Foto: George Călin/ Inquam Photos
Cobori din bloc și trotuarul e blocat de mașini. Unele sunt adevărate epave. Copiii sunt poate cei mai terorizați de mașini.
Nu se mai pot plimba cu trotineta, bicicleta, nu îi mai lasă părinții liberi pe stradă. Din ce în ce mai rar vedem copii mergând singuri cu ghiozdanul în spate.
Teroarea începe din cărucior. Ați văzut cum se chinuie, până la umilință, o mamă ca să plimbe căruciorul prin oraș?
Prin parc, același haos. Piste de bicicletă trasate haotic, cișmele lipsă.
Acum un an scriam despre lipsa cișmelelor din Parcul Herăstrău (Regele Mihai), cel mai mare parc din București. Era sfârșitul lunii aprilie.
Acum doi ani, scriam despre steagul Uniunii Europene, zdrențuit, înălțat chiar în Piața Fondatorilor Uniunii Europene.
Fac poze, fac sesizări, scriu articole.
Nu mă așteptam să se întâmple mare lucru, dar vreau să știe toată lumea că mă doare starea asta a lucurilor, și atunci astfel de acțiuni sunt forma mea de strigăt.
Articolele au avut ecou. Cititorii au distribuit, au comentat, și astfel au ajuns și la decidenți.
Niște cișmele improvizate au apărut în primăvarea lui 2018, steagul a fost înlocuit cu unul nou, dar prost montat. Poliția locală a mai ridicat 3 epave de lângă bloc.
A venit 2019.
Steagul s-a zdrențuit, fiind bătut de vânt și ploaie mai bine de un an, cișmelele lipseau în zilele frumoase de martie, iar epavele murdare au mai săpat în asfalt.
Deznădăjduit, reiau sesizările.
Fac poze când mergem la grădiniță, și sesizarile le scriu prin pauze.
Și apoi, ca prin minune, se întâmplă următoarele:
Doi domni de la Poliția Locală, trecuți bine de prima tinerețe, dar cu dorință de muncă și conștiinciozitate, mă roagă amabil să ne întâlnim, pentru a le semna constatările de epave, și de mașini care blochează trotuarul și accesul pe aleile din parc.
Nici mai mult nici mai puțin de 8 constatări am completat și semnat. Astfel, prin mărturia mea scrisă că acele epave sunt de mai mult de 1 an abandonate, am grăbit conform legii, ridicarea acestora cu 6 luni.
S-au dat avertismente, și după două săptămâni s-a trecut la amenzi și ridicări.
În acest timp, un domn de la ALPAB, îmi transmite urmtoarea poză, cum că steagul UE a fost schimbat, și că urmează și cișmelele în câteva săptămâni.
Mai repede decât anunțase domnul de la ALPAB, observ cișmele noi în parc. Arată bine.
Poate că s-au întâmplat toate astea din cauza faptului că e an electoral.
Posibil, deși nu cred. Am fost contactat telefonic de către acești responsabili, iar tonul lor a dat dovadă clară de implicare și respect pentru cetățean.
Posibil să mă înșel, dar chiar și așa, nu-i nimic, anul e abia la început, și vom avea alegeri atât la finalul lui, cât și în 2020, așa că, e o bună oportunitate să contiuăm să facem sesizări.
Autoritățile au problemele lor. De management în special, de buget, dar și legislative.
Sesizările le dau putere și grăbesc lucrurile.
N-am fost învățați să facem sesizări. Am moștenit comunismul, care nu încuraja sesizările, plângerile, reclamațiile. Ora de Cultură Civică nu era despre astfel de sesizări simple.
În Elveția, probabil cea mai democratică țară, lucrurile nu merg de la sine. Iar acolo lucrurile merg la propriu „ceas”. Sesizările sunt o reală instituție, fac parte din cotidian.
Și în România, e foarte ușor să trimiți o sesizare. Toate instituțiile au site-uri și adrese de e-mail la contact.
Vă încurajez să facem sesizări.
E de datoria noastră să spunem ce ne doare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am vreo 300 de petitii si sesizari la activ facute institutiilor statului prin care am cerut lamuriri, socoteala, respectarea legii si dreptate pentru mine si inca vreo 500.000 de clienti ai bancilor pentru locuinte, care ne-am trezit pacaliti, inselati si furati de catre statul roman.
Din anul 2015 am ramas fara primele de stat legitime la contractele noastre de economisire-creditare pentru ca s-a trezit Curtea de Conturi sa faca economii la bugetul statului cu incalcarea legii in domeniu si a contractelor noastre.
Cu motivul ca sunt actiuni in desfasurare in instanta introduse de cele 2 banci pentru locuinte si MDRAP impotriva Curtii de Conturi a Romaniei, toate institutiile statului sesizate s-au spalat pe maini, si-au declinat competenta sau pur si simplu nu au dat niciun raspuns. N-are rost sa intru si mai mult in detalii, cert este ca si la ora actuala, in care Legea 164/ 2018 precizeaza ca pentru contractele incheiate inainte de intrarea in vigoare a acestei legi se aplica prevederile din vechea lege (OUG 99/ 2006), prevederi care ne dau castig de cauza (pentru ca nu trebuie justificata utilizarea primelor de stat), noi tot fara drepturile noastre stam, iar cele 2 banci pentru locuinte tot blocate stau din 2016.
Pe nimeni din responsabilii statului roman nu a interesat problemele noastre,
nicio institutie a statului nu a luat vreo pozitie pentru incalcarea legii si de catre Curtea de Conturi, care a comis un grav abuz de putere, de catre guvern, care nu pune in aplicare noua lege privitoare la contractele vechi si de catre Banca Nationala a Romaniei care nu si-a facut datoria LEGALA de a proteja interesele financiare ale clientilor.
Parlamentului, Guvernului Romaniei, Consiliului Concurentei si Avocatului Poporului nu le pasa ca in tara lor exista un sistem financiar blocat si pe cale de disparitie. Ma opresc, ca ma enervez iarasi....
Şi deja şi la noi nu prea se mai riscă factorii de decizie să nu ia în considerare o sesizare.
Numai că nu poţi face sesizări dacă ai mentalitate de iobag, eventual poţi face o turnătorie la stăpâni, ceea ce este alceva.
DA!, sesizarea NU este turnătorie.
Numai că ea obligă pe cel ce-o face la spirit cetăţenesc. Nu prea mere să faci sesizări că vecinul parchează aiurea când tu arunci gunoiul pe geam...
Șeful poliției (naționale) municipale, cu o nesimțire pe care am întâlnit-o și la alte ”nevertebrate de partid”, pentru că-i cerusem informații publice, conform L. 544, a trimis doi polițiști la mine, care m-au chemat la sediul șhefului de haită, pentru a da o declarație scrisă, ”pentru că așa este procedura”. Desigur, era vorba despre un abuz golănesc, ca să citez un personaj cunoscut.
Bineînțeles că milițianul șef se credea comandatul milițienilor din memoria lui...
Am refuzat să dau declarația aflând, în biroul polițistului, motivul pentru care am fost chemat.
Pe antecesorul acestui individ nesimțit, un alt milițian cu tupeu, pentru că a refuzat să-mi răspundă la cererea scrisă, l-am chemat în judecată și, în răspunsul său către instanță, milițianul a menționat că documentul emis de către instituția pe care o conducea a fost semnat de către el, doar că ”în calitate de persoană fizică, iar nu în cea de reprezentant” (șef al instituției)... În urma acestor demersuri, am reușit să-i împing pe ”administratorii urbei”, pentru o siguranță reală a copiilor, în prejma scolii. Au fost montate indicatoare rutiere de interzicere, precum și stâlpi pe marginea trotuarelor, pentru a nu mai parca masinile și pe trotuar, trecerea pentru pietoni, ori chiar în poarta scolii etc
În ceea ce privește poliția locală de aici, a trebuit să aștept doi ani, și intervenția instituției ”Avocatul Poporului”, pentru ca directorul (copilul lu” mă-sa”, uns de către haită) să verifice cele sesizate, să ia măsurile legale și să amendeze abuzurile...
Timp de câteva săptămâni, în timpul unor lucrări pe care le efectuam pe baza unei autorizații legale, m-au vizitat mai mulți ”milițiști locali” care, invariabil, doreau să-și noteze CNP-ul meu. În două situații am rămas interzis, milițistul nu putea să noteze cenepeul meu, deoarece eu îl dictam în numere de câte 3-4 cifre. Omul care nota, foarte sincer, mi-a spus că nu știe să-l scrie așa, ci trebuie să-l dictez număr cu număr...
În concluzie, pentru binele nostru, pe banii noștrii, trebuie să schimbăm politrucii de la conducere, cât mai des posibil, pentru că doar așa putem rupe împăienjenișul de pile, cunoștințe și relații, neamuri, amantlâcuri și alte complicități dăunătoare vieții civilizate.
N-ai, insistă şi mai şi.
Scrie primăriei de sector, primăriei generale, guvernului, prefectului, preşedinţiei, ziarelor, televiziunilor. Şi spuneţi povestea.