Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

„E penibil, cum se poate ca o directoare să meargă cu metroul?!” Cum am descoperit că e cool să nu conduc

Femeie la metrou

Foto: Alexandru Busca/ Inquam Photos

Conduc din iunie 1995. Știu asta pentru că examenul de conducere auto l-am dat în ziua în care am dat BAC-ul la Română. Le-am luat pe ambele și o vreme le-am folosit simultan, și permisul de conducere, și cunoștințele de limba română. E bine să spun că femeile la volan erau în 1995 ceva mai rare decât sunt acum și mi se părea că e un mare semn de emancipare că mergeam aproape zilnic cu mașina (o Dacia 1300 din 1974). Am condus cu o oarece plăcere câțiva ani, apoi cu convingerea că e o necesitate, până acum, la mai bine de un sfert de secol mai târziu, când fac orice să nu mă mai urc la volan.

Mi-e extrem de simplu să explic această decizie acum. Mă deplasez din ce în ce mai mult pe jos și cu metroul (nu am încă abilitățile necesare să merg cu transportul public de suprafață în București, dar sper că mai am vreme să le deprind, poate mă va ajuta cumva și primăria cu vreo promisă modernizare), pot în acest timp să citesc sau să ascult muzică și am convingerea fermă că timpul e mai bine investit decât dacă stau în interminabile coloane de mașini. În cazuri absolut excepționale, când distanțele sunt prea mari sau nu există guri de metrou, iau orice formă de ride-sharing. 

Am auzit, în tot acest timp de când practic separarea asta programatică de scaunul din față al propriei mașini, toate întrebările, glumele și insinuările posibile, de la extrem de facilul „vrei să faci o economie, e scump să mergi cu mașina” (augmentat cu oarece priviri compătimitoare sau ironice) continuând cu „cum se poate ca un director de (ce-oi fi fost eu în perioada asta) să meargă pe jos, e penibil”, la „îți place să transpiri” (nu, nu-mi place) și „cu metroul merg doar elevii și muncitorii săraci, până și studenții merg cu mașina” și încă niște zeci de ecrane în cheie similară.

Decizia mea de a nu merge cu mașina nu ține nici de vreo hotărâre de a economisi banii de benzină, nici de vreun calcul că aș fi mai sănătoasă (fizic) pentru că merg pe jos, ci, cumva, de realitatea că în București avem deja mai multe mașini decât familii active (care au nevoie să se deplaseze zilnic) și că ele nu pot, nu au cum să încapă în mod simultan pe străzi. Și mai ține de convingerea că, dacă nu vreau să-mi dau o bună parte din viață traficului, limbajului mimico-gestic al șoferilor nervoși, mai bine o dau muzicii și literaturii (da, și mersul pe jos și mersul și cel cu metroul permit cititul și ascultatul de muzică). Aș putea face un calcul al orelor, miilor de ore pe care le-am salvat de nervi întinși în trafic sau căutând locuri de parcare (un alt subiect cu potențial interminabil de debate) și pe care le-am petrecut citind sau ascultând muzică.

Și, în vreme ce secolul trecut mi se părea cool să conduc, acum mi se pare infinit mai cool să pot să-mi pot îndesa mâinile-n buzunare și căștile-n urechi într-o plimbare de jumătate de oră dimineața, până la birou, sau să-mi duc copilul la școală în plimbări matinale pe trotuare goale, pe care observă oricine că viteza de deplasare a pietonilor e de multe ori mai mare decât cea a mașinilor care merg în aceeași direcție. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Prea trecem in extreme si totul este prezentat ca o epifanie. Angajati de multinationala care isi "gasesc" destinul si care spun ca si-au gasit "libertatea" bineinteles cu banii castigati din acea multinationala. ce cool este. De la 12 ore lucrat la birou trecem la o viata nomada de blogger de calatorii si vai ce cool este. De la 12 ore lucrata la birou vrem sa lucram numai de acasa si ce cool este.
    Asa si in acest caz. Toate masinile sunt "cah" si este cool sa mergi cu metrou, cu bicicleta si pe jos, dar nu cu autobuzul ca este "cah" si asta. Toate mijloacele de transport sunt in regula. Problema este cat timp faci sa ajungi acolo unde ai nevoie. Locuiesc intr-un oras din Aredeal si locul de munca este la periferie. Sunt 15 km pana la birou. Cu autovehiculul fac 20 minute dimineata si 25-30 de minute seara. Cu transport in comun cred ca cel putin o ora dus si o alta ora intors. Cea mai apropiata statie de birou este la 15 minute de mers pe jos. IN week-end in schimb cand merg in centru folosesc autobuzul pentru traficul este lejer, max 20 min pana in centru, comod si nu imi bat capul unde parchez. Prin urmare totul este legat de timp si de comoditate pana la urma. Daca vrem sa folosim transportul in comun sa il facem rapid, comod si vine la timp Si atunci da, lumea il va folosi
    P.S. Intr-adevar pentru romani masina nu este numai un mijloc de transport ci si o etalare a bogatiei"". Dar in acelasi timp in acest moment este si cel mai comod mijloc de transport. Va mai trecem ceva timp pana cand mentalitatile se pot schimba si un transport in comun facil poate ajuta.
    • Like 4
  • Sunt din Timișoara, traficul de aici nu se compară cu cel din București și eu nu am carnet de conducere, in plus, distantele sunt mai mici.
    Ca sa fie totul clar, de la inceput.
    Ma duce la servici un coleg, cu masina, inainte de a fi ora de varf. La plecare, ma duce un coleg pana la statia de troleibuz, autobuz. De acolo până acasa, 1 statie de autobuz, sau 3 de troleibuz, incepe distracția, dureaza si 1/2 ora combinată cu înghesuială, nervi si tot ce presupune asta. Drumul pe jos este 20-25 minute, la aer, fara nervi si înghesuială, fara risc.
    Ce sa aleg?
    • Like 1
  • Felicitări! Și eu am renunțat acum 1 an la mașina personală.. Am pierdut de-a lungul timpului ani din viața blocat în trafic în fața volanului și acum recuperez la greu. STBul în combinație cu Metroul și Uber oferă o alternativă decenta. Plus că dacă chiar și nevoie de mașina poți face apel la platforme gen Spark. Din ce in ce mai multa lume utilizează metroul. Când a fost inaugurata magistrala 5 in DT metrourile circulau aproape goale. Acum sunt folosite de mult mai multe persoane lămurite probabil de avantajele acestui mod de deplasare.
    • Like 1
  • Adriana check icon
    Nu este o rusine sa nu folosesti masina personala cand ai alte posibilitati. M-am mutat de curand in afara Bucurestiului si, dupa aproape 2 saptmani de lupta cu un trafic infernal, pentru a ajunge doar la o statie de metrou care sa ma poarte mai departe la destinatia locului de munca, am renuntat. Am gasit o solutie, zic eu, mai acceptabila....trenul. Desi trebuie sa merg cativa km pana la halta de tren si trebuie sa ma trezesc mai devreme decat de obicei, alternativa este mult mai convenabila: 30 minute cu trenul + 10 minute cu masina (fara pic trafic) pana la gara + 15 minute de mers pe jos de la gara la locul de munca versus 1.15 - 1.30 h pana la metrou + 35-40 min cu metroul + 5 minute de mers pe jos. Din nefericire infrastructura feroviara nu este cea mai stralucita, insa prefer aceasta alternativa vs traficului aglomerat, nervilor din trafic si timpului pierdut in trafic. In plus, astfel pot socializa mai mult (vei fi incredibil de surprinsa cate persoane din judetul Ilfov folosesc trenul pentru a ajunge la locul de munca). Felicitari tie! Asta este mentalitatea si educatia de care avem nevoie: daca exista alternative, de ce sa fim comozi pana la extrem si sa mergem fiecare cu masinile personale.
    • Like 1
  • Felicitări! Și eu fac același lucru, cu bonus ITB.Nu am carnet, nu am nevoie de mașină.
    • Like 3


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult