practice) provenite din teorii și cercetări de specialitate naționale și internaționale.

Psihoterapeutul nu poate prescrie medicație.

Diferența dintre PSIHIATRU și psihoterapeut constă în faptul că psihiatrul prescrie tratament medicamentos asupra SIMPTOMELOR problemei, pe când PSIHOTERAPEUTUL acționează asupra CAUZELOR dificultăților, astfel încât clientul să înțeleagă de unde apar problemele, cum îl afectează, cum poate interveni asupra dificultății, cum poate păstra schimbarea pozitivă în viață sa.

În cazurile în care dificultățile sunt profunde rezultatele cele mai bune apar atunci când clientul merge și la psihiatru, urmând medicația în același timp fiind și într-un proces psihoterapeutic.

Lipsa de informații despre cele două domenii poate crea reticență în a merge la psihoterapeut ori la psihiatru. Astfel, a merge la astrologul văzut la tv poate părea o alegere mai acceptabilă din punct de vedere social.

Din păcate, pot exista și psihoterapeuți acreditați cu care să nu rezonezi, poate chiar slab pregătiți din varii motive. În această situație este recomandat să-i spui acest lucru și să găsești un psihoterapeut mai pregătit pentru nevoile tale.

3. Reputația proastă pe care încă o are mersul la psihoterapeut și la psihiatru;

De multe ori în România a merge la psihoterapeut este considerat un handicap. O clientă îmi povestea că tatăl ei i-a spus că este nebună pentru că merge la psihoterapeut, ba mai mult spune cunoscuților ei că „X. este nebună, merge și la psiholog”. Tatăl ei o consideră nebună sau poate așa a găsit el să-și exprime îngrijorarea față de dificultățiile fiicei lui.

Eu o consider curajoasă, inteligență, introspectivă și cu o capacitate foarte mare de dezvoltare. A reușit rapid să se stabilizeze având rezultate foarte bune în urma psihoterapiei, însă știm amândouă că nu-l putem schimba pe tatăl ei. Ea a reușit să iasă mental din bula toxică în care trăia și să-și creeze mecanisme de adaptare care îi aduc schimbări pozitive pe plan emoțional, relațional și profesional.

Eu sper totuși că un astfel de articol poate aduce conștientizare asupra acestui domeniu și reducerea stigmatului atât pentru clienta mea, cât și pentru toți cei care sunt considerați neadaptați sau chiar „handicapați” pentru că merg la un psihoterapeut sau la un psihiatru.

Oricine poate apela la un psihoterapeut atunci când nu reușește să rezolve de unul singur dificultățile prin care trece, atunci când sfaturile familiei și prietenilor nu-l pot ajuta sau poate mai mult rău fac.

Poate fi orice dificultate, suferința psihică care apare în urma unei pierderi, fie că vorbim de ruperea relației romantice sau moartea unei persoane iubite. Chiar și schimbarea/pierderea serviciului, a deveni mamă, mutarea într-o altă localitate pot duce la niște stări greu de gestionat de unul singur.

Vreau să se înțeleagă că nu trebuie să fii nebun să vii la psihoterapeut sau psihiatru, din contră, persoanele care cer ajutor dau mare dovadă de curaj și au o mare capacitate de dezvoltare.

Într-o notă pozitivă menționez că în ultimii ani psihoterapia este din ce în ce mai solicitată ceea ce ne arată că românilor începe să le pese de sănătatea psihică a lor și a copiilor lor. Dar mai mult mi-aș dori ca atunci când cineva caută ajutor pentru sănătatea psihică să verifice pregătirea persoanei respective și apartenența la autoritatea care reglementează profesia.

4. Locul controlului sau asumarea responsabilității

Persoanele care își asumă responsabilitatea faptelor lor au un loc al controlului INTERN. Spunem despre persoanele cu loc al controlului intern că ei cred că lucrurile se întâmplă datorită lor, își asumă responsabilitatea faptelor lor, învață din greșeli, evită să-i învinovățească pe ceilalți pentru greșelile proprii.

Studiile arată că persoanele cu loc al controlului intern se bucură mai mult de viață și au mai mult succes în ceea ce fac decât persoanele care au un loc al controlului extern.

Persoanele cu loc al controlului EXTERN tind să nu-și asume atât de mult responsabilitatea faptelor lor, așteaptă ca altcineva să vina să schimbe ceva nu ele, se consideră victime, nu conștientizează că pot produce schimbări în viață lor, simt că viață nu le aparține lor.

Tind să cred că în România locul controlului este mai mult extern decât intern, lucru demonstrat de situația socio-politica din România. Însă, acesta este un subiect de abordat cu o altă ocazie.   

Așa că nu mă miră că românii aleg să meargă la cineva care le promite un tratament miraculos în care ei trebuie doar să stea, să dea banii și problema se va rezolva după câteva raze, sugestii ancestrale, atingeri, ritualuri sau miresme miraculoase. Încurajez pe oricine merge la un terapeut alternativ să-și pună următoarele întrebări: Această terapie produce schimbări în toate ariile vieții mele sau doar local? Oare problema o să reapară? Oare este doar un efect placebo sau nu? Acestea cred că sunt câteva întrebări pe care cineva care merge la un terapeut alternativ sau pseudo-psiholog ar trebuie să și le pună. 

5. Psihoterapia este decontată într-o mică măsură de Casa Națională de Asigurări, astfel că încă este un serviciu scump. 

Vestea bună este că din iunie 2014 CNAS decontează serviciile prestate de: psiholog clinician, consilier psihologic, psihoterapeut și psihopedagogie specială, dar doar pentru următoarele specialități clinice: neurologie și neurologie pediatrică; otorinolaringologie; psihiatrie și psihiatrie pediatrică; oncologie medicală; diabet zaharat, nutriție și boli metabolice; hematologie, nefrologie. Vestea proastă este că de atunci nu s-a mai schimbat nimic și foarte puțini oameni din câți ar avea nevoie beneficiază gratuit de acest serviciu esențial sănătății psihice. În încheiere, doresc să reamintesc că dacă mergi la un psihoterapeut sau psiholog de orice fel poți află dacă acesta este acreditat de Colegiul Psihologilor din România intrând aici

În același timp este foarte important să simți că psihoterapeutul te acceptă, păstrează confidențialitatea, menține cadrul psihoterapeutic și acționează spre binele tău. A cere ajutor specializat la nevoie este o dovadă de curaj, de acceptare de sine și de capacitate de dezvoltare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mersul la psihoterapeut inhibă o categroie întreagă de persoane care ar avea pur și simplu nevoie să iși discute problemele cu cineva neutru, din afară vieții de zi cu zi. Mai ales când diferența de vârstă între pacient și psihoterapeut este mare și într-un sens și în celălat. Mersul la astrolog, ghicitori în cafea sau cu îngeri e mai comod chiar dacă de cele mai multe ori este mai scump din punct de vedere financiar. pare că ești mai ascultat, ți se spune o poveste care te face să-ți vezi problemele ca pe ceva miraculos în care de fapt nu ai mare implicare pentru că totul este scris în afara ta, destinul,forțele malefice,blesteme, vrăji, descântece și alte asemenea sunt cele care îți pun bețe în roate în tot ce faci. Alexandru Vlahuță, unul dintre scriitorii destul de uitați la această dată, are o nuvelă superbă care surprinde farmecul ghicitului chiar atunci când știi că e doar șarlatanie. Formula,'' mi-a ghicit că ai să vii'' este superbă, pentru că ghicitoarea ii spusese ceea ce era deja cunoscut. Eu însă cred că e loc pentru toată lumea.În anii 50 am trăit scoaterea astrologilor, babelor doftoroaie și solomonarilor din viața publică. De aceea cred că ei dau un strop de culoare pentru că o societate prea controlată și sub aspectul miracolului este puțin ternă . Educația va face diferența. Și controlul asupra veniturilor.
    • Like 0
  • Realizez ca am scris deja doua comentarii aici care nu au legatura directa cu articolul.
    Gasesc continutul articolului rezonabil, dar nu inteleg ce il califica pentru o audienta generala. Este prea lung, prea haotic si nu ofera informatiile de care potentialii beneficiari ar avea nevoie.

    Deci, cand sa ma gandesc daca sa ma duc la psihoterapeut sau nu?
    Apoi, psihoterapeutul meu e inscris in Registrul CPR, dar pur si simplu n-am clicat; inseamna ca e "prost pregatit"? Cum stiu care e "bine pregatit"?
    Am fost la un "cititor in cafea" si am plecat mult mai impacat de acolo decat de la ultima sedinta de terapie. De ce sa nu ma duc si data viitoare tot acolo? Pentru ca cititorul meu nu e in Registru!?
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Ovidiu, dacă tăceai, filozof rămâneai. IA, spune-mi, dacă eu îți lipesc de cap niște receptori care, conectați fiind la un computer, îți arată pe ecran creierul tău și activitatea cerebrală, care este mai intensă în zonele din creier care sunt responsabile de anume procese cognitive sau de unele emoții, asta e știință sau pseudoștiință. Dacă știm cum unele substanțe afectează acele emoții și împiedică transmiterea impulsului nervos în unele zone din creier sau blochează receptorii pentru o substanță care are un anume efect, receptori aflați în creier, asta este știință? E din lumea materială? MAi citește...
    • Like 0
    • @ Victor66
      In primul rand, cred ca Ovidiu a facut foarte bine ca a comentat aici. Cat de sigur poti fi de o convingere daca nu incerci sa o validezi in exterior?

      In al doilea rand, niste electrozi conectati pe scalp nu cred ca ofera informatii atat de complete precum ce arii se activeaza in corelatie cu anumite ganduri sau trairi. Tehnica frecvent utilizata pentru asta este rezonanta magnetica nucleara functionala (RMNf) - nu sunt electrozi, e un gigantic magnet in jurul capului.

      Acum, acest domeniu de cercetare se (auto-)intituleaza "neurostiinta" si, suficient de ironic, este des criticat pentru lipsa de rigurozitate stiintifica.
      • Like 1
    • @ Victor66
      Din punctul meu de vedere este irelevant ce arata receptorii respectivi. in priml rind sint mult prea putini raportat la reteaua de miliarde de neuroni.
      In al doilea rind (cel mai important) electrozii respectivi nu ofera nici un indiciu referitor la modul in care a aparut un gind sau o idee.

      Referitor la subsante si la ce blocheaza si ce nu iti reamintesc ca eu am vorbit despre ginduri, nu despre emotii (sint chestiuni total diferite).
      In afara de asta da-mi voie sa ma indoiesc de adevaratul efect al substantelor respective asupra emotiilor. :D
      • Like 0
  • Vindecarea omului are loc in interiorul sau in trup ! Orice incercare de a vindeca lumea trebuie sa vina din interior ! Un psihanalist , de fiecare data se intalneste cu o parte din el care este nevindecata ! Singura boala omului este cresinta sa nestramutata in boala , batranete si moarte , in aceste vechi superstitii ! Cunoasterea Sinelui ( trupului ) inseamna propria sa cunoastere ! Cel care crede in lume este cel hipnotizat de panorama lumii de trecut . Credinta in lumea exterioara ca ceva mult prea real la facut pe om sa creada in boala , batranete si moarte ! Lumea este pe atat de reala cat si ireala ! Lumea este inventia omului !
    • Like 0
  • Psihologia/psihiatria/psihoterapia NU sint stiinte. Aceste pseudo stiinte pretind ca actionaza asupra unui element pe care nici macar nu pot sa il descrie corect dar sa il mai si cunoasca in detaliu: psihicul uman.

    "Stiinta", asa cum este definita ea in zilele noastre NU recunoaste existenta altor lumi in afara de lumea materiala in care traim noi (si pe care o percepem, pina la un anumit nivel).
    In punctul asta psihologia, etc au probleme foarte grave pentru ca baza comportamentului uman este data de ginduri (idei). Numai ca aceste ginduri (idei) nu sint din lumea noastra materiala iar psihologia habar nu are care este sursa lor (unii afirma, in mod gresit, ca ar fi creierul (neuronii) numai ca nu pot sa spuna de ce nu toata lumea gindeste la gel in conditiile in care dn punct de vedere biologic (neuronal) sintem "construiti" la fel si nici nu pot sa spuna cum ceva material (neuronii) po genera ceva imaterial (ginduri, idei).

    Aceaste pseudo-stiinte (psihologia, etc) sint probabil singurele din lumea asta care opereaza pe ceva ce le este total necunoscut. :D

    https://republica.ro/ce-este-mintea-in-toti-anii-mei-de-studiu-nu-am-intalnit-niciun-profesor-care-sa-imi-raspunda-in-detaliu
    • Like 0
    • @ Ovidiu Bidian
      Ovidiu, nu stiu daca afirmatia ta ca ta ca "psihologia nu e o stiinta" e o capcana, o incercare de trollare sau o convingere autentica. Dar da-mi voie sa-ti sugerez cateva idei care poate iti vor schimba, sau nu, pozitia.

      In primul rand, dezbaterea asta este tipica in vestul indepartat, unde exista o preocupare aproape obsesiva pentru etichete. In Europa, lumea stiintifica accepta o oarecare imprecizie in definirea unor concepte abstracte cum ar fi "stiinta".
      Chiar si asa, in DEX '09 apare pentru stiinta definitia "2. Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor." Iata ca gândirea este un obiect legitim de studiu pentru stiinta, cel putin in acceptiunea DEX.

      Legat de afirmatiile tale:
      "Stiinta... NU recunoaste existenta altor lumi in afara de lumea materiala in care traim noi (si pe care o percepem, pina la un anumit nivel)." - Chiar aici recunosti conceptul de "perceptie" (adica exista o potentiala diferenta intre realitatea obiectiva si ceea ce inregistram noi ca oameni) - concept psihologic ce poate fi masurat si replicat, utilizand metoda stiintifica.
      "Aceaste pseudo-stiinte (psihologia, etc) sint probabil singurele din lumea asta care opereaza pe ceva ce le este total necunoscut." - Hm, nu o sa ma leg de mecanica cuantica sau teoria coardelor, dar gandeste-te la astronomie - majoritatea obiectelor si fenomenelor studiate sunt atat de indepartate incat nicio ipoteza nu poate fi verificata.
      "baza comportamentului uman este data de ginduri (idei)" - trecem peste faptul ca gandurile si ideile nu reprezinta acelasi nivel de abstractizare, dar comportamentul uman se bazeaza pe mult mai mult decat ganduri (as porni de la piramida lui Maslow, dar probabil ca nici economia nu e o stiinta...)

      "... nu pot sa spuna de ce nu toata lumea gindeste la fel in conditiile in care din punct de vedere biologic (neuronal) sintem "construiti" la fel" - imi faci munca de convingere foarte usoara: conteaza nu ca biologia neuronilor este (aproape) identica, ci cum sunt ei conectati, pentru ca nu exista doua persoane cu aceeasi constelatie neuronala - asta nici macar nu e psihologie!

      In fine, minima lectura pe tema "e psihologia o stiinta" este articolul lui Alex B. Berezow intitulat "Why psychology isn't science" si publicat in LA Times, precum si oricare din raspunsurile primite din lumea academica - de exemplu "The Psychology of the "Psychology Isn't a Science" Argument" de Michael Kraus din Psychology Today, sau "Is psychology a “real” science? Does it really matter?" de Ashutosh Jogalekar in Scientific American.
      • Like 6
    • @ Ovidiu Bidian
      Radu T. check icon
      Ai plecat din start cu o convingere fixa si nu cred ca orice argument ti-as da eu as putea schimba parerea ta.
      Totusi, voi incerca sa iti raspund din respect pentru alti cititori care ar putea fi influentati de opinia ta.
      In primul rand, sper ca ai citit si articolul. Personal, cred ca un psiholog/psihoterapeut este cel mai apropiat de un medic in ceea ce priveste specificul meseriei .(Apropos, conform criteriilor tale nici medicina nu este o stiinta, pentru ca ne dam cu parerea despre ceva ce nu cunoastem in totalitate = corpul uman).

      Daca iti doresti sa demonstrezi ca vracii si astrologii sunt buni si psihologii nu sunt, cred ca te contrazici singur. Daca nu doresti acest lucru, inseamna ca NU AI CITIT ARTICOLUL si aduci argumente despre cai verzi pe pereti. Articolul vorbeste despre mere si tu comentezi despre pere. In engleza s-ar numi acest lucru, "a logical fallacy". Si politicienii folosesc o astfel de tehnici.
      Psihologia se bazeaza pe niste studii care sunt foarte bine statistic. Iar faptul ca desi statistic multe situatii au aceeasi rezolvare, psihologii sunt primii care au rabdarea de a studia specificul fiecarei persoane pentru a determina o anumita cauzalitate. Poti sa iti imaginezi aceasta meserie ca un fel de "forensics" foarte avansat in ceea ce priveste psihicul uman.

      SI nu in ultimul rand, stiinta sau nu, faptul ca psihologii si-au dovedit pe deplin utilitatea de a lungul timpul in a ajuta oamenii in nevoie cred ca e mai util decat ceea ce vrei tu sa demonstrezi.

      Sa zicem ca psihologia nu e o stiinta . Ajuta ea oamenii , asa non-stiinta cum pretinzi sa fie? Eu zic ca da, si atunci scopul comentariului tau e inutil referitor la acest articol.

      Zi cu spoi.





      • Like 1
    • @ Ovidiu Bidian
      Cristi check icon
      Complexa critica..
      Doua intrebari, totusi:
      1. Daca gandurile nu sunt din lumea noastra materiala, din ce lume sunt?
      2. Aveti vreo proba prin care puteti dovedi ca toti oamenii au acelasi numar de neuroni si exact aceleasi sinapse?
      • Like 1
    • @ Altcineva
      Inainte sa raspund as vrea un raspuns la o alta intrebare. Ai citit articolul pe care l-am pus in coment-ul meu?
      • Like 0
    • @ Radu T.
      Inainte sa raspund as vrea un raspuns la o alta intrebare. Ai citit articolul pe care l-am pus in coment-ul meu?
      • Like 0
    • @ Cristi
      1. Un inceput. :D (subiectul este foarte cuprinzator si important, e mult de studiat)
      https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/gandurile-infruntarea-68502.html

      2. Nu.
      Dar asta nu are nici o importanta atita timp cit nimeni nu a putut sa produca o dovada a modului in care un gind (imaterial) este generat de materie (neuroni, sinapse, etc)

      Mai precis, eu resping din start ca ipoteza referitoare la generarea gindurilor de catre neuroni atit timp cit nimeni nu a demonstrat clar cum (de unde) vine o idee. De exemplu daca punem o persoana sa rezolve o problema de matematica si la un moment dat "ii vine ideea" pentru rezolvarea ei nimeni nu a demonstrat pina acum cum "i-a venit ideea".

      Faptul ca, probabil, a avut anumite "activitati" crescute in anumite zone ale creierului nu este din punctul meu de vedere o dovada (ce "activitati" au aprarut si cum au fost masurate, cuantificate, etc si cum se demonstreaza ca "activitatile" respective au generat ideea respectiva?).
      • Like 0
    • @ Ovidiu Bidian
      Articolul lui Gaspar Gyorgy despre minte si cartea lui Daniel Siegel? mi-e foarte greu sa vad legatura.

      Cred ca am inteles perspectiva ta, cum ca psihicul este, macar partial, de natura transcendentala. Nu am dezbatut aceasta idee in niciun fel.

      Ceea ce am incercat eu sa sugerez e ca poate folosesti o clasificare prea rigida pentru ceea ce poate fi considerat stiinta, important nefiind obiectul studiat, ci metoda prin care se efectueaza studiul.

      In orice caz, nu e o observatie care necesita raspuns; doar daca vrei sa dai unul, desigur!
      • Like 0
    • @ Altcineva
      In primul rind eu as folosi notiunea de "transcendent", care poate sa aiba anumite probleme.
      Eu zic mai simplu si mai clar: gindurile (ideile) NU sint (deloc) din lumea noastra materiala. De aceea "stiinta" (care este definita conform cu niste principii materialiste) nu are nici o sansa in domeniul asta.

      "Stiinta" este foarte clar definita (si nu accespta existenta altor lumi in afara de lumea noastra materiala).

      "Sub presupunerea naturalismului metodologic, evenimentele observabile din natură (inclusiv operele artificiale ale omenirii) se explică doar prin cauze naturale, fără a presupune existența sau nonexistența supranaturalului. Prognozele derivate din aceste ipoteze sunt testate prin diferite experimente, care ar trebui să fie reproductibile."
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Metod%C4%83_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult