Foto: Președintele Klaus Iohannis participă la deschiderea noului an școlar, la liceul Grigore Moisil, din sectorul 6 al Capitalei, alături de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu și primarul Ciprian Ciucu
Privim la țară astăzi. Nu ne place...
Și totuși țara de azi s-a născut din școală, din cei treizeci de ani de învățământ din libertate și democrație. Unde am greșit?!
Aș zice că greșeala catastrofală a fost că s-au înființat instituții de învățământ care sunt doar fabrici de diplome, de unde obții o diplomă de asistentă fără a ști să faci o injecție sau să măsori tensiunea, de unde obții diplomă de absolvent de studii superioare fără să fi citit o carte în viața ta, apoi ajungi să predai elevilor, și culmea școlilor: fabricile de doctori în orice domeniu.
Și toți acești posesori de diplome goale - cei cu diplome pe merit fie sunt la privat, fie pleacă din țară - ajung să lucreze în instituțiile statului, să decidă pentru țară și uite așa ajungem la adevărul din spusele lui Spiru Haret: „Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara.”
Ce speranță să ai pentru o țară mai bună mâine, când ministrul învățământului are ca principală grijă să apere plagiatorii și prim-ministrul să blocheze cercetarea lucrării tezei domniei-sale de doctorat suspectă de plagiat!?
Începe un nou an școlar.
Fac un efort de imaginație să schițez un discurs al ministrului învățământului sau prim-ministrului adresat elevilor și profesorilor și care să înceapă cu cuvintele:
„…Dragi elevi, dragi profesori, începeți azi un nou an școlar! Vă îndemn să munciți mult pentru a obține rezultate merituoase…”
Și aici mă blochez. Îmi vine să râd...
Chiar așa, ce discurs ar putea ține acești doi oameni de stat la început de an școlar, ca profesorii să îi creadă!? Sau ca elevii să le urmeze îndemnurile!? Ce să spună într-un discurs un ministru al învățământului care dă o lege de amnistie pentru plagiat!?
Nu e o problemă cu cuvintele din discurs, e o problemă cu omul ce ocupă funcția și ține discursul, pentru că între vorbele lor și fapte e o prăpastie. Nu ne trebuie cuvinte frumoase și îndemnuri, ci oameni care să fie pe măsura cuvintelor și îndemnurilor pe care le spun.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
N-a fost cine știe ce dintotdeauna!
Citiți pe Eminescu și pe Caragiale.
Apoi, veniră comuniștii, care au făcut din analfabeți, conducători, din ucenici care dădeau cu mătura, ingineri, din pumnari și răngari, ofițeri în armată, miliție, securitate.
Nu puteai conduce ceva dacă nu erai de-al lor.
E vreo schimbare? Eu nu văd!
În timpul comuniștilor un profesor nu putea lăsa repetenți.
Dar, atunci nu se puteau cumpăra diplome.
Acum, mai că nu le vând la chioșcurile de ziare!
Nu se putea să rămâi angajat cu o diplomă falsă, te găseau imediat!
Acum, îi găsești peste tot cu ele măsluite, urlă presa și nu pățesc nimic sau pățesc prea puține rămânând cu banii în buzunar!
Vă întreb, dacă s-ar fi făcut școală în România la un moment dat, ar fi mers țara noastră din rău în mai rău?
Aveți impresia că acum o ducem bine pentru că s-a făcut școală în timpul comuniștilor?
Asta e România, vivat!
Din pacate, drumul acesta nu pare sa aiba sfarsit... si nici intoarcere.