Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Țară bolnavă de păcănele. „Imediat cum am împlinit 18 ani, m-am dus la aparate”

Jocuri de noroc

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Sunt patru lucruri pe care le observi atunci când mergi pe stradă în România, care arată într-un fel și personalitatea românilor: băncile, covrigăriile, sălile de pariuri și farmaciile. Din prima împrumuți bani, la a doua te oprești să mănânci ceva, apoi intri să cheltuiești împrumutul, ca după să îți iei calmante când îți dai seama ce ai făcut. Mergând pe această idee, parlamentarii au modificat proiectul care prevede interzicerea totală a publicității la jocurile de noroc, permițând reclamele pe timpul nopții, adică să se revizuiască, dar să nu se schimbe.

Prin această decizie, parlamentarii au declarat că jocurile de noroc nu sunt un lucru rău, ci un viciu tolerabil, adică cel care bagă bani la aparate este pe picior de egalitate cu, să zicem, cel care mai exagerează din când în când cu dulcele. Tocmai pentru că această situație este percepută în acest fel în România, avem situații de tipul: „Eu imediat cum am împlinit 18 ani, m-am dus la aparate.” Această replică am auzit-o de la un coleg de școală. Un altul îmi spunea că singurul moment când tatăl îi acordă atenție este atunci când îl trimite să parieze pentru meciurile de fotbal. Cu toții cunoaștem cel puțin un caz care se încadrează în categoria „L-a lăsat nevasta că băga la aparate!” Așa cum știu și cei care au cerut amendarea proiectului. 

Cu mici excepții, nimeni din România nu dă doi bani pe subiectul ăsta, ceea ce înseamnă că nu dau doi bani nici dependenții de jocuri de noroc. Aproape nimeni nu se gândește că industria jocurilor de noroc oferă clienți garantați către cămătărie. Aproape nimeni nu se gândește că asta înseamnă familii nenorocite și, implicit, distrugerea vieților unor copii care nu au nicio vină că părinții sunt dependenți de luminițe colorate care se rotesc pe un ecran.

Cu toate că s-ar putea ridica o altă întrebare legată de gestul făcut de parlamentari. Dacă, atunci când a fost propusă legea în forma inițială, s-au dat niște telefoane venite dintr-o anumită parte, care au cerut modificarea legii? Dacă s-au dat astfel de telefoane este una. Întrebarea este dacă parlamentarii au ascultat de ele. Spre asta trebuie să privească niște organe de anchetă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aici nu e doar problema legii ci problema de psihologie. Dependentele se leaga strans de sanatatea emotionala, oamenii compenseaza un gol interior cu ce apuca: mancat compulsiv, fumat fara oprire, alcool, pastile, haine, machiaje etc si foarte usor ajung la dependente. Inclusiv cea de jocuri de noroc.
    Da, eliminat reclamele va duce la o usoara scadere. Uitati-va la scaderea incidentei fumatului dupa ce au oprit reclamele - totul e mai jos, de la an la an scade cu 1-2% .
    Dar cei dependenti de ceva nu vor renunta doar pt ca nu mai punem reclame.
    • Like 3
  • Nume check icon
    De acord ca legea este mult prea blanda si clar trebuia sa fie mult mult mai restrictiva. Este o molima si nu trebuie deloc incurajata, ci dimpotriva.
    Totusi am o intrebare: vine cineva si ii iau de acasa si ii forteaza pe acest viitori dependenti sa intre in aceste sali de jocuri de noroc si fortati sa isi parieze banii sau intra de bunavoie si nesiliti de nimeni in scopul nobil de a "castiga" niste bani nemuniciti?
    • Like 3
    • @ Nume
      Valentin check icon
      Da. Sărăcia, anturajul. Sunt chestiuni documentate medical.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon