Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Țară bolnavă de păcănele. „Imediat cum am împlinit 18 ani, m-am dus la aparate”

Jocuri de noroc

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Sunt patru lucruri pe care le observi atunci când mergi pe stradă în România, care arată într-un fel și personalitatea românilor: băncile, covrigăriile, sălile de pariuri și farmaciile. Din prima împrumuți bani, la a doua te oprești să mănânci ceva, apoi intri să cheltuiești împrumutul, ca după să îți iei calmante când îți dai seama ce ai făcut. Mergând pe această idee, parlamentarii au modificat proiectul care prevede interzicerea totală a publicității la jocurile de noroc, permițând reclamele pe timpul nopții, adică să se revizuiască, dar să nu se schimbe.

Prin această decizie, parlamentarii au declarat că jocurile de noroc nu sunt un lucru rău, ci un viciu tolerabil, adică cel care bagă bani la aparate este pe picior de egalitate cu, să zicem, cel care mai exagerează din când în când cu dulcele. Tocmai pentru că această situație este percepută în acest fel în România, avem situații de tipul: „Eu imediat cum am împlinit 18 ani, m-am dus la aparate.” Această replică am auzit-o de la un coleg de școală. Un altul îmi spunea că singurul moment când tatăl îi acordă atenție este atunci când îl trimite să parieze pentru meciurile de fotbal. Cu toții cunoaștem cel puțin un caz care se încadrează în categoria „L-a lăsat nevasta că băga la aparate!” Așa cum știu și cei care au cerut amendarea proiectului. 

Cu mici excepții, nimeni din România nu dă doi bani pe subiectul ăsta, ceea ce înseamnă că nu dau doi bani nici dependenții de jocuri de noroc. Aproape nimeni nu se gândește că industria jocurilor de noroc oferă clienți garantați către cămătărie. Aproape nimeni nu se gândește că asta înseamnă familii nenorocite și, implicit, distrugerea vieților unor copii care nu au nicio vină că părinții sunt dependenți de luminițe colorate care se rotesc pe un ecran.

Cu toate că s-ar putea ridica o altă întrebare legată de gestul făcut de parlamentari. Dacă, atunci când a fost propusă legea în forma inițială, s-au dat niște telefoane venite dintr-o anumită parte, care au cerut modificarea legii? Dacă s-au dat astfel de telefoane este una. Întrebarea este dacă parlamentarii au ascultat de ele. Spre asta trebuie să privească niște organe de anchetă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aici nu e doar problema legii ci problema de psihologie. Dependentele se leaga strans de sanatatea emotionala, oamenii compenseaza un gol interior cu ce apuca: mancat compulsiv, fumat fara oprire, alcool, pastile, haine, machiaje etc si foarte usor ajung la dependente. Inclusiv cea de jocuri de noroc.
    Da, eliminat reclamele va duce la o usoara scadere. Uitati-va la scaderea incidentei fumatului dupa ce au oprit reclamele - totul e mai jos, de la an la an scade cu 1-2% .
    Dar cei dependenti de ceva nu vor renunta doar pt ca nu mai punem reclame.
    • Like 3
  • Nume check icon
    De acord ca legea este mult prea blanda si clar trebuia sa fie mult mult mai restrictiva. Este o molima si nu trebuie deloc incurajata, ci dimpotriva.
    Totusi am o intrebare: vine cineva si ii iau de acasa si ii forteaza pe acest viitori dependenti sa intre in aceste sali de jocuri de noroc si fortati sa isi parieze banii sau intra de bunavoie si nesiliti de nimeni in scopul nobil de a "castiga" niste bani nemuniciti?
    • Like 3
    • @ Nume
      Valentin check icon
      Da. Sărăcia, anturajul. Sunt chestiuni documentate medical.
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon