Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Ne pare rău că ne-am întors în România?...” După 9 luni de la revenirea în București, o familie de „diasporezi” își face un bilanț la rece

geamantan - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

În martie anul trecut scriam un articol aici despre viața noastră în străinătate și despre dorința noastră de a ne întoarce în țară. Întrebarea vieții noastre de atunci a primit un răspuns: ne-am întors în România, am ales stresul și implicarea în detrimentul traiului confortabil, dar mediocru. Iată-ne, așadar, în noiembrie 2018, întorși la București deja de 9 luni. Am decis să împărtășesc și experiența de a fi înapoi aici, pentru a nu lasa povestea noastră să fie, în mod fals, unilaterală.

Inițial voiam să scriu care sunt diferențele între ce ne-am imaginat și ce am trăit de fapt. Însă, recitind articolul trecut, sunt surprinsă să constat că nu există atât de multe diferențe. Am identificat atunci corect principalele coordonate a ceea ce urma să trăim. Sunt, totuși, niște diferențe de nuanță pe care o să le detaliez în cele ce urmează.

Să începem cu banii. Deși, raportat la nivelul de trai, aici câștigăm mai mult decât în străinătate, totuși trăim mai prost. Ne-a fost greu să identificăm motivul, cred că explicația reală stă în noțiuni de economie pe care noi nu le stăpânim foarte bine. Însă, parte din explicație este faptul că în București trebuie să plătim preț de lux pentru un trai mediu. Ca să putem locui într-un apartament comod, amenajat cu gust și utilat corespunzător, plătim un preț corect, însă foarte mare raportat la posibilitățile unui român de rând. Ca să îmi pot duce copilul la o grădiniță de calitate, care să corespundă cu standardele noastre educaționale, din nou, plătim un preț relativ foarte ridicat, deși corect. Orice procedură medicală o facem la privat, așadar se mai duc bani (mulți) și acolo. Una peste alta, avem multe cheltuieli ridicate pe care suntem obligați să le facem din lipsă de alternative de calitate mai ieftine, sau chiar gratis, dacă vorbim despre educație sau servicii medicale. Nu vă imaginați că locuim într-o vilă cu mezanin. Stăm într-un bloc de după 1990 într-o zonă relativ centrală. Grădinița nu este una bilingvă sau internațională, este doar o grădiniță bună. Nu depășim, așadar, granița normalității noastre în nici una dintre ariile în care plătim preț de lux. La sfârșitul lunii, rămânem cu senzația că nu obținem de pe urma resurselor noastre nici pe departe cât am fi crezut.

Un alt aspect important pentru noi era implicarea noastră în societate. Când ne-am întors eu eram pregătită să mă înscriu într-un partid politic și să pun umărul la schimbarea României. Între timp, după discuții cu membri ai partidului respectiv, am constatat că nu pot dedica atâta timp cât ar fi nevoie pentru așa ceva pe bază de voluntariat. Nu știu dacă v-ați gândit vreodată, dar majoritatea oamenilor care fac parte din partidele pe care noi le vrem în parlament, muncesc enorm de mult și fac un sacrificiu personal imens, gratis! Mulți nu sunt parlamentari sau consilieri și nu primesc un salariu pentru munca lor. Mulți se dedică pro-bono și își petrec duminicile discutând problemele României, pentru ca apoi să își vadă proiectele, rând pe rând, spulberate în parlament de niște mâini ridicate în cor cu degetele mari în jos. Am decis că eu nu sunt pregătită să fac asta momentan. Nu îmi permit, în primul rând, eu trebuind să îmi câștig pâinea ca să pot susține cheltuielile de care vorbeam mai devreme și să cresc și un copil mic care are nevoie de mine duminica. Așadar, am rămas până la urmă la a mă implica doar ieșind în stradă și făcându-mi treaba bine astfel încât să îmi ajut semenii, măcar la nivel individual. Atâta pot, deocamdată.

Mai scriam eu, în martie 2017, despre teama noastră că cel mic va avea o identitate națională confuză. Ei, surpriza aici este că și noi avem o identitate națională confuză. Întrebați-mă cu care dintre semenii mei români mă identific eu și nu o să știu să vă răspund clar. În ultima vreme am un sentiment intens de disconfort atunci când ies din casă. În trafic, știm cu toții, agresiunea atinge cote de neimaginat. În instituțiile publice este o atmosferă tensionată în care certurile se iscă de la orice. La supermarket sau la mall este, parcă, o goana nebună după lucruri materiale goale de sens în care se angrenează atâția oameni, încât nu mai poate fi relaxant să mergi la cumpărături. Ultima dată când am fost la un protest am primit gaze lacrimogene. Explicația pe care o găsesc stă în dezbinarea noastră că popor, care are la baza lipsa unei identități comune. Noi nu știm exact ce trăsături ne face români pe toți deodată, la care aspecte fundamentale ale culturii noastre să ne întoarcem în vremuri grele. La modul cel mai sincer, nu știu ce trăsături românești doresc să transmit mai departe copilului meu. Ce aspecte ne definesc ca nație? Care sunt mecanismele noastre de apărare la nivel de societate? Eu una nu știu, iar transmiterea fără conștiință a acestor aspecte înseamnă și transmiterea acelora nesănătoase mai departe către copiii noștri.

Sunt și aspecte complet neluate în calcul, toate având legătură cu riscurile pe termen mediu-lung la care ne expunem. Cutremurele, poluarea din București, insalubritatea spitalelor pe care nu o poți evita dacă ești implicat într-un accident sau o situație mai gravă, ce se întâmplă cu educația copilului după terminarea grădiniței și multe altele. Aceste riscuri sunt o consecință a faptului că în România actuală nu există protecție. Pe termen lung, echilibrul vieții noastre poate fi complet distrus la orice situație unde nu ne putem descurca singuri. Nu are cine să vină să ne protejeze, deși sunt multe părți ale sistemului care ar avea această obligație. Asta o știu cel mai bine victimele de la Colectiv și familiile lor.

Așadar, am luat decizia corectă?

Am aflat, totuși, câteva lucruri de când ne-am întors. În primul rând, nu există decizia CORECTĂ. Nu există o alegere care să îți aducă numai bunăstare, sau care să te facă să te simți bine mereu. Lumea și viața sunt alcătuite din polarități, mereu vor exista două fațete ale aceleiași monede. Asta este o chestiune de acceptare pură. Decizia de a ne întoarce aici aduce cu sine multe probleme și dezamăgiri, însă a fost decizia bună la momentul respectiv. Schimbarea nu este o opțiune, este inevitabilă, așa că asumarea ei rămâne singură decizie personală.

Apoi, uitându-mă în urmă, s-a schimbat tonul cu care vorbesc. Am domolit înflăcărarea. Am calmat dorul. Am diluat îndârjirea cu care îmi apărăm decizia de a mă întoarce aici. Cu alte cuvinte, m-am mai maturizat puțin și sunt recunoscătoare pentru asta. Era nevoie, în drumul nostru, de acest pas. Legătura noastră cu România nu era una asumată de la un nivel de adult. Eram prinși într-o relație toxică în care noi speram, ea ne dezamăgea mereu, însă noi nu puteam renunța la speranță. Nici acum nu am renunțat, însă acum, speranța nu mai este cea a unui copil care vrea să creadă în Moș Crăciun, deși până și părinții i-au spus că nu există. Acum putem spera cu ochii deschiși, simțindu-ne liberi să ne protejăm pe noi de abuzuri dacă este nevoie. Chiar dacă asta înseamnă să mai plecăm o dată. Abia din punctul ăsta de pornire cred că pot fi utilă României.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vrând să dau un sens moral vieții în România, aleg sa fiu de partea binelui, sa ajut pe romanul care are nevoie de mine, să mă pun în locul lui și să mă gândesc că poate e o șansă imensă sa fiu aici unde de multe ori mi se pare din pesimism că sunt la marginea lumii. Oare se potriveste predica lui Isus de pe munte când alegi sa fii împotriva celui corupt și să ajungi la concluzia lui Faust?
    • Like 0
  • Imi imaginez ca e greu!
    Poate ca e timpul sa va mutati la Cluj :)
    • Like 0
  • Corina va felicit pentru reintoarcerea in Romania. Stiu este greu In felul meu am incercat de doua ori. Cauza ramane in lipsa de creeativitate a guvernelor si imaturitatea politica din toate partidele existente. TARA are nevoie de oamani tineri ca voi urmand sacrificiul evereilor reintorsi in Israel. Paralela este poate exagerata dar demna de considerat. Contacteazama .
    • Like 0
  • Corina va felicit pentru reintoarcerea in Romania. Stiu este greu In felul meu am incercat de doua ori. Cauza ramane in lipsa de creeativitate a guvernelor si imaturitatea politica din toate partidele existente. TARA are nevoie de oamani tineri ca voi urmand sacrificiul evereilor reintorsi in Israel. Paralela este poate exagerata dar demna de considerat. Contacteazama .
    • Like 0
  • De ce nu ați încercat și ideea de a locui într-un oraș mare, altul decât capitala? Ați observa că ceea ce în capitală are un preț cinstit, dar mare, poate fi, în provincie, un preț cinstit, dar și mai confortabil. Cât despre a face parte din viața publică... sunt multe de făcut, iar oamenii care fac parte din ea au obosit și e nevoie de energie nouă... nu renunțați, vă rog!
    • Like 0
  • Multumesc mult pentru gandurile astea adunate la un loc. Eu m-am intors in 2005 dupa 10 ani de scoala si munca in State si Europa, si nu as schimba niciun cuvant din articolul dvs.

    Singurul aspect pe care l-as adauga este ca in Romania, daca esti istet, iti poti organiza viata in asa fel incat sa ai mult mai mult timp pentru tine decat ai avea ca angajat in vest. Daca asta conteaza pentru tine, poate merita luat in considerare in decizia de intoarcere.

    In rest, absolut de acord. Nu exista decizii corecte, atunci nu as fi putut face altfel si mi-o asum. Nu regret ca m-am intors, dar as fi regretat toata viata daca nu as fi facut-o. Acum am avantajul experientei de viata de aici, care ma va face sa aleg mai bine de acum inainte.
    • Like 0
  • Ati ales orasul care nu trebuia, desi inteleg ca poate acolo ati trait inainte. In plus nu reiese din.articol in ce oras din lume ati trait inainte. Si eu vreau sa ma intorc acasa pt ca in strainatate de 9 ani nu am progresat si nu am reusit sa ma.identific cu nimic din cultura tarii gazda (Franta). Poluare exista si aici, nervi prin institutii plus dispret la adresa romanilor, chirii exagerat de mari pt 10m2 , inghesuiala si nicio perspectiva de viitor daca nu suntem in functiile cele mai bine platite. Sincer se face supravietuire cu salarul minim pe economie. Ce ma sperie insa Romania este sistemul medical...
    In.strainatate asigurarile acopera aproape toate costurile actelor medicale, nu exista riscul de a muri in fata spitalului ca pe la noi....etc
    Oricum va felicit pt decizia importanta pe care ati luat-o si asumarea tuturor consecintelor. Numai bine!
    • Like 1
  • Alex L check icon
    Eu am revenit in Romania dupa 14 ani in strainatate, din motive familiale in special.

    Ce as vrea eu sa spun e ca in Romania este o "foame" teribila de oameni pregatiti in diferite domenii. Acesti oameni care se intorc din strainatate isi pot gasi in mediul privat, daca sunt pregatiti si daca sunt dornici, locuri de munca foarte bine platite- in special in Bucuresti, Cluj, Iasi, si alti cativa poli de activitate economica (Sibiu-Brasov, Timisoara etc). De multe ori pot obtine salarii mai bune decat in tarile de unde se intorc- vorbesc de venituri nete, nu corelate cu nivelul de trai etc

    In Romania sunt acum oportunitati extraordinare, ramane doar sa le valorificam. Partea politica e doar "noise".
    • Like 2
    • @ Alex L
      Gabriel check icon
      noise? eu as spune sa te asiguri ca acolo unde esti se vorbeste romaneste, ca poate nu te-ai intors in ro. sunt doar cateva domenii unde e foame de oameni si privatii ii vor doar pe cei foarte bine pregatiti. cand au plecat, multi romani au primit o sansa (a se citi job) chiar daca nu erau varfurile. orasele de care spui devin pe zi ce trece sufocate de trafic si asta e strict datorat politicului care nu aduna varfuri ci gunoaie umane care ajung in functii fara nici un pic de viziune si ajung sa declare ca nu facem infrastructura ca pleaca multinationalele... asta e noise? dupa mine gresesti amarnic.
      • Like 1
  • Prea multă indecizie (și, desigur, și un mic dar dolofan sindrom Stockholm, sublimat în analiză și sofistică; ok, fata moșului, spune-i responsabilitate, dacă vrei, dar nu e, pentru că - paradoxal - e pe pielea copilului tău; e sofistică; și ia spune-mi, ai curajul să te uiţi în ochișorii lui de copil de grădiniţă, care, în afară de iubire necondiţionată și încredere totală, nu poate, sărăcuţul, să decidă nimic...și "decide" pentru el indecizia mămicii?, ca să nu fiu mai dur!) (hai să-ţi spun un secret: și eu sunt psiholog de profesie și... - mi-am schimbat ocupaţia și n-am murit și până la sfârșit mi-am mai schimbat-o de două ori și mi-am crescut ok cei trei copii, care acum au și ei copii - deci care-i tragedia că n-o să mai practici psihologia, care e?!) Corina, e simplu: Out! Go! Now!!
    • Like 2
  • Nu exista decizii corecte, exista numai decizii care te fac sa te simti bine sau nu.Am decis dupa zece ani de stat in Italia-apropo, pt mine Italia a fost patria mea adoptiva -ca singurul fapt care ma impiedica sa raman aici , este dorul de tara. Nu vreau sa mor dezradacinata, si nici visand ca ma duc la Paste,in August si de Craciun, acasa.!Si apoi ii dau dreptate tatalui meu, pentru ca imi repeta mereu, ca omul sfinteste locul si nu invers!
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult