Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Nu vreau să plece tata la război”. Cum să vorbim cu copiii despre conflictul armat

Copil trist

Foto: Getty Images

În ultimii ani nu am avut parte de prea multă liniște. Pandemia a venit cu o readaptare și digitalizare forțată care i-a copleșit pe mulți dascăli: ore online, conectări eșuate, transformarea profesorului în tehnician de fibră optică. Dacă programul unui profesor era de câteva ore cândva, în pandemie s-a extins, fiind necesară o pregătire asiduă pentru ore, iar părinții voiau să știe în permanență cum decurge progresul copilului.

Măști, teste, restricții. Când totul s-a încheiat, în aparență, aflăm de războiul de lângă noi. Nu sunt expert în politică externă, însă dincolo de activitatea de consilier în dezvoltare personală, am ore de engleză cu elevi de la clasa 0 la clasa a 12-a. 

Ce știu copiii despre război?

Cuvântul „război” vine cu o încărcătură funebră și grea precum plumbul. Șocant și dureros a pătruns și în vocabularul copiilor de toate vârstele. Nu sunt cuvintele lor și nici nu pot avea păreri la vârste mici, din simplul fapt că termenul nu are o rezonanță adevărată, dar sunt ași la a asculta ce se vorbește în casă.

„Nu vreau să plece tata la război” – mi-a mărturisit un elev.

Majoritatea copiilor trăiesc cu teama că războiul s-ar putea extinde, iar reprezentanții genului masculin ar putea fi chemați să lupte. Dintre toate informațiile pe care le au, se pare că aceasta este cea mai pregnantă. Frica de abandon, frica de moarte. Nu ne gândim niciunul la a pleca pe front și a ne întoarce bronzați și cu un fresh în mână.

Copiii trebuie să știe despre război?

Da. Au dreptul să știe, doar că cei mai mulți părinți oferă informația brută, nefiltrată și neadaptată vârstei copilului. Nu putem judeca acest aspect, putem să cădem de comun că niciun părinte nu vrea să traumatizeze copilul, dar, fără voia lor, o fac. Copiii nu au nevoie să știe detalii dureroase iar televizorul ar trebui, în aceste momente, să stea mai puțin pe știri în prezența celor mici și foarte mici. 

Ce se poate întâmpla?

Fără rezonanță acum, dar cu temeri și dezechilibre în adolescență și/ sau la maturitate. Un copil este o construcție în plină ascensiune. Dacă baza este șubredă, rezultatul nu va fi unul diferit. Nu suntem familiarizați cu acțiunile de dezvoltare personală, consiliere terapeutică, dar eficiența lor este dovedită de fiecare dată. Ce stricăm acum va fi foarte dificil de reparat mai târziu.

Ce se întâmplă la școală?

Am aflat cu mare tristețe că sunt situații în care elevii întreabă dascălii ce părere au despre război. Spre surprinderea mea, există profesori care ajung prin Zanzibar cu gândul, uită cu cine vorbesc și își manifestă convingerile politice, disprețul față de anumiți reprezentanți politici și cele mai sinistre scenarii. Discuțiile despre război la școală trebuie stinse cu mare delicatețe iar dascălii au aceeași misiune precum părinții: să le ofere copiilor cât pot duce.

Copiii, elevii sunt ființe fragile, iar dacă nouă, adulților, ni se pare deseori că avem neliniște, ei bine, a lor este mult mai ușor de erodat. Cu tact și căldură vor înțelege mesajele noastre, ale adulților, atât timp cât ambalăm totul în ceva ce pot duce. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult