Ce înseamnă, în 2025, să ai puterea să transformi un oraș? Nu e doar despre infrastructură, bugete sau tehnologie. E despre viziune pe termen lung, despre capacitatea de a construi alianțe și despre curajul de a pune oamenii în centrul deciziilor.
Într-un interviu pentru Republica, Maria Vassilakou, fost viceprimar al Vienei și una dintre cele mai respectate voci europene în domeniul politicilor urbane sustenabile, vorbește despre cum se construiesc orașe verzi, incluzive și reziliente. Cu o carieră impresionantă la intersecția dintre strategie, planificare urbană și activism politic, Vassilakou oferă răspunsuri oneste, profunde și aplicabile contextului românesc. De la ce înseamnă cu adevărat un „smart city”, până la lecțiile învățate din Medellin, Paris, Oradea sau Łódź, interviul de mai jos e un ghid viu pentru toți cei care vor să înțeleagă cum arată orașul de mâine – și cum putem deveni grădinarii propriei noastre transformări. Maria Vassilakou participă la festivalului new Urban Habits, primul eveniment din România care explorează felul în care obiceiurile de zi cu zi pot schimba sistemele care ne înconjoară (festivalul are loc în 26 și 27 aprilie 2025, detalii puteți găsi și aici). Interviul pe larg, mai jos:
Ați contribuit la transformarea Vienei într-un model de oraș rezilient. Ce a contat cel mai mult: viziunea sau capacitatea de implementare?
Mai degrabă capacitatea de implementare. O viziune puternică și concretă este o precondiție esențială pentru schimbare, însă fără capacitate de implementare, ea riscă să rămână doar o listă de dorințe pentru Moș Crăciun. Transformarea unui oraș necesită direcționarea, activarea și organizarea de colaborări în întregul ecosistem. Înseamnă și resurse adecvate, echipe dedicate și bine pregătite, plus capacitatea de a „traduce” viziunea în planuri de acțiune pe termen lung.
După atâția ani de lucru în dezvoltare urbană strategică, cum înțelegeți conceptul de „smart city”? Este despre tehnologie sau despre cum trăim împreună?
E vorba despre a oferi cea mai bună calitate a vieții pentru toți – nu doar pentru cei care își permit orice – și de a conserva cât mai multe resurse printr-un efort constant de inovație. Asta înseamnă că „smart” nu e doar o etichetă, ci un proces continuu, prin care orașele urmăresc să construiască o societate și o economie incluzive și prospere. E nevoie de inovație tehnologică, socială și juridică, dar și de o guvernare deschisă, care încurajează colaborările la toate nivelurile. Tehnologia inteligentă nu e un scop în sine, ci un mijloc pentru a construi orașe verzi, democratice, deschise și incluzive.
Care sunt greșelile unui oraș cu dezvoltare urbană și creștere economică rapidă, dacă administrația publică nu ține pasul? Ați văzut astfel de cazuri în Europa Centrală și de Est?
Creșterea urbană rapidă și prost gestionată duce la extindere haotică, fără infrastructuri esențiale, cu dependență de mașini, trafic sufocant, degradare a mediului, gentrificare, dar și cartiere vechi lăsate în urmă. Prețurile locuințelor scapă de sub control, grupurile vulnerabile sunt excluse de la educație și locuri de muncă, iar calitatea vieții scade pentru toată lumea și apar tensiuni. Și lista poate continua. Am văzut asta întâmplându-se în sudul Europei, în Europa Centrală și de Est, în orașele asiatice. În schimb, de la orașele latino-americane am învățat că e posibil să „repari” efectele unei creșteri urbane necontrolate și divizive.
Spuneți adesea că orașele nu sunt doar sisteme logistice, ci și sisteme ale speranței. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un „oraș al speranței”?
Orașele nu sunt doar ansambluri de clădiri cu străzi între ele. Orașele sunt oamenii lor! Pentru mine, dezvoltarea (și transformarea) urbană înseamnă organizarea de sisteme logistice și infrastructuri care să ofere acces echitabil la resurse și oportunități pentru toți. Ca să folosesc cuvintele lui Pericle, faimosul „primar” atenian din Antichitate: Orașul e măreț pentru că filosofia lui e pacea, nu războiul sau cucerirea. Orașul e măreț pentru că lasă lumea să curgă prin el. Orașul e măreț pentru că le oferă tuturor șansa de a deveni cea mai bună versiune a lor. Ce altă definiție mai potrivită pentru un Oraș al Speranței?
Cum poate un lider urban să inspire și să activeze cetățenii într-o tranziție verde? Care este rolul emoției în politicile publice?
Adesea facem greșeala de a încerca să explicăm totul, de a raționa la nesfârșit și de a vorbi în termeni tehnici. Cred că o cale mai bună este să oferim asistență juridică, subvenții și sprijin logistic comunităților locale, pentru ca ele să-și poată pune în practică ideile, să-și transforme singure spațiile de locuit, să-și întărească legăturile și să devină agenți ai schimbării.La Viena am introdus un program de granturi comunitare exact cu acest scop și am simplificat, din punct de vedere legal, procesul prin care străzile pot fi transformate în locuri de viață. Am creat un contract prototip care permite folosirea spațiului public în scopuri comunitare. Magia apare atunci când schimbarea este trăită ca rezultat al voinței comune, nu ca un proces tehnic impus de sus. E vorba și despre a lăsa emoția să aibă un loc în felul în care ne remodelăm cartierele, despre a împărtăși momente de bucurie și reușite. A conduce prin susținere s-ar putea dovedi cea mai eficientă cale către o schimbare durabilă – dar presupune implicare activă, sprijin real și o mentalitate deschisă din partea administrației.
România are orașe cu o creștere economică remarcabilă, dar infrastructura socială și spațiile publice rămân în urmă. Ce recomandați acestor orașe?
Să treacă la acțiune! Să pornească pe drumul placemaking-ului. Să colaboreze cu comunitățile locale. Să organizeze schimbarea de sus în jos și de jos în sus, în același timp. „Strategia celor 1000 de ace” poate fi aplicată pentru transformarea orașelor – prin combinarea de proiecte mari și de infrastructură gestionate de administrație cu multe inițiative mici, desfășurate în fiecare cartier. Și, cel mai important este să recunoaștem faptul că o transformare socială și de mediu sustenabilă la nivel de oraș nu poate fi realizată doar de sectorul public. E nevoie de parteneriate public-plurale pe termen lung, gestionate cu grijă. Un exemplu din Viena: orașul acoperă 100% din cererea de locuri la grădiniță pentru copiii de 3 ani (gratuit), printr-o colaborare între administrația publică și o rețea de furnizori locali de grădinițe cu profit limitat. Și acesta e doar unul dintre multele exemple prin care schimbarea socială și de mediu se pot face împreună.
Din experiența dumneavoastră, cum transformăm ideile bune în coaliții de acțiune? Cum construim o mișcare urbană sustenabilă?
Colaborările sunt ca grădinile. Au nevoie de un loc, de grijă și de un grădinar ca să crească. Avem nevoie să creăm spații de întâlnire, să organizăm contexte în care oamenii pot face schimb de idei, să oferim micro-granturi care permit transformarea unei viziuni comune în acțiuni concrete. Trebuie să cultivăm coalițiile și să le oferim terenul fertil de care au nevoie. Răspunsul e guvernarea deschisă. Un exemplu bun din Viena sunt birourile de management de cartier – entități non-profit care câștigă un contract la fiecare 5 ani și sunt desemnate de oraș pentru a facilita procese colaborative locale și a sprijini comunitățile în implementarea proiectelor și viziunilor lor. Așadar, dacă vrem o mișcare urbană sustenabilă, trebuie să înțelegem că nu e vorba despre a construi ceva – ci despre a crește ceva. Așa funcționează întotdeauna procesele sociale.
Care este orașul care v-a surprins cel mai mult în ultimii ani prin felul în care a reușit să se reinventeze? Și ce a lipsit altora care au stagnat?
Orașul care m-a impresionat cel mai mult, din toate timpurile, este Medellin, Columbia. A demonstrat că o implicare amplă și bine gestionată a comunității și a actorilor locali, transpusă în planuri de dezvoltare urbană și locală pe termen lung, dublată de un angajament politic constant, asumat dincolo de ciclurile electorale, poate produce ceea ce azi e recunoscut la nivel mondial drept „miracolul Medellin”: un oraș care s-a reinventat din „capitala mondială a crimelor” într-un centru urban verde, incluziv și dinamic, unul dintre cele mai importante din America Latină.
În ultimii ani, m-au impresionat Parisul, dar și orașe precum Łódź sau Glasgow. Parisul – prin angajamentul clar și pe termen lung față de planuri transformative, care implică cetățenii nu doar în design, ci și în deciziile directe, în drumul său spre neutralitate climatică, reducerea traficului, placemaking, încurajarea mersului pe jos, a bicicletelor și reînverzirea orașului. E un oraș capitală care joacă un rol de pionier în context european. Łódź și Glasgow s-au remarcat printr-o abordare atentă și constantă a transformării – pas cu pas, ambițioasă dar grijulie, care nu lasă pe nimeni în urmă, reușind să atragă investiții importante, deși sunt orașe de rang doi.
Un oraș comparabil din România care m-a impresionat este Oradea – prin abordarea incredibil de eficientă a regenerării urbane. Nu e deloc ușor să renovezi, pas cu pas, acest patrimoniu remarcabil, într-un oraș românesc de talie medie. Cred că ar merita să devină unul dintre hub-urile New European Bauhaus.
Ați spus într-un interviu că „nu putem construi viitorul cu instrumentele trecutului”. Care este cel mai urgent „instrument nou” de care au nevoie orașele europene astăzi?
Parteneriatele Public-Plurale: noile PPP-uri. Acestea nu înlocuiesc parteneriatele public-private clasice, ci le completează – și pot implica administrația publică, una sau mai multe companii, investitori mari, dar mai ales comunități, cetățeni, sute sau mii de mici investitori sau coproprietari, de la nivel de cartier până la nivel municipal, regional sau național.
Aceste noi PPP-uri sunt mai rezistente financiar decât cele tradiționale, pentru că au mai multe opțiuni de rezervă în cazul în care un actor din parteneriat se retrage sau trece printr-o criză. În plus, sunt un instrument eficient pentru a mobiliza comunitățile și a le implica în procesele de transformare pe termen lung, pentru că de cele mai multe ori sunt rezultatul unor procese de co-design cu mai mulți actori, pornite de jos în sus
Ce ați dori ca participanții la new Urban Habits să înțeleagă despre puterea lor de a schimba orașul în care trăiesc?
O veche înțelepciune spune că, dacă vrei ca lumea din jur să se schimbe, începe prin a te schimba pe tine, și lumea se va transforma. Eu cred că asta înseamnă să devenim activi – fiecare dintre noi are nevoie de acel moment în care decide să facă ceva. Dar, ca să obținem o schimbare amplă, de durată și cu adevărat vizibilă, trebuie să ne conectăm cu alți oameni care au luat aceeași decizie: să facă ceva. Aici intervin instituțiile transformatoare – fie ele orașe, ONG-uri sau comunități locale – care pot crea spațiul și contextul (resurse, logistică, grijă) pentru ca noi să ne întâlnim, să colaborăm și să construim împreună.Important de reținut: schimbarea este rezultatul unei grădini îngrijite cu atenție, iar fiecare dintre noi poate fi un grădinar al schimbării.
În cele din urmă, schimbarea sustenabilă la scară mare are nevoie de 3 elemente-cheie: 1) planuri care creează conexiuni, leagă puncte și formează rețele, dar și structuri și capacitate de implementare, + 2) infrastructuri-cheie, în sensul oferirii de alternative, care schimbă mediul construit și, odată cu el, deciziile cotidiene și 3) noi: grădinarii schimbării, care facem miile de mici schimbări necesare în fiecare cartier și colț al orașului, creând milioane de puncte într-o rețea densă și rezilientă de schimbare colaborativă.
Maria Vassilakou (greacă: Μαρία Βασιλάκου; născută la 23 februarie 1969) este o politiciană și urbanistă de origine greacă, stabilită în Austria, cunoscută pentru rolul său semnificativ în conturarea politicilor urbane și a agendei de sustenabilitate ale orașului Viena. A fost liderul Partidului Verde vienez între 2004 și 2010, iar între 2010 și 2019 a ocupat funcția de viceprimar și viceguvernator al Vienei. În această calitate, a fost responsabilă pentru planificare urbană, trafic și transport, protecția climei, planificarea energetică și participare publică.
În perioada mandatului său, Vassilakou a implementat o agendă amplă de transformare urbană, care a inclus numeroase proiecte inovatoare, contribuind la clasarea repetată a Vienei ca cel mai locuibil oraș din lume. Activitatea sa s-a concentrat pe transformarea Vienei într-un oraș deschis, verde, accesibil, prietenos cu familiile și divers, cu un accent puternic pe mobilitate sustenabilă, locuire la prețuri accesibile și implicarea cetățenilor.
După încheierea mandatului, în 2019, a fondat companiile Vassilakou Urban Consulting și Vienna Solutions, prin care activează ca strateg și consilier independent în transformare urbană, oferind consultanță orașelor, ONG-urilor, companiilor și organizațiilor internaționale. De asemenea, este membră a EU Mission Board pentru inițiativa „100 de orașe inteligente și neutre din punct de vedere climatic până în 2030”, sprijinind tranziția orașelor europene către neutralitate climatică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.