Foto: Alexandru Busca/ Inquam Photos
Conduc din iunie 1995. Știu asta pentru că examenul de conducere auto l-am dat în ziua în care am dat BAC-ul la Română. Le-am luat pe ambele și o vreme le-am folosit simultan, și permisul de conducere, și cunoștințele de limba română. E bine să spun că femeile la volan erau în 1995 ceva mai rare decât sunt acum și mi se părea că e un mare semn de emancipare că mergeam aproape zilnic cu mașina (o Dacia 1300 din 1974). Am condus cu o oarece plăcere câțiva ani, apoi cu convingerea că e o necesitate, până acum, la mai bine de un sfert de secol mai târziu, când fac orice să nu mă mai urc la volan.
Mi-e extrem de simplu să explic această decizie acum. Mă deplasez din ce în ce mai mult pe jos și cu metroul (nu am încă abilitățile necesare să merg cu transportul public de suprafață în București, dar sper că mai am vreme să le deprind, poate mă va ajuta cumva și primăria cu vreo promisă modernizare), pot în acest timp să citesc sau să ascult muzică și am convingerea fermă că timpul e mai bine investit decât dacă stau în interminabile coloane de mașini. În cazuri absolut excepționale, când distanțele sunt prea mari sau nu există guri de metrou, iau orice formă de ride-sharing.
Am auzit, în tot acest timp de când practic separarea asta programatică de scaunul din față al propriei mașini, toate întrebările, glumele și insinuările posibile, de la extrem de facilul „vrei să faci o economie, e scump să mergi cu mașina” (augmentat cu oarece priviri compătimitoare sau ironice) continuând cu „cum se poate ca un director de (ce-oi fi fost eu în perioada asta) să meargă pe jos, e penibil”, la „îți place să transpiri” (nu, nu-mi place) și „cu metroul merg doar elevii și muncitorii săraci, până și studenții merg cu mașina” și încă niște zeci de ecrane în cheie similară.
Decizia mea de a nu merge cu mașina nu ține nici de vreo hotărâre de a economisi banii de benzină, nici de vreun calcul că aș fi mai sănătoasă (fizic) pentru că merg pe jos, ci, cumva, de realitatea că în București avem deja mai multe mașini decât familii active (care au nevoie să se deplaseze zilnic) și că ele nu pot, nu au cum să încapă în mod simultan pe străzi. Și mai ține de convingerea că, dacă nu vreau să-mi dau o bună parte din viață traficului, limbajului mimico-gestic al șoferilor nervoși, mai bine o dau muzicii și literaturii (da, și mersul pe jos și mersul și cel cu metroul permit cititul și ascultatul de muzică). Aș putea face un calcul al orelor, miilor de ore pe care le-am salvat de nervi întinși în trafic sau căutând locuri de parcare (un alt subiect cu potențial interminabil de debate) și pe care le-am petrecut citind sau ascultând muzică.
Și, în vreme ce secolul trecut mi se părea cool să conduc, acum mi se pare infinit mai cool să pot să-mi pot îndesa mâinile-n buzunare și căștile-n urechi într-o plimbare de jumătate de oră dimineața, până la birou, sau să-mi duc copilul la școală în plimbări matinale pe trotuare goale, pe care observă oricine că viteza de deplasare a pietonilor e de multe ori mai mare decât cea a mașinilor care merg în aceeași direcție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asa si in acest caz. Toate masinile sunt "cah" si este cool sa mergi cu metrou, cu bicicleta si pe jos, dar nu cu autobuzul ca este "cah" si asta. Toate mijloacele de transport sunt in regula. Problema este cat timp faci sa ajungi acolo unde ai nevoie. Locuiesc intr-un oras din Aredeal si locul de munca este la periferie. Sunt 15 km pana la birou. Cu autovehiculul fac 20 minute dimineata si 25-30 de minute seara. Cu transport in comun cred ca cel putin o ora dus si o alta ora intors. Cea mai apropiata statie de birou este la 15 minute de mers pe jos. IN week-end in schimb cand merg in centru folosesc autobuzul pentru traficul este lejer, max 20 min pana in centru, comod si nu imi bat capul unde parchez. Prin urmare totul este legat de timp si de comoditate pana la urma. Daca vrem sa folosim transportul in comun sa il facem rapid, comod si vine la timp Si atunci da, lumea il va folosi
P.S. Intr-adevar pentru romani masina nu este numai un mijloc de transport ci si o etalare a bogatiei"". Dar in acelasi timp in acest moment este si cel mai comod mijloc de transport. Va mai trecem ceva timp pana cand mentalitatile se pot schimba si un transport in comun facil poate ajuta.
Ca sa fie totul clar, de la inceput.
Ma duce la servici un coleg, cu masina, inainte de a fi ora de varf. La plecare, ma duce un coleg pana la statia de troleibuz, autobuz. De acolo până acasa, 1 statie de autobuz, sau 3 de troleibuz, incepe distracția, dureaza si 1/2 ora combinată cu înghesuială, nervi si tot ce presupune asta. Drumul pe jos este 20-25 minute, la aer, fara nervi si înghesuială, fara risc.
Ce sa aleg?