Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Femeile care vor să facă sex să-și pună un cerculeț verde pe rever...”. De ce HR-ul în România e o meserie prea puțin respectată

George Butunoiu

Foto: Facebook George Butunoiu

Lucrez în Resurse Umane de peste 20 de ani și am asistat la multe derapaje în ultimii ani legate de felul în care facem management sau Resurse Umane în România. Din martie 2020 parcă acestea s-au acutizat sau poate oamenii au devenit mult mai sensibili la ceea ce facem și la ceea ce se întâmplă în organizații.

Indiferent de cine, ce și cum, zilele acestea a apărut în online, puternic marketat și preluat de multe publicații, un articol despre un sondaj lansat de dl. George Butunoiu, „cel mai vechi recrutor roman.”

Ca lucrurile să nu se încheie aici, dl. Butunoiu a continuat șarada cu un drept la replică, pe site-ul dumnealui. Pasajul care a intrigat atât doamne, cât și domni, și nu doar din comunitatea oamenilor de HR, este acesta:

„Mi-a venit în seara asta o idee despre cum am putea să evităm situațiile costisitoare în care un bărbat vrea să facă sex cu o femeie, dar doamna nu îi spune „nu, mulțumesc”, ci se duce direct la poliție și-l reclamă. M-am gândit în timp ce îl urmăream pe Daniele Gatti dirijând, și amintindu-mi și de prietenul meu englez care a fost dat afară anul trecut din jobul de la București pentru că a invitat o colegă la o cafea. Nici nu a mai apucat să-i zică și altceva…

Așadar, ideea ar fi următoarea: femeile care vor să facă sex să-și pună un cerculeț verde pe rever, să fie vizibil de la distanță. Iar cele care nu vor sex, să-și pună unul roșu. În acest fel s-ar evita conflictele și neînțelegerile și ar fi armonie în toate colectivele și comunitățile. Și bărbații la fel, desigur, ca să fie egalitate, simetrie și echitate.

Dimensiunea cerculețului ar trebui să fie de minimum 4 centimetri, ca sa fie vizibil de la distanță. Și preferabil dintr-un material fosforescent, să se vadă bine și în semiîntuneric, adică exact atunci când e contextul optim pentru așa ceva.

Iar în funcție de cum va fi primit proiectul (să vedem rezultatele acestui sondaj!), se poate extinde gama de culori, ca să semnaleze tipul de sex dorit, perioada zilei preferată, locul sugerat etc. Sexul în grup ar putea fi semnalat simplu, punând două cerculețe.

Nu se va putea, din păcate, să pui markeri pentru preferințele de vârstă, rasă, religie, și chiar orientare sexuală/ gen, că te trezești după aceea cu vreun proces. Pentru acestea trebuie găsite alte soluții.

Ce ziceți, ați fi de acord să purtați un astfel de marker? Dacă rezultatele sondajului vor fi masiv în favoarea markerului, vom putea chiar formula o inițiativă legislativă…”

Bineînțeles că reacțiile comunității de Resurse Umane nu au întârziat să apară și din discuțiile cu Andra Pintican, fondator Școala de HR, iată ce ne împărtășește aceasta:

„Uite nivelul de HR din România” …cam așa sunau câteva mesaje primite duminică, alături de print screens cu postarea domnului Butunoiu.

Nu știi despre ce e postarea? Unde trăiești?

Cum să nu fi ajuns la tine propunerile domnului de a ne semnaliza interesele sexuale în organizații, prin purtarea unor cerculețe semnalizatoare?

Așa, să fim eficienți și să optimizăm la maximum hărțuirea sexuală, că în ultima vreme îs cam mofturoase damele astea care depun plângeri după ce primesc avansuri! Ce impertinență!

Dar nu despre asta vreau să vorbim. Nu de alta, dar a vuit internetu’ și a primit Mister la publicitate de n-are ce face cu ea.

Mințiți-vă cât vreți, dar ultima oară când am verificat trăiam în România. Aici publicitatea negativă face toți banii.

Eu, ca om de HR, refuz să fiu băgată în aceeași oală cu nenea de mai sus.

Și să vă spun despre ce e HR-ul în România

E despre oameni care ajung în meseria asta mânați de drag de oameni. Aveți cea mai vagă idee cum e să lucrezi cu prea mult drag de oameni? Cum e să vii zi de zi în medii în care businessul spune scurt și la obiect: oameni = cifre? Cum e să te trezești zilnic alimentat de valori pe care le duci apoi la lucru și de cele mai multe ori n-ai nicio șansă să le respecți?

HR-ul în România e despre o meserie prea puțin respectată. În HR se aruncă cu roșii și ouă în toată Social Media, că nu se revine cu feedback, că nu ne pasă, că facem numa’ voia managementului și că nu avem coloană vertebrală. V-a spus cineva până acum cum ajungem oameni de HR, de cele mai multe ori?

„Din întâmplare”.

70% din HR-iștii ce au răspuns la un sondaj „Școala de HR” au spus că au ajuns în rolurile de HR dintr-o întâmplare și după ce au primit o șansă de a se lansa în această meserie doar 3% dintre ei au primit și susținere din partea angajatorului să învețe meseria. Restul au practicat-o după intuiție și mânați de pasiunea asta de a „ajuta oameni”.

Adică, să ne înțelegem, în România, cu câteva excepții, majoritatea companiilor iau în HR o „fătucă comunicativă, junioară”, îi pun Codul Muncii în brațe și îi urează succes. De ce? Păi stai… doar nu ne-om apuca acum să investim în departamentu’ lu’ pește prăjit, nu?

Da' știți de fapt despre ce e HR-ul în România?

E despre oameni care ajung uneori acasă plângând că au de dat afară colegii pe care poate tot ei i-au angajat. E despre oameni care aleargă prin toate zoom-urile sau birourile, să culeagă un amărât de feedback pentru candidat de la manager, ca să nu se facă de râsu - plânsu’ prin tot internetu’ că nu revine cu răspuns. E despre oameni care sunt mereu puși să caute zona gri din Codul Muncii și să facă pe proștii la controalele ITM. E despre oamenii care se duc și își plătesc singuri cursuri de dezvoltare și specializare, pentru că prea puține companii mai țin minte că există și departamentul ăsta. Din peste 100 de participanți la cursurile mele de HR, într-un an, doar 7 au fost susținuți de companie. Unii au plătit în rate, numai să aibă acces la dezvoltare.

HR-ul în România e despre oameni care nu au sisteme. Încă mai au 53 de trackere în Excel, iar mai bine de jumătate din ziua de muncă e despre activități fără valoare adăugată, pentru că nu sunt digitalizați.

Și știți despre ce mai e HR-ul în România?

Despre frustrare. Pentru că omul de HR are legătură directă cu angajatul. Și știe ce l-ar putea face fericit la muncă. Dar omul de HR vorbește în emoții umane și businessul vorbește în cifre.

Și e frustrant tare să știi că ai soluțiile în mână, dar nu vorbești aceeași limbă cu cei ce țin mâna pe robinetul de investiții în proiecte cu cap.

Și acum începe, nu? Judecata

Că e vina lor, că de ce nu refuză să facă toate mizeriile astea, de ce nu face HR-ul revoluție? Deodată la omu’ de HR e cheia, nu? Oare o avea și el copii? Rate? Responsabilități ce îl fac să depindă de un job? Oare o avea și el frici? Oare o fi și el tot OM?

Și fiți pe pace, că oamenii de HR au început să facă mai multe decât știți. Se antrenează în public speaking pe banii lor, ca să fie capabili să se ducă în board meetings, să susțină drepturile tale. Învață cum să transforme emoția în cifre, să se poată face înțeleși în context de business. Se educă astfel încât să îți fie un reprezentant așa cum meriți.

Și da, sunt și companii unde HR-ul e la nivelul la care ar trebui să fie. Dar în România ai peste 600.000 de companii. Câte crezi că fac lucrurile ca la carte?

Risc să spun 10 %. 

Adevărul gol-goluț e că și HR-ul, la fel ca orice meserie, e practicată tot de oameni. Și treaba interesantă cu specia asta… mai greșește, învață, evoluează, se adaptează.

Mai mult, găsești în România și oameni de HR care au pus piciorul în prag și au ieșit din organizațiile care îi puneau să muncească împotriva valorilor lor. Mă număr printre ei și nu aș recomanda colegilor de breaslă să acționeze la impuls, așa cum am făcut eu când am decis să încep pe cont propriu. E fain acum, merge treaba, dar despre un an de temeri că nu va merge, cu responsabilitatea unei familii în brațe, bănuiesc că nu ați vrea să vă povestesc.

Ce vreau să spun e că m-am saturat să ne judecăm unii pe alții. HR, MKT, IT, LEGAL și ce-om mai fi. Haideți să încetăm să mai avem așteptări de la alții și să începem cu noi!

Așa că în loc de „ăsta e nivelul de HR din România”, cum ar fi să îmi scrii ce ai tu de gând să faci ca România să fie așa cum o merităm cu toții?

Fiind complet în asentimentul Andrei, voi adăuga în încheiere câteva gânduri pentru domnul Butunoiu.

Domnule Butunoiu, vă respect vârsta, dar nu respect ceea ce faceți. A vă dori să faceți diferența prin orice mijloace și oricum, în contextul actual, de criză, de anxietate, depresie, nervi tociți, presiune, este o dovadă de lipsă de realism și de empatie. A intra cu bocancii în viețile oamenilor și a ne jigni nu vă face deloc cinste și nici profesiei, și aici mă refer la cea de om de Resurse Umane, cum pretindeți că sunteți. Ba mai mult, nu consider că reprezentați comunitatea oamenilor de Resurse Umane, în ciuda faptului că sunteți chemat des de televiziuni sau de publicații online să discutați despre acest domeniu. „Cel mai vechi recrutor din România” nu echivalează cu cel mai profesionist sau cel mai performant...Nu știu cât știți dumneavoastră despre viața din companii, de vă permiteți să veniți cu astfel de propuneri, dar putem avea oricând o dezbatere pe această temă, ca să vă aducem în realitatea zilelor noastre cu care ne confruntăm zilnic. Și ca și cum nu era suficient dezvoltat fenomenul de hărțuire în companii, aduceți cireașa de pe tort cu cerculețele musai „fosforescente”. Vă rog eu mult, nu vă mai duceți la concerte, ca să nu vă mai vină astfel de idei.

Domnule Butunoiu, din cauza celor ca dumneavoastră și a multor așa-ziși reprezentanți ai HR-ului, oamenii care chiar iubesc profesia aceasta au mult de suferit. Dacă tot aveți o voce și un brand, de ce nu le folosiți pentru a face lucrurile bine și corect? Nu aveam absolut niciun gând să vă dăm apă la moară cu un articol pe tema asta ca să vă mărim audiența, dar nu putem sta pasivi, noi, ăștia care iubim cu adevărat HR-ul, în fața ideilor propagate cu atâta aroganță și indiferență. Și pentru că am văzut că vorbiți și limba franceză.... À bon entendeur, salut!   

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu-l cunosc pe omul asta,dar trecandu-i vorbele prin filtrul experientelor personale cred ca se referea la IPOCRIZIE.Nu e prea elegant sa amintesc aici de exemplul cu fata care se intalneste in lift, odata cu Brad Pitt si a doua oara cu Vasile de la desfacere. Ambii ii zic acelasi lucru, dar lui Brad Pitt fata ii da numarul de telefon ,iar pe Vasile il reclama la Politie.Daca fata ar fi avut pe rever cerculetul verde toata lumea ar fi avut numai de castigat.Ceea ce ma intriga este faptul ca D-na Neagu ne tine tine o prelegere a ipocritului despre ipocrie : Omul de HR -iubitor de oameni.Exact ca in paradoxul mincinosului care nu stie daca minte sau spune adevarul atunci cand spune "Eu mint" sau ca sa fiu mai abrupt ca prostul care nu stie ca e prost.
    Doamna Neagu, calugarii care se retrag in schituri singuratice sau in pesteri , adica se retrag din viata sociala, sunt iubitori de oameni.Cei care traim printre oameni suntem intr-o masura mai mare sau mai mica niste ipocriti, iar oamenii de HR sunt campioni.Dumneavoastra sustineti ca ati fi o exceptie.Ma rog! Si eu iubesc telefoanele:le cumpar, ma joc un timp cu ele si apoi le vand sau le dau pe la neamuri , ca drept cadou.Dar pentru oricine intreaba, IUBESC telefoanele
    • Like 0
  • Mihai check icon
    1998, proaspat intors din Anglia unde facusem un MBA la o universitate cu ceva renume acolo, ma intalnesc cu dl Butunoiu pentru recrutare, undeva prin Dorobanti pe la Lupoaica. Ma intreaba direct:" ce fel de slujba vrei ?" Dupa care tot el continua, fara sa apuc sa zic ceva:" de fapt nici nu ma intereseaza, eu trebuie doar sa te vand ". N-am scuipat pe nimeni niciodata, dar in acel moment am fost foarte aproape. Eu veneam de la "Hello, how may I help you, how lovely to get to know you in person", etc, etc, iar acest individ, "cel mai vechi recrutor", imi spunea IN FATA cat de tare il doare in pix daca eu o sa iau jobul X sau Y, numai comision sa fie. Despre asta vorbim cand vine vorba despre acest individ. I-am urmarit de-a lungul anilor comentariile pe Restograf, unde se pretindea un cunoscator intr-ale restaurantelor; 95% comentarii acide, rautacioase, mitocanesti pe alocuri. Acest om este un nefericit ! Si incearca sa-si imprastie nefericirea punand alti oameni in negativ, reliefand doar neajunsurile, doar derapajele, dezavantajele, etc. Am respect zero pentru anii lui si pentru experienta lui. M-as fi bucurat pentru el ca slujba pe care o face sa fie un soi de catarsis, sa poata sa il ajute sa se dezbrace de haina mitocanului si sa imbrace haina gentleman-ului care se pretinde in imaginatia lui. Nu-i port pica, am avut noroc in ceea ce am intreprins ulterior intalnirii cu el, insa ma gandesc ca e nevoie si de personaje negative pentru ca altii sa-si afirme identitatea spunand : " asa nu !". Despre HR in general, din pacate suma experientelor negative este mult mai mare decat suma celor pozitive. Ca in orice profesie, probabil 10% sunt oameni ok si foarte ok, iar restul sunt progresiv spre limita inferioara. La fel am vazut si in alte profesii (avocati, doctori, actori, etc). Pana la urma, nu exista o profesie majoritar "sanatoasa" intr-o tara majoritar "bolnava". Ce este in afara acelei profesii se reflecta si interiorul profesiei respective, nu-i asa ? Nu poate fi altfel, pe principiul actiunii si reactiunii. Dar este bine cand o profesie incearca sa-si curete reziduurile, de aceea salut acest articol si sper sa nasca ecouri concludente. Despre demersul cu cerculetele, ce sa zic ? Vulpea care n-ajunge la struguri zice ca sunt acri.....Probabil ca daca stai de vorba cu el o sa-ti zica cat de prosti sunt cei care n-au "inteles" ca este doar un pamflet care se vrea o morala la adresa femeilor care se simt vexate de o banala tentativa de "dating". Insa dl Butunoiu, sub masca acestui pamflet, speaks his mind basically.
    • Like 7
  • corne check icon
    toata lumea (apta biologic/functional) poarta deja cerculetele verzi pe rever, nu asta e problema, ci faptul ca toti am vrea sa iesim la o cafea cu brad pitt/ megan fox. si daca barbatii sunt mai flexibili uneori si ar accepta-o si pe colega de la copiator, femeile raman fixate la brad, iar vasile de la desfacere ramane fara job.
    • Like 5
    • @ corne
      Mihai check icon
      Semnat: Vasile de la desfacere.
      • Like 5
    • @ Mihai
      Deci asa, Brad? Razi de el ca le f. tu pe toate si el pe niciuna?
      • Like 1
  • Eu propun sa fie invers.
    Barbatii care au de gand sa faca propuneri ptr sex sa-si puna cerculetele alea sa stim ca nu le sta gandul la munca.
    Ma indoiesc ca resp a fost concediat ptr o invitatie la cafea.
    • Like 8
    • @ Za Daniela
      Nu știu ce bărbați cunoști tu sau ce știi in general despre homo sapiens, masculul speciei.
      Dă-mi voie sa te luminez: un bărbat sănătos și odihnit vrea să facă sex.
      Prin urmare este inutila purtarea vreunui semn de diferentiere. Toți vor sa facă sex. Toți vor sa perpetueze specia.
      De zeci de mii de ani fac asta și acum tu crezi că, brusc, li s-au schimbat instinctele? Crezi că, brusc, o parte însemnată a lor a devenit asexuata?

      • Like 7
    • @ Mircea Rusu
      Chiar ma gandeam cum i-ar sta unui barbat cu cerculet rosu
      • Like 4
    • @ Za Daniela
      Ce-o mai tot dai in fente... zii direct, vre-i sa stii pe cine sa reclami inainte de a se fi intamplat situatia. In plus vezi ca propunerea ta e deja facuta de acelasi individ pe care il ironizezi. Doar ca noh, ce sa citesti tu tot, cap-coada. Hop la comentarii, ca ai si tu ceva important de spus. Cat despre "indoirea" ta, vezi ca mai eu una ce a scris un articol intitulat "O simplă invitatie la cafea"... citeste-l.
      • Like 1
  • Multumesc, Corina, superb articol. Gandesc la fel despre oamenii de la HR, cei care sunt acolo pentru ca le pasa de oameni.
    • Like 1
  • Mr.Oh check icon
    Ha. Ha. Super! Miscarea feminista a mers pana acolo incat a devenit separatista.
    • Like 6
    • @ Mr.Oh
      Nu a fost și nu va fi separatistă vreodată. Câteva excepții, rămase fără instinctul de perpetuare a speciei, încearcă să tragă și restul lumii după ele cu pseudoargumente cum este "apartenență la un grup".
      • Like 3


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult