Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Și pe când un bebeluș?”. Ce ne arată această întrebare supărătoare și răspunsurile la ea despre lumea în care trăim

Bebeluși

Foto: Inquam Photos

Tocmai ce am asistat săptămâna trecută la o discuție oarecum la modă de la o vreme: o bătrână vorbăreață o dojenea pe o tânără că generația ei nu vrea să-și asume responsabilitatea creșterii unui copil. Discuția spontană se purta în piață în timp ce amândouă cercetau marfa unui vânzător de legume produse în patria noastră.

- Cum să ne apucăm să facem copii când nu avem casă, nu avem siguranța locului de muncă. În ziua de azi să crești un copil e foarte scump. Grădiniță, cursuri, hăinuțe, toate astea costă, iar dacă plec de la serviciu patronul nu mă mai primește. Vrem să plecăm la muncă în străinătate că aici nu facem nimic, trăim de la o lună la alta. Pe vremea dumneavoastră era altfel. Ce, credeți că noi nu am vrea?

- Păi crezi, mamă, că pe vremea noastră era altfel, nici noi nu aveam casă, banii erau puțini, o grămadă de greutăți, dar le-am dus pe toate și uite, v-am crescut pe voi, că asta îi spun și lu’ fiu-meu. O să se aleagă praful de țara asta. 

Nu știu cum s-a încheiat discuția celor două, n-am avut răbdare să le ascult până la final, în principiu știu că fiecare își păstrează punctul de vedere și se despart exact așa cum s-au întâlnit, fiecare pe poziția ei. Mai urmăresc rețelele de socializare câteva bloguri cu tentă feministă - cea mai supărătoare întrebare pentru tinere astăzi e: „Și pe când un bebeluș?”. Fiecare răspunde după propria inspirație, unele se supără, altele devin ironice, însă în mod clar e ceva deranjant.

Mi-am adus aminte de o discuție purtată acum mulți ani cu o colegă din Germania. Eram la Berlin și mă interesam, curios fiind, de modul de viață al tinerilor de acolo. Cluburi de noapte pentru toate preferințele, concerte, sport, cultură, într-un cuvânt tot ce ți-ai putea dori. Mă gândeam că e un pic restricționată de grija pentru copii, însă m-a lămurit repede, nu avea copii și nici nu voia să aibă. Că nu avea copii puteam să înțeleg, însă că nu voia să aibă, asta m-a surprins. Văzându-mă descumpănit mi-a replicat: ’

„- Păi ce, asta e țară unde să faci copii?”

Neînțelegând am întrebat-o specific 

„- Germania?!”

Ea mi-a răspuns ferm: 

„- Da”. 

Asta se întâmpla acum vreo zece ani când eu eram plătit mult mai puțin decât un asistat social din Germania. Când m-am întâlnit cu vărul meu stabilit în Koln i-am spus ce discuție am avut. M-a lămurit: 

„- Ăștia nu fac aici copii pentru că vor să nu cheltuie, pentru ei copilul e o cheltuială și nu vor să o facă. De ce să cheltuie pentru încă unu' niște bani? Așa gândesc.”

Continuă disputele între minoritățile sexuale și fanaticii religioși, între cei care susțin interzicerea avortului și cei care se opun, primăria capitalei oferă vouchere pentru tinerii care nu pot avea copii pe cale naturală. Sorina, fata adoptată de familia din SUA o duce foarte bine, dar totuși e un copil abandonat de părinții ei.

Emigrație, nivel de trăi, capitalism, șomaj, vacanțe, mașini, reședințe, naționalism, muncă în străinătate, lupta între generații, toate astea se amestecă într-un mod ciudat fără un înțeles clar. Argumente și contra-argumente, justificări și acuze, sfătuitori fără ascultători, cine să mai înțeleagă.

Departe de mine gândul de a judeca, până la urmă fiecare le știe pe-ale lui, am punctat doar câteva secvențe dintr-un tablou ce pare mult mai amplu.          

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am o poveste care seamănă un pic: eu, tată de 40 și ceva mai mulți ani, merg pe stradă cu fetița mea de gradiniță, o bătrână se uită la noi cu încântare, mă întreabă de vorbă, apoi mă îndeamnă că ar trebui să mai facem un copil, eu îî răspund că e de ajuns așa, ea însistă, așa că zâmbesc și plec mai departe.
    • Like 3
  • Parerist check icon
    Exista motive bune sa faci copii.
    Exista motive bune sa NU faci copii
    Exista motive proaste sa faci copii.
    Exista motive proaste sa NU faci copii.
    Fiecare și le știe sau crede ca le știe pe ale lui, și e dreptul lui sa cântărească toate motivele, reale sau închipuite, bune sau proaste, și sa ia o decizie. Părerile tuturor celorlalți sunt egale cu zero.
    • Like 4
  • Salutari tuturor . Si pe cand un bebelus ? Dumnezeule ! Un copil !!! NU !
    - Nu voi mai avea timp sa bat cluburile /vara , plajele /iarna , haimana , muntii !
    -Nu voi mai putea alerga pe trotineta , bezmetic/a , pe sosele, pe trotuare , pe aiurea !
    -Nu voi mai pute sta 7-10 ore pe zi pe Feisbuc sau /si pe telefon/ tanchist.ro, etc
    -Nu voi mai face yoga prin Herastrau, prin tot felul de cotloane , mai mult sau mai putin lumpene...cu alti/alte open mind , deh , ca si mine ...
    -Nu voi mai putea schimba partenerul /a , asa , fo 2 pe semestru , ei dracie , experimentam , nu ? , doar o viata avem ! Eventual si fo 3, 4 tatuaje ...Sau fo 2- 3 avorturi...

    Alternativa ? Oroare !

    -Responsabilitate . Seriozitate. Tenacitate. Cuvant dat . Loialitate .Munca . Multa munca . Planificare . Daca vreti sa ,, trageti tare ,, pana-n 30 de ani , si dupa aia sa ,, o ardeti ,, ca niste belferi, dragilor , traind ca niste rentieri -sa stiti ca viata va penetra adanc , dragi trotinetisti/te ... Anii trec iute , te prind 40j de ani rapid , ca maine , singur/a , urat/a , a/al nimanui -vine o vreme cand nu te mai vrea nimeni- stii , ratarea lasa urme,pe fata, in suflet, in trup ..
    A , sa nu uit, ma prezint ! Casatorit la 20 - iubesc aceeasi femeie de 33 de ani - scabros , nu-i asa ? , bunic la 50 , sportiv ,cosmopolit , traveler impatimit , fericit cu masura , atitudine civica & proteste , etc .
    Plictisitor , asa-i ? ....brrrr , ce tampit - ies de pe Republica -sa vad ce mai este crazy , pe Feis -auzi , draga , ce tampiti - un bebelus ???
    Inchei . Liber la latrat, clantailor de profesie - latratul & datul cu presupusul , este facil , nu transpira ....


    • Like 2
    • @ Luigi Cosma
      Da, e un pic scabros ceea ce scrieti.

      Insa aveti dreptate in ultima fraza, datul cu presupusul nu doare. Sau, ma rog, nu va doare pe dumneavoastra.

      Stiti cum zicea Divertis, in Despre Prostie, in parafraza dupa Cosbuc:
      Dar ce cap frumos rasare... E al meu, al meu e oare?

      O clipa!

      Prostul nu are dubii. Are numai ingamfare. Si la ureche, uite-o floare.

      Si, in cazul dumneavoastra, multe ?????????????????????????? la rand.
      • Like 4
    • @ Luigi Cosma
      Imi place asta! Daca nu ai copii si daca doamene-fereste nu vrei sa faci copii esti... iresponsabil, tatuat, te dai cu trotineta, faci yoga(!), cuvantul tau nu inseamna mai nimic, eventual mai bagi un avort din cand in cand etc.
      Si acum un contraexemplu: nu sunt tatuat si nici nu ma intereseaza sa-mi fac tatuaje (nu ca as avea ceva cu asta, dar nu ma reprezinta pe mine), cu trotineta nu cred ca m-am dat vreodata, cu cateva exceptii social media mi se pare o pierdere de vreme, de munca si tenacitate in nici un caz nu duc lipsa. De putut probabil pot sa fac copii. Dar stiti ce? Nu vreau sa-i fac. Daca va intrebati de ce, uitati-va in oglinda. Dvs. si cei ca dvs. reprezentati un motiv suficient de bun incat sa ma faca sa refuz categoric si cu cea mai mare indaratnicie sa fac vreodata in viata asta copii. O societate in care oameni ca dvs. exista nu e una in care sa vreau sa aduc pe lume un copil. Calatorie placuta.
      • Like 3
  • Comentariu dublat.
    • Like 0
  • Eh, ganditi-va cum ar fi sa fi toturata cu intrebarea aceasta daca nu poti, din motive fizice, sa ii ai.

    Si, in general, de doamne de o anumita varsta, binevoitoare, care se mira de ce nu LE faci parintilor tai un copil, sa LE completezi viata.

    Chiar este treaba unei persoane care te cunoaste vag - sau poate deloc - sa se introduca, asa, in viata ta?

    Pe mine ma urmareste aceasta intrebare de aproape zece ani. Si de fiecare data imi doresc sa raspund:

    Nu am copii pentru cam am ovare polichistice, si cel pe care il am acum, a are cam opt centimetri in diametru. Apar chisturi intr-o veselie, si pe stanga, si pe dreapta, e ca la carnaval. Din cauza lor, am pierdut doua sarcini, multumesc, sunteti atat de draguta ca va interesati. De asemenea, am fost avertizata ca la urmatoarea incercare pot sa mor si eu - nu-i asa ca avem o discutie interesanta, acum?

    Vreti sa va mai povestesc despre cum se manifesta ovarele polichistice, despre faptul ca durat 22 de ani pana cand am fost diagnosticata. Ca unul de 14 centimetri, care s-a spart la ultima pierdere de sarcina m-a tinut in spital o saptamana? Ca si daca nu sunt cat un pepene, mensele sunt o tortura lunara?

    Sau dintr-o data a devenit neiteresant subiectul? Vreti sa discutam de ce dumneavoastra sunteti obeza dar mancati cat un sat si nu va lasati de fumat? Sau corpul dumneavoastra nu este domeniu public, ca al meu, si sunt indiscreta?

    ---------

    Serios, asemenea intrebari nu se pun. Din politete. Poate femeia respectiva nu are bani. Poate are un partener abuziv. Poate ca nu are partener. Poate ca nu poate, dar isi doreste. Poate, pur si simplu, nu isi doreste.

    De ce este treaba oricui ce sa intampla in uterul meu, si in zonele limitrofe? Din cate stiu, sunt inca inauntrul corpul meu, nu in piata publica. Nimeni nu e indreptatit sa puna aceasta intrebare...Asa ca ganditi-va de doua ori inainte sa o puneti.
    • Like 5
    • @ Maria Zamfir
      Ada check icon
      Imi pare rau ca aveti asemenea probleme de sanatate, dar chiar m-ati facut sa rad: imi imaginez cum tabarati pe vreo una care nu isi poate tine limba dupa dinti.
      Eu zic sa incercati totusi ca de pierdut nu aveti ce , dar macar va racoriti pt totdeauna.
      • Like 3
    • @ Ada
      Ba ii racoresc pe cei dintre ei care mai au bun simt. Iata, domnul Cosma de mai sus crede ca ma plimb cu trotineta, inca.

      Ca dumnealui stie totul despre tot. Si ce am tras, si ce am dres, si ce am facut ca sa fiu rentiera, si ce fac pe FB, si ce varsta am. Stie totul despre mine, si despre noi toti.

      Poti sa il contrazici? Nu. Dumnealui este sportiv, traveler si cosmopolit. :)
      • Like 3
  • Ada check icon
    Ma mir cum de acea tanara din piata nu i-a dat cu geanta peste ochi la batrana.
    Asa, sa isi vada de familia ei.
    Copiii nu se cresc doar cu haine si cu mancare ci si cu multa responsabilitate, dragoste dar si intelepciune. Ii inveti, mai ales in aceste zile, sa gandeasca si fie Oameni.
    • Like 2
    • @ Ada
      Delia MC Delia MC check icon
      Corect.
      Bătrâna a făcut copii fiindcă: avea casă, cât de cât masă, după 4 apoi 5 putea face și avort. Era singura " libertate " pe atunci, că era greu să le pui mâncare pe masă (statul îți dădea cât să-ți duci zilele, Ceașcă voia politică demografică, se înconjura demonstrativ de copii da-l durea în bască și cum se cresc). Dar nu prea și-ar fi permis să-i țină la studii, oricât de deștepți ar fi fost.
      Așa încât, "doamnă care vă băgați unde nu va fierbe oala, eu nu fac copii la normă". Sau: "nu fac să aibă proștii ce să întrebe"...După vreo 2 astfel de răspunsuri își va ține limba în gură. Închisă.
      • Like 1
  • Poporul acesta tarlan nu se va schimba niciodata. Aducerea pe lume a unui copil e o decizie strict personala si nu priveste pe mnimeni altcineva.
    • Like 5
  • Ce se mai ascunde lumea după deget, nu care cumva să ofenseze. Și, evident, de vină este întotdeauna altcineva: criza economică, țara, societatea, încălzirea globală, marțienii, etc.

    Lucrurile sunt în esența lor foarte simple: principalul motiv pentru care cei tineri se feresc să facă copii este egoismul. Hedonismul, ca stil de viață. Atât, și nimic mai mult.
    • Like 3
    • @ Rhemaxos Athanatizon
      Corina check icon
      „Principalul motiv pentru care cei tineri se feresc să facă copii este egoismul. Hedonismul, ca stil de viață.” Mai e și comparația. Când știu că nu pot să le ofere „tot ce e mai bun”, tot ce văd la alții, unii renunță.
      • Like 0
    • @ Corina
      Sau, pur si simplu, la varsta 'de facut copii' nu au casa, sau traiesc cu Sabia lui Damocles asupra capului ca se va mari chiria, nu au serviciu sigur, nu au crese/gradinite/sistem de suport familial?

      Cine nu e hedonist si face copii la 18 ani?
      • Like 2
    • @ Rhemaxos Athanatizon
      Pfoai, gata, ati rezolvat-o! Ce simplu a fost! Si noi ne chinuiam aici sa sapam prin cauze economice, sociale, fizice in unele cazuri. Ce bine ca ne-ati lamurit dvs.
      • Like 2
    • @ Rhemaxos Athanatizon
      Delia MC Delia MC check icon
      Hedonism pe naiba. La nemți și de fapt la nimeni nu curge lapte și miere. Se zbat pentru slujbe, chiria și alte costuri înghit pe puțin un salariu. Fac atunci când cred că au cu ce-i crește, se cheamă responsabilitate.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Corina check icon
      Da, unii au și astfel de lipsuri/griji obiective. Putem judeca global, ca tendință în societate, consecințe etc., dar nu avem dreptul să judecăm persoane într-o astfel de alegere intimă.
      • Like 2
  • Bunicii dinspre partea mamei au avut 8 copii si i-au adus pe toti la varsta adulta cu bine, desi a fost si razboi si foamete (de remarcat ca bunica a stat acasa si a vazut de gospodarie, in timp ce bunicul avea o mica firma de finisaje - tencuieli, zugraveli, placari, etc.). La fel si bunicul dinspre tata, a avut 8 copii si i-a crescut pana la varsta adulta, chit ca bietul de el a ramas vaduv de tanar. Cred ca pe vremea aceea oamenii percepeau altfel chestia asta cu copiii, o vedeau ca pe o datorie de implinit in viata (fie ca se gandeau ca e o datorie fata de Dumnezeu, sau fata de tara, etc). Acum mai degraba se judeca precum chestia aia cu drobul de sare, vad mai intai greutatile, asa ca nu se mai apuca de facut copii. Poate ca omenirea a ajuns la o rascruce, nu mai dorim sa ne inmultim, simtim ca e inutil.... Nici eu, nici sora mea nu avem copii....
    • Like 3
  • mike mike check icon
    Intr-un fel avea dreptate colega de la Berlin. Depinde foarte mult si de tara/orasul/mediul social in care vrei sa-si cresti copiii. Nu se reduce totul la economie si bani. Depinde foarte mult ce fel de sistem educational exista in acea tara si cat de sigura este. Am amici care nu doresc sa-si creasca copiii in Belgia, de exemplu, si pleaca in Anglia, intr-un orasel mic in care exista una dintre cele mai bune universitati. Inutil sa spun ca au niste salarii excelente in Bruxelles, insa ei nu vor sa-si creasca copiii intr-un oras nesigur, murdar, plini de arabi la tot pasul, cu un sistem educational destul de "marxist".
    • Like 2


Îți recomandăm

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult

OnLaptop

Cu o experiență de aproape 15 ani în business-ul IT, Valentin Morlovea a intrat pe nișa reparațiilor de laptop-uri în 2015, o afacere a cărei dezvoltare depinde fundamental de viteza de răspuns în soluționarea problemelor clienților. În prezent, 70% din laptopurile care intră în OnLaptop Service Center&Shop din București, sunt reparate în maxim 24 de ore, lucru care este posibil datorită dezvoltării unui soft dedicat.

Citește mai mult

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult