O imagine cu un autocar plin de gunoi, la sfârșitul unei curse dus-întors de șase ore în care a transportat elevi din Foșcani, a devenit virală pe rețelele de socializare.
„Colegul Ionuț Brăescu după o «cursă altfel» cu «școala altfel» din Focșani. Este cea mai bună oglindă a educației din România anului 2018, fie că vorbim despre învățământ sau familie”, a scris Cosmin Nicolae, administrator al firmei de trasport și cel care a făcut publică imaginea pe contul său de Facebook.
(Foto: Facebook/ Cosmin Nicolae)
Patronul firmei de transport dă asigurări că imaginea este reală și că gunoaiele de pe culoar au fost strânse de șofer de pe sub scaune, unde fuseseră aruncate de elevi.
„Nu vă pot spune școala de unde au fost elevii transportați de colegul meu, am fost contactați printr-o agenție. Oricum nu se rezolvă nimic, asta e o problemă generală. Vă pot spune că totul este real, s-a întâmplat ieri. A fost o cursă Focșani-București, într-adevăr s-a plecat dimineața la ora 6:00 și s-a ajuns seara înapoi.
Mizeria care apare în imagine este de pe sub scaune, nu vă gândiți că a fost pe culoar, că nici nu aveau pe unde să meargă, dacă aruncau pe culoar. Autocarul are coș de gunoi la mijloc, au avut și punguțe, au și niște plăsuțe la scaun, unde poate fi pus gunoiul și luat ulterior. Au fost copii din mai multe clase, au avut și însoțitori. Cred că așa se explică și pachetul de țigări de pe jos. Așa se întâmplă în transportul cu copii, cred că nici profesorii nu îi mai pot stăpâni cum trebuie”, ne-a declarat Cosmin Nicolae, administratorul firmei de transport.
Patronul spune că a rămas cu un gust amar după ce a văzut muntele de gunoaie din autocar și că a postat imaginea pe rețeaua de socializare pentru că a vrut să facă un apel la călători să se gândească de două ori când aruncă pe jos o hârtie.
„Noi am vrut să tragem un semnal de alarmă ca măcar în aceste zile - când multe unități de învățământ desfășoară programul „scoala altfel” și elevii au mers în vizite cu autocarele - cei ce văd imaginea să se gândească de două ori înainte de a arunca o hârtie pe jos, oriunde. Nu vrem să dăm în cineva, nu dăm nume, mi-aș dori să fim un pic mai responsabili”, a mai spus patronul firmei de transport.
În 16 ore, imaginea a strâns pe Facebook peste 27.000 de distribuiri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar, după vreo două zile de strâns din dinți și înjurat cu jumătate de voce, șoferii s-au plâns diriginților (care călătoreau, după autobuze, cu mașina unuia dintre ei). Era o zi de sâmbătă. Luni, la întoarcerea de la cules de tomate, am fost așteptați de directoarea scolii, care mai întâi a inspectat autobuzele (erau varză) și abia apoi ne-a permis să plecăm acasă, cu consemnul ca a doua zi să venim cu părinții, de dimineață. Numai noi, clasele a VIII-a. Marți la 8 și ceva, autobuzele au tras pe strada școlii, șoferii au coborât și directoarea, însoțită de cei patru diriginți, a început să explice părinților adunați în stradă care e problema. Nu cred că a vorbit mai mult de un minut, a zis ceva și un șofer, după care au început să curgă palmele de la părinți, pe cefele plozilor... Pe măsură ce adulții se lămureau despre ce e vorba, cam toți elevii (mai puțin fetele) și-au luat măcar o arvună, în timp ce părinții le cereau lămuriri cvasi-retorice de genul "Ia zi, Costele, tu ai dat cu roșii? Nu?! Adică tovarășa dirigintă minte, mă?... Cristoșii tăi de copil, las' că vorbim noi diseară!" "Păi bine, Claudiu, asta te-am învățat eu acasă? Soarele și grijania!...". ș.a.m.d.
Eu eram cu maică-mea, care nu avea o problemă cu corecțiile fizice, doar că prefera să le aplice în particular. Mi-a zis apăsat, stângăndu-mă de umăr, cu înțeles: "Să nu dea dracu' să aud că faci probleme, da? Că schimbăm foaia, chit că mă doare mâna o săptămâna!"
În următoarele zile, nu doar că n-a mai aruncat nimeni cu roșii în autobuze, dar la coborârea din autobuze ne-am surprins unii pe alții că ne uitam pe sub scaune, să nu fi rămas ceva pungă de mâncare sau rest de sendviș, să se plângă șoferii iarăși...
Morala? La anumite vârste, în anumite situații, o palmă după ceafă devine singura soluție la care poate recurge un părinte responsabil. Asta dacă vrea. Dacă nu, sunt șanse mari ca următoarea instituție care se va ocupa de plodul respectiv să fie poliția.
A propos, poate pe langa legile justitiei, superproductiva coalitie ar fi cazul sa se gandeasca si la asa ceva. O modalitate de facut bani, eventual.