(Foto Guliver/Getty Images)
Poate că dacă aș avea cunoștințe de antropologie aș putea să-mi explic mai bine legătura dintre obiceiuri, datini și felul în care o comunitate abordează viața. Momentan mă opresc la a observa din miezul lucrurilor.
Se spune că spaniolii știu să se bucure de viață, iar eu, de când am venit prima oară în Valencia, simt asta din plin. Mai ales la început, am avut destule momente în care mi-am zis în sine iritată:
- Mai opriți-vă, fraților, cu fiestele astea, că vreau să-mi trag și eu sufletul!
Sigur că nu îmi punea nimeni pistolul la tâmplă ca să particip, dar bucuria ce iese pe străzi în astfel de împrejurări este molipsitoare! Pur și simplu nu poți să stai după o perdea sau pe balcon privind ori dacă ai ceva de făcut, chiar vibrația străzii te cheamă. Sunt manifestări de stradă la care participă chiar bătrâni ce locuiesc în zonă: își scot scaunele din casă și le pun așa, pur și simplu, pe trotuar.
Spaniolii au o vorbă: ”No pasa nada!” Are sensul de ”Nu se-ntâmplă nimic, nu e nicio problemă!” Trăind aici o auzi foarte des. Când vii din mentalitate românească și mai ales din nervul bucureștean, îți vine uneori să izbucnești:
- Mă, da' vouă chiar nu vă pasă de nimic? Chiar nu vedeți că ....?
Am vizitat multe orașe din Spania, dar deși n-am stat acolo decât ca turist, acum, după mica experiență valenciană, îmi permit să generalizez fără teamă: spaniolilor chiar le pasă.
Și le pasă foarte mult. Respectul pentru valori ca familia, bătrânii, copiii este vizibil chiar pe stradă, observând oamenii în viașa lor de zi cu zi.
Dar valoarea supremă pentru ei este să-și trăiască viața bine, să se bucure de ea. Motiv pentru care nici nu dau mare importanță multor lucruri trecătoare, cum spre exemplu ar fi amenajarea interioară a locuințelor. Pentru că mare parte din timpul liber și-l petrec în stradă, socializând, înconjurați de amici și bună dispoziție.
Pentru a institui starea de bine ca politică publică, strămoșii lor, cândva, au inventat fiestele. Să petreci, aici înseamnă să fii! Și așa, de-a lungul timpului, au ajuns să facă un motiv de sărbătoare aproape din orice.
Cred că felul ăsta de a trăi, de a te raporta la cele mici și mari ale vieții, are chiar efecte terapeutice. La un nivel mai profund, ”No pasa nada!” poate fi tradus prin: ”Să nu ne încărcăm negativ!” sau ”Să dăm importanță doar la ce contează cu adevărat!”
În tot acest context, cred că multe dintre sărbători au impact asupra indivizilor. Prin manifestările extreme pe care le implică, mi-a atras atenția sărbătoarea ”Las Fallas”, care, în sens larg, celebrează venirea primăverii, schimbarea, noul. Se spune că tradiția adusă azi la nivel de artă, de a crea și apoi de a arde ansamblurile statuare în stradă, își are originea în obiceiul tâmplarilor de la sfârșitul sec. XVIII lea. La venirea primăverii, ei scoteau din ateliere lucrurile nefolositoare, le puneau grămadă în stradă și le dădeau foc. Această sărbătoare a devenit între timp de interes internațional și inclusă în Patrimoniul Universal UNESCO.
Două aspecte importante mi-au atras atenția: a da foc unor lucruri și a participa la un spectacol asurzitor generează bucurie, stare de bine. Poate că primul gând care ar veni oricui în minte ar fi: ”Sunt nebuni!”Nu neg că și pe mine m-au uimit manifestările lor de exaltare în acele împrejurări. Dar după ceva timp am început să privesc din perspective noi.
Să te implici timp de un an de zile cu efort, preocupare, bani, grijă să dai viață unor ansambluri statuare artistice impresionante, iar finalul apoteotic să fie unul distructiv, al arderii lor, este o formă de maturitate. Să ne legăm afectiv de lucruri, oameni, împrejurări, trăiri, gânduri stă în obiceiul fiecăruia dintre noi. Practic este felul nostru de a trăi. Dar să poți să ”dai drumul” (let it go, cum spune englezul) este un alt nivel de înțelegere a vieții și chiar unul eliberator. Este și simbolul unei ”curățenii” interioare, în care ce a trecut se aruncă și se face loc noului care va veni.
(Foto Guliver/Getty Images)
Spectacolele pirotehnice cunoscute sub numele de mascletá, se desfășoară zilnic pe durata „Las Fallas”, în Piața Primăriei. Într-un spațiu îngrădit, protejat, firme pirotehnice dau timp de 10 minute un spectacol asurzitor de artificii și petarde. Nimeni nu poate sta aproape, nici măcar lucrătorii care se ocupă de aprinderea scânteii, pentru că zgomotul atinge nivelul de 120 decibeli, fiind echivalentul celui făcut de avion la decolare.
În timpul spectacolului se folosesc mii de petarde, iar finalul este culminant. Din cauza bubuiturilor foarte puternice i se mai spune și "cutremurul" . Oamenii se adună cu ore înainte ca să fie siguri că prind un loc cât mai aproape de cel unde va avea loc spectacolul, deși, cu cât ești mai aproape, cu atât zgomotul e mai puternic (fără să fi stat foarte aproape, de câteva ori am simțit zgomotul făcându-mi pieptul să vibreze). În timpul spectacolului mulți dintre ei își exprimă bucuria sărind, ridicând mâinile către cer și scuturându-le sau strigând. Vi se pare nebunesc? Prima dată și mie mi s-a părut, dar cu timpul am înțeles că e o formă de descărcare. Exceptându-i pe curioși, cei care participă de plăcere la mascletá-uri se eliberează de niște energie. După ce totul se termină și liniștea coboară, ești altfel.....
La începutul sărbătorii „Las Fallas” are loc ”Deșteptarea”, o manifestare ce are ca scop trezirea și anunțarea valencienilor că vine sărbătoarea, să ia parte la ea. Cum se întâmplă? Ziua stabilită este într-o duminică, la 7 dimineața. Pe un traseu scurt, format din câteva străzi, care se termină în fața primăriei, se merge aruncându-se cu petarde în caldarâm. Acțiunea este controlată, petardele sunt de mici dimensiuni, nu se dau decât în acea dimineață și în acel loc, doar celor care anterior au primit ”autorizația” de a participa la acțiune și în limita unei cutii. Participarea este condiționată de împlinirea vârstei majoratului.
Am luat și eu parte la această manifestare. Trebuie să recunosc că pe măsură ce zgomotul devine mai asurzitor, aerul este de nerespirat. Pentru acest motiv majoritatea au gura acoperită. Finalul are loc în fața primăriei unde se desfășoară spectacolul pirotehnic. La finalul lui muzica veselă valenciană coboară din boxele primăriei și umple piața. Și asta se întâmplă la fiecare mascletá. Muzica, atmosfera exuberantă de sărbătoare, bucuria oamenilor care se îmbrățișau, îmi dădeau niște emoții în stomac pe care rareori le-am trăit.
Nu aș vrea să se înțeleagă că „Las Fallas” înseamnă doar foc și zgomot. Cu prilejul sărbătorii au loc manifestări ale asociațiilor fallere și nu sunt puține dățile în care întâlnești pe stradă falleri în costume tradiționale, acompaniați de muzica unei mici fanfare. În aceste acțiuni sunt implicați și copiii (și ei purtând cotume tradiționale), semn al predării de ștafetă de la o generație la alta. Depunerea de ofrande la patroana spirituală a orașului, Los Virgen de los Desamparados, este un moment important și cu caracter religios al sărbătorii.
Mi-a trebuit timp petrecut printre localnici și la evenimente ca să ajung la o astfel de înțelegere a lucrurilor. Dar trăind printre ei, m-a preocupat tot mai mult să aflu motivul energiei și poftei lor de viață. Sunt sigură că aceste obiceiuri nu au apărut în vreun scop terapeutic, dar cred că au venit dintr-o nevoie: cea de a se elibera și a se simți bine.
Printre altele, cred că sănătatea unui popor nu e dată doar de suma sănătății indivizilor ei, ci și de felul în care tradițiile influențează mentalitatea colectivă. Sau altfel spus, înainte de a face aprecieri asupra unui colectiv, încearcă să afli câte ceva despre obiceiurile sale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.