„Oare nu fac asta tocmai ca să poată veni în inspecții să te penalizeze!?” În mintea unui inspector fiscal

„Vreau să fiu eu sigur, dacă tu nu ești de acord contestă și du-te în instanță. Că tu contești, te duci în instanță și câștigi în cele din urmă, mie oricum în final nu mi se întâmplă nimic”. Așa ar putea fi rezumată, în opinia lui Vlad Boeriu, Partener, Deloitte România, mentalitatea inspectorului fiscal, care de multe ori vine în inspecție la firmele corecte și le ia la puricat exact pe spețe pe care acestea au cerut lămuriri la „asistența contribuabili”, dar de unde au primit răspunsuri vagi.

Vlad Boeriu, Partener, Deloitte România, vorbește într-un interviu pentru Republica.ro, despre reticența organelor fiscale de a veni cu îndrumare pentru contribuabili, reticență ce provine dintr-o încercare de neasumare a răspunderii. 

„În România, neintroducerea unei asemenea transparențe mă duce cu gândul la întrebarea: oare nu o fac tocmai ca să poată să vină în inspecții și să te penalizeze?”, se întreabă Vlad Boeriu. Într-un scenariu propus de Republica.ro în care ar fi ministru Finanțelor, reprezentantul Deloitte spune că ar crește nivelul de competențe și cunoștințe al organelor fiscale, fie că sunt de control sau de asistență a contribuabililor, concomitent cu o creștere a răspunderii lor în cazul aplicării voit eronate a legii, fie că aplicarea voit eronată este în favoarea statului sau în favoarea contribuabilului.

Vlad Boeriu are peste zece ani de activitate în domeniul taxelor indirecte, fiind unul dintre cei mai importanți specialiști Deloitte în acest sector, cu o expunere internațională semnificativă.

S-a alăturat Deloitte în 2004 pe poziția de consultant taxe și a evoluat rapid de la consultant junior la partener, rol în care a fost promovat anul acesta. A coordonat numeroase proiecte internaționale, în cadrul unor jurisdicții și legislații variate, fiind specializat cu precădere în TVA. Cu o experiență vastă în domeniul planificărilor de taxare și optimizării TVA, expertul Deloitte a reprezentat de-a lungul timpului numeroși clienți în fața autorităților din domeniu.

Vlad Boeriu este consultant certificat în domeniul taxării, fiind membru al Camerei Consultanților Fiscali din România. Este absolvent al Facultății Internaționale de Business de la Academia de Studii Economice, deține un masterat în Drept Fiscal și a urmat cursurile de MBA în cadrul University of Sheffield, Marea Britanie. Vlad este pasionat de sailing, pentru că este un sport care ridică o mulțime de probleme ce pot fi rezolvate doar cu spirit de echipă.

Interviul acordat Republica.ro de Vlad Boeriu, Partener, Deloitte România:

- Ce modificări considerați că ar mai avea nevoie Codul fiscal?

- Codul fiscal republicat a rezolvat foarte multe neclarități. Părerea mea este că nu ar mai trebui aduse modificări Codului fiscal, ba din contră, cred că ar trebui să avem un Cod fiscal stabil. Marea problemă în trecut și care persistă în continuare este că există mult prea multe modificări care au aplicabilitate nu la șase luni, așa cum sunt prevederile legale, ci de a doua zi, sau peste o lună. Mediul de afaceri are nevoie de stabilitate, de predictibilitate. Dacă vorbim de anumite declarații fiscale care se schimbă, ar trebui totuși publicate cu mult înainte de a intra în vigoare. Pe parte tehnică, nu neapărat Codul fiscal ar trebui îmbunătățit, ci ar trebui îmbunătățită un pic claritatea tratamentelor, în vederea aplicării lor unitare. Există foarte multe prevederi care pot avea mai multe interpretări. Lucrul acesta nu e specific României, se întâmplă și în sistemele fiscale dezvoltate, dar acolo există o mult mai mare transparență în ceea ce privește tratamentul corect aplicat, iar acest tratament se aplică mult mai unitar.

- Unde ar fi nevoie de mai multă claritate?

- Cred că subiectele unde ar putea să existe mai multă claritate sunt foarte multe. Aici ne lovim de această problematică în inspecții fiscale. De la un capăt la altul al problematicii fiscale pot să apară diferite interpretări pentru că mediul de afaceri și tranzacționarea și desfășurarea de activități diferă atât de mult de la o societate comercială la alta, încât nu ai cum să incluzi fiecare particularitate a unui contribuabil într-o prevedere fixă din legislație. Iată ce ar trebui schimbat, din punctul meu de vedere. Problema apare din reticența organelor fiscale de a veni cu îndrumare pentru contribuabili. În Codul de procedură fiscală există două instituții de asistență a contribuabililor, pentru clarificarea aspectelor fiscale. Prima dintre ele se numește chiar „asistență contribuabili”, unde poți să pui o întrebare despre tratamentul fiscal. Problema este că nu primești răspuns, sau dacă primești răspuns, acesta este foarte vag, îți citează legea fără să îți raspunda efectiv la ceea ce întrebi tu, fără să existe intentia de a ti seda o soluție punctuală speței tale. Și atunci serviciul „asistență contribuabili” nu este unul de ajutor. A doua instituție este Soluția fiscală individuală anticipată (SFIA), care este un contract, aș putea spune, între contribuabil și fisc, prin care ți se confirmă care este tratamentul corect. Aici s-a simțit o deblocare în ultima perioadă și mă bucură lucrul acesta. Din păcate, această instituție (SFIA) este aplicabilă doar înainte de a începe desfășurarea unei tranzacții. Nu poți să obții o astfel de confirmare odată ce ai început să desfășori acea tranzacție. Se aplică doar pentru situații viitoare.

- Cum s-ar explica reticența organelor fiscale? 

- Părerea mea este că reticența organelor fiscale de a veni cu îndrumare pentru contribuabili vine dintr-o încercare de neasumare a răspunderii, atât în cadrul „asistenței contribuabili”, cât și în cadrul soluțiilor fiscale individuale anticipate. În practică, ANAF încearcă să evite acordarea de clarificări. Spre exemplu, dacă vorbim de SFIA, poți să obții o confirmare doar pentru situații viitoare, cum spune legea. Or, dacă eu desfășor o tranzacție în mod continuu, vând bunuri într-un anumit mod către aceeași țară în mod continuu și mi se schimbă tratamentul fiscal, pentru că schimbă legiuitorul legea, instituția SFIA consideră că nu mai pot să mai aplic pentru această consultare pentru că eu deja desfășor tranzacția, deși eu aplic înainte să intre în vigoare noua lege și deci soluția fiscală pe care mi-ar livra-o ei ar fi pentru o situație viitoare. Aici există o diferență de opinii. Noi considerăm că ar trebui, inclusiv pe litera legii, să primim un răspuns, o soluție, pentru că ea privește o situație viitoare, nu neapărat din perspectiva a ceea ce tranzacționez eu pe viitor, ci din perspectiva impactului pe care legea ce urmează să intre în vigoare îl are. Toate acestea mă duc la concluzia că există o reticență din partea autorității de a clarifica aspecte. Problema este că ulterior, în măsura în care ai o inspecție fiscală, exact aceste arii sunt cele asupra cărora ANAF vine și spune că ai interpretare diferită și îți crește impozitarea, pune penalități și dobânzi de întârziere.

- Ce alte aspecte ar mai avea nevoie de clarificări?

- Vă mai pot da un exemplu care arată nevoia de o mai bună transparență. Dacă, să spunem, într-un control, inspectorul nu este sigur de tratamentul fiscal pe care trebuie să îl aplici, el se poate adresa către Ministerul Finanțelor, direcția de legislație, pentru a cere clarificări în ce privește tratamentul fiscal. Din păcate, prin lege, contribuabilul nu are acces la ce răspunde ministerul, deși privește o speță a sa. Inspectorul întreabă la minister, inspectorul primește răspunsul din partea ministerului, nu ți-l arată, și îl aplică așa cum consideră el. Nici măcar după control nu primești răspunsul, pentru a ști cum să faci pe viitor. Răspunsurile la astfel de solicitări din partea asistenței contribuabili și din partea Ministerului Finanțelor, direcția de legislație, sunt vagi. Vagi cum sunt, nici măcar nu sunt publice. Adică dacă eu întreb și vreau să obțin o clarificare pentru clientul A, nu cred că ar fi foarte complicat ca răspunsurile să fie publice, dacă vrem să aplicăm unitar legislația, pentru că acest lucru îl prevede Codul de procedură fiscală și e normal să fie așa. Codul fiscal și Constituția stabilesc faptul că toată lumea trebuie să suporte aceeași sarcină fiscală. Ar trebui ca aceste clarificări să fie disponibile pentru toată lumea. Din punctul acesta de vedere, Germania stă foarte bine, are foarte multe clarificări. Germania are o lege fiscală mult mai puțin voluminoasă decât a noastră, dar au foarte multe interpretări și clarificări despre cum se aplică. La fel Marea Britanie. În România, neintroducerea unei asemenea transparențe mă duce cu gândul la întrebarea: oare nu o fac tocmai ca să poată să vină în inspecții și să te penalizeze?

„Din nevoia de a colecta pe termen scurt, statul se apleacă tot asupra contribuabilului care plătește și încearcă să îi găsească greșeli nefăcute cu rea intenție” 

- Rata de colectare a veniturilor la bugetul de stat este în România una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Ce ar trebui făcut pentru a o crește?

- Marea problemă o reprezintă evaziunea fiscală. Ar trebui să existe o luptă efectivă în această direcție. Cred că această luptă cu evaziunea fiscală este îngreunată din două motive. Unul dintre motive este nivelul efectiv de pregătire al instituțiilor de a lupta cu evaziunea, și aici mă refer atât la nivelul de cunoștințe tehnice ale inspectorilor fiscali, cât și la nivelul mecanismelor pe care le au la dispoziție, cum ar fi sistemele informatice. Al doilea motiv pentru care lupta cu evaziunea este încetinită ține de nevoia de colectare a veniturilor pe termen scurt. O luptă cu evaziunea durează, iar colectarea, în general, e mult mai dificil de făcut. Evazionistul ascunde banii și atunci e mult mai greu să colectezi. Nevoia statului este să colecteze în mod constant și atunci are o nevoie pe termen scurt. Cumva se apleacă tot asupra contribuabilului care plătește și încearcă să îi găsească greșeli nefăcute cu rea intenție pentru a colecta. Inspectorul fiscal vine în inspecție la contribuabil, stabilește impozite suplimentare, majorări, penalități. Contribuabilul să spunem că are o fabrică cu 1.000 de angajați, nu vrea să își oprească activitatea, așa că plătește impozitele majorate, urmând ca dacă nu este de acord să conteste in instanță și să se judece cu fiscul. Această nevoie de colectare pe termen scurt alocă mai multe resurse pe zona aceasta, față de alocarea ei în lupta cu cei care fac din evaziune un scop în sine.

„E nevoie de creșterea a nivelului de pregătire și a răspunderii organului fiscal”

- Într-un scenariu în care ați fi ministru al Finanțelor, care ar fi trei măsuri pe care le-ați lua?

- Prima măsură este încurajarea investițiilor în sectoare ale economiei care au valoare adăugată mare, care creează locuri de muncă, pe de o parte și, pe de altă parte, industrii care generează și o dezvoltare pe verticală. A fost discuția recentă și decizia Daimler de a-și dezvolta o fabrică în Polonia. O astfel de prezență în România ar duce la o dezvoltare economică pe segmentul respectiv și ar aduce, pe lângă această investiție, și alte investiții pe verticală, alți furnizori pentru compania respectivă. Așa cum s-a întâmplat în cazul Dacia Renault și Ford, unde există o creștere mare de producție. M-aș gândi la un cadru fiscal favorabil în această zonă, adică o impozitare mai redusă a profiturilor și a impozitării muncii, versus o scădere a taxelor pe consum. O altă măsură ar ține de creșterea nivelului de competențe și cunoștințe al organelor fiscale, fie că sunt de control sau de asistență a contribuabililor, concomitentă cu o creștere a răspunderii acestora în cazul aplicării voit eronate a legii, fie că aplicarea voit eronată este în favoarea statului sau în favoarea contribuabilului. Aș crește răspunderea organului fiscal, pentru că mentalitatea momentan este de genul „vreau să fiu eu sigur, dacă tu nu ești de acord contestă și du-te în instanță. Că tu contești, te duci în instanță și câștigi în cele din urmă, mie oricum în final nu mi se întâmplă nimic”. Cam aceasta este mentalitatea pe care o întâlnesc în practică și ea este dovedită și de ponderea foarte mare a proceselor pe care le pierde ANAF. Această mentalitate costă statul într-un final, pentru că societățile pot cere dobânzi. Așadar, aș crește foarte mult nivelul de cunoștințe și de pregătire tehnică ale persoanelor din sistem, dar combinat și cu o creștere a răspunderii. A treia măsură ar viza transformarea ANAF într-un partener. Revin la ce am spus mai devreme, această problemă de clarificare a spețelor. În alte țări organul fiscal stă de vorbă cu contribuabilul, stabilește de comun acord tratamentul fiscal pe spețe complexe și încearcă să îl ajute să fie competitiv, printr-o stabilire corectă a impozitării.

„Sistemele IT și interfețele pe care le folosește ANAF în legătură cu contribuabilul sunt destul de învechite”

- Legat de modernizarea și reformarea ANAF, ce măsuri credeți că ar mai putea fi luate?

- Modernizarea sistemului IT. Spre exemplu, în prezent există celebra declarație fiscală 394, în care fiecare contribuabil declară livrările și achizițiile pe care le face pe plan național. În inspecțiile fiscale, ANAF extrage din acel sistem diferențele și, în general, există foarte multe pagini cu foarte multe tranzacții unde există diferențe între ceea ce a declarat furnizorul și ce a declarat cumpărătorul. Marea majoritate a acestor diferențe sunt fie imateriale, ca sume, fie sunt explicabile, de genul tranzacția respectivă a fost declarată într-o lună de furnizor, iar în altă lună de cumpărător (spre exemplu, astfel de situații pot apărea, fie pentru că i-a ajuns factura prea târziu cumpărătorului, fie că bunurile au plecat la sfârșitul lunii de la vânzător și au ajuns la cumpărător luna următoare etc.). Inspectorii fiscali și contribuabilii pierd foarte mult timp în inspecții cu explicarea acestor diferențe de sume. Dacă ar exista un sistem în care să se poată extrage și să apară doar diferențele semnificative și care nu pot fi explicate, timpul s-ar reduce. V-am dat doar un exemplu. Dar, în general, sistemele IT și interfețele pe care le folosește ANAF în legătură cu contribuabilul sunt destul de învechite.

- Colectarea online a taxelor este greoaie. Cum ar putea fi îmbunătățită?

- Aici au apărut mai multe discuții și abordări. Înțeleg că ANAF dorește să își dezvolte un sistem propriu. În același timp a existat o reticență în a folosi ghiseul.ro. Părerea mea este că ANAF ar trebui să se comporte la fel ca orice contribuabil, în sensul acceptării oricărui mijloc de plată. Important este să încasezi banii. Fiecare altă modalitate de plată pe care o introduc crește colectarea. 

„În inspecții fiscale nu s-a întâmplat niciodată ca fiscul să vină să stabilească faptul că un contribuabil și-a calculat taxe mai mari, deși legea e clară în acest sens”

- Care este cuiul din talpa antreprenorilor?

- Frecventele modificări de legislație și atitudinea fiscului în control sunt principalele două probleme de care se lovesc antreprenorii. În Codul de procedură fiscală se spune că organul de inspecție trebuie să stabilească impozite atât cu plus, cât și cu minus. Când inspectorul îl verifică pe contribuabil, pe fiecare tranzacție sau pe fiecare tip de impozit, trebuie să vadă dacă acesta și le-a calculat bine. Dacă le-a calculat mai mici decât ar fi fost conform legii, trebuie să i le mărească; dacă acesta și le-a calculat mai mari, trebuie să i le scadă. Deși întâlnim situații în care contribuabilul a fost mult mai prudent decât ar fi trebuit să fie și și-a calculat impozitul mai mare, nu am întâlnit în experiența mea niciun caz în care inspecția fiscală să stabilească faptul că, pe acel segment, povara fiscală pentru contribuabilul respectiv ar trebui diminuată. Nu s-a întâmplat niciodată ca fiscul să vină să stabilească faptul că un contribuabil și-a calculat taxe mai mari, deși legea e clară în acest sens.

Cum ajunge statul ca aceeași tranzacție să colecteze mai mult TVA

- Multe firme au rămas fără cod de TVA, acuzând criteriile de evaluare din formularul 088 sau alte prevederi din Codul Fiscal. Ce îmbunătățiri ar trebui aduse?

- Aici sunt două situații diferite. Una din ele este legată celebrul formular 088, iar a doua de inactivitatea unei firme. Dacă vorbim de formularul 088, cred că este evident și pentru autorități, și pentru orice specialist în fiscalitate că acest formular este o greșeală din partea autorităților. Marea majoritate a întrebărilor care se adresează prin acel formular nu au nicio legătură cu persoana impozabilă, așa cum este aceasta definită de Codul fiscal, și nici cu dreptul de a avea un cod de TVA, conform Codului fiscal. Un cod de TVA înseamnă să fii persoană impozabilă, adică să desfășori activități economice sau să ai intenția de a desfășura activități economice. Ce legătură are asta cu nivelul de venituri ale administratorului, cu faptul că ai contabil angajat sau ai contabil-șef angajat sau ai contract cu o firmă de contabilitate? Dacă vrei să afli răspunsul la o situație, dar întrebările tale nu au nicio legătură cu speța respectivă, nu ai cum să ajungi la răspunsul corect. De aici s-a ajuns la cazuri absurde de societăți care desfășurau activități economice, plăteau taxele în mod constant și care au ajuns să fie deregistrate din scopuri de TVA. Înțeleg că există intenția de modificare a formularului 088, urmează să vedem în ce măsură. 

- În ce caz poate să apară deregistrarea? 

- A doua categorie de deregistrare apare pentru nedepunerea deconturilor de TVA timp de 6 luni. Cu această situație sunt de acord. Nu ți-ai depus deconturile timp de șase luni, ar trebuie să existe prezumția că nu ai intenția de a-ți calcula și a plăti TVA. Dar și aici se produce o nedreptate și, din punctul meu de vedere o încălcare a principiilor de TVA, așa cum sunt ele statuate în Directiva europeană privind TVA. De ce? Cumpărătorul nu are dreptul să deducă TVA respectiv dacă furnizorul a fost declarat inactiv, chiar dacă dovedește că furnizorul și-a achitat TVA-ul către stat. Și atunci există ceea ce jurisprudența europeană numește îmbogățire fără justă cauză a statului roman. De ce? Odată îl obligă pe furnizorul declarat inactiv să plătească acel TVA, iar în al doilea rând nu îi dă dreptul de deducere cumpărătorului și el, la rândul lui, revânzând produsul respectiv, colectează a doua oară TVA- ul. Statul, pe aceeași tranzacție, la finalul zilei, ajunge să colecteze mai mult de 20% din valoarea bunului livrat. Un exemplu: Să zicem că firma A este declarată inactivă pentru că nu și-a depus deconturile de TVA. Ea produce bunuri pe care le vinde companiei B. Le vinde cu 100 plus 20 TVA. Ea plătește acel 20 la stat. B vinde mai departe bunurile, fiind magazin, le vinde consumatorului final. Le vinde cu 150 de lei, plus 30 TVA. În mod normal, din acei 30 TVA ar trebui să își deducă 20 cât a achitat el furnizorului și să plătească la stat diferența de 10 lei. La sfârșitul zilei statul colectează 30 de lei aferent acelei vânzări de marfă: 20 de lei de la furnizorul A, cu 10 lei de la furnizorul B. Cum este legea în acest moment, B nu are voie să își deducă TVA- ul respectiv. Ceea ce înseamnă că statul colectează 20 de la A plus 30 de la B. În total colectează 50 de lei TVA, deși produsul a fost vândut cu 150 de lei plus TVA 20% adică plus 30 de lei TVA. Atunci diferența de TVA care nu este acceptată la deducere la nivelul lui B încalcă principiul de neutralitate al taxei.

Un mesaj pentru premierul Cioloș

- Să presupunem că ați avea o întrevedere cu premierul Cioloș. Ce i-ați transmite?

- I-aș spune că, din punct de vedere fiscal, România ca stat este într-o competiție cu alte state în a atrage investiții, în a crea locuri de muncă. Din acest punct de vedere cred că ar trebui să existe, într-adevăr, două moduri diferite de a privi contribuabilii, cei care într-adevăr vor să se dezvolte economic și se dezvoltă economic în România și își plătesc povara fiscală, și partea a doua, evazioniștii, care încearcă să fraudeze statul. Din punctul acesta de vedere ar trebui să existe două abordări diferite, de la abordarea legală până la practică. În prima categorie e normal și firesc ca fiecare contribuabil să încerce să își organizeze afacerea așa încât povara lui fiscală per total să fie mai mică, și de aici vine și competitivitatea în care se află statul român față de statele din jur. La acest lucru se adaugă alte elemente de competitivitate, precum infrastructura, nivelul de pregătire al populației, poziționarea geografică. Dar și partea fiscală constituie un element important de competitivitate.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp