Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Lăsați-vă de handbal!” În ce s-au transformat stadioanele și sălile de sport din România, unde unii suporteri vin doar ca să înjure

handbal - sala

Foto: Inquam Photos

În ultimii ani descoperim subiecte din ce în ce mai sensibile care frământă societatea românească și pentru soluționarea cărora nu se face mai nimic sau foarte puțin de către cei îndreptățiți. Rând pe rând, aflăm din statisticile Uniunii Europene că există un grad foarte mare de violență domestică în România, că suntem țara cu cele mai multe persoane decedate în accidente rutiere din Europa, că traficul de persoane este în floare, că avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, că încă se practică teste de virginitate în România și, din păcate, lista ar putea continua.

Acum a venit și rândul sportului să intre în rândul acestor subiecte nedorite cu care ne confruntăm, mai precis este vorba despre comportamentul unor suporteri pe stadioane și de atmosfera ostilă, degradantă și umilitoare pe care aceștia o creează.

În ultimele săptămâni am auzit destul de des teoria că stadioanele sau sălile de sport nu reprezintă altceva decât niște supape pentru suporteri, că suporterii merg pe stadioane ca să refuleze. În acest context am auzit și afirmația că mai bine refulează pe stadioane sau săli de sport decât să se descarce pe stradă sau în societate. Nu sunt sociolog, dar nu pot să nu mă întreb în ce s-au transformat stadioanele din România? Și care mai este legătura lor cu sportul? Unele persoane merg pe stadion doar de dragul de a înjura, de a se descărca, de a refula? Se mai poate discuta de respect și fair-play? Și până la urmă de o competiție sportivă?

Mi se spune, discutând cu diverși sportivi, antrenori, părinți, că a te purta într-un mod nedemn pe stadioane a devenit o normalitate. Mi se par și mai grave manifestările adulților la meciurile de copii sau de juniori. Descopăr cu neplăcută surprindere jignirile constante ale părinților adresate copiilor care joacă în echipa adversă, apelative de genul „Cretino! Idioato! Lăsați-vă de handbal, idioatelor! Sunteți niște proaste!”. Nu cred că pasiunea pentru sport ar trebui să depășească limitele bunului simț!

Dacă unii părinți se comportă în acest fel, nu este nici o mirare de comportamentul unor suporteri pe stadioane la meciurile seniorilor. Este de-a dreptul alarmant!

Dintre rarele cazuri în care suporterii au fost sancționați, amintesc că în 2017 Jandarmeria Sibiu a interzis accesul a șase persoane, inclusiv liderul galeriei, la meciurile de baschet favorite pentru un an, în 2019 un suporter a lovit un jandarm cu un scaun în timpul unui meci de fotbal și a fost condamnat la cinci ani închisoare, în plus a fost obligat să plătească o sumă de 35.000 euro reprezentând daune morale. Dar, cu toate acestea, nimeni nu tratează cauzele și nu face nimic pentru o atmosferă civilizată și de fair-play pe stadioane sau în sălile de sport.

Având în vedere imobilitatea factorilor de decizie, care motivează cu simplitate și candoare că nu se poate face nimic, pot să afirm cu toată responsabilitatea că se pot face foarte multe lucruri. Trebuie doar puțin voință pentru a face ceva pentru o atmosferă civilizată pe stadioane. Împreună cu sportivi, în primul rând, dar și cu sociologi, lucrători sociali, persoane interesate, cluburi, sponsori, vom demara o inițiativă ”Fair-play pe stadioane! Fair-play în tribune!” prin care milităm pentru o atmosferă civilizată, responsabilă, de fair-play în tribunele stadioanelor și sălilor de sport. Sunt convins că va fi un efort uriaș, că rezultatele nu se vor vedea imediat, dar dacă nimeni nu face nimic, nici nu are cum să se întâmple ceva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Culegem ce am semanat de-a lungul anilor. Indolenta, incompetenta, nesimtire, golanie, hotie si coruptie.
    • Like 2
  • Nu va suparati dar folosiți greșit termenul "refula".
    • Like 0
  • Rucs Rucs check icon
    Cata ipocrizie.
    Nu a dvs, ca persoana si autor, ci a noastra, ca societate.
    Nu era publicat pe aici deunazi un articol laudativ la filmul “Taximetristii” si altul la “Team building”? Nu ni se spune intr-unul din aceste articole ca nr mare de injuraturi este firesc, o radiografie fidela a societatii romanesti? Ok, ok. Dar ce te faci daca acele personaje din film sunt prezentate ca simpatice, deci nesanctionate? Nu girezi si nu cultivi de fapt injuratura? Nu asta fac televiziunile pt rating? Si apoi, patura mai subtire, urbana, cu venituri peste medie, nu sare in sus daca i se vorbeste de necesitatea unei educatii mai subliniate si implicit mai ferme? Nu sunt linsati in media profesorii si directorii care vorbesc de necesitatea disciplinei? Avem ce meritam. Ca societate, dar si ca familie, la usa casei, unde cresti un copil dandu-i totul (ce greseala a-l rasfata, debilitandu-l pt provocarile vietii) si primind inapoi, la batranete, in cel mai bun caz-nimic. In cel mai rau, abuz.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult