Ionuț și Sorana Rotundu sunt acuzați că și-au agresat bebelușul, după ce micuțul a fost internat în spital cu hemoragie intracraniană. Cei doi sunt arestați în Danemarca. Foto: Facebook Amalia Lăzarescu via Digi24
A apărut în publicația satirică „Times New Roman’” un text potrivit căruia 80% dintre elevii de astăzi nu mai înțeleg semnificația expresiilor „Vezi că scot cureaua”, „îți rup perciunii”, „rup furtunul mașinii de spălat pe tine” sau mult mai populara „te-ncing”. Trecând peste ironia extrem de bună, trebuie să recunosc că generația mea era foarte familiarizată cu expresiile astea, au făcut parte din copilăria noastră. Bătaia era ruptă din rai, unde dă mama/ tata crește, eu te-am făcut eu te omor, las că-ți trece până te-nsori/măriți. Părinții noștri fuseseră și ei educați tot cu bătaia, mai mult, sentimentele de afecțiune nu se arătau niciodată, erau considerate o slăbiciune, o rușine. Vremurile grele din timpul războiului și după i-au făcut pe oameni să fie aspri, țăranii care reprezentau imensa majoritate a acestei țări erau duri, se descurcau cum învățaseră și ei de la moșii și strămoșii lor.
Astăzi nu mai este foamete, nu mai este secetă, beneficiem de o abundență nemeritată în comparație cu generațiile trecute. E chiar jenant să te plângi acum dacă te compari cu situația părinților și a bunicilor. Cu toate astea s-a păstrat un filon de tradiționalism super-conservator izvorât din ignoranță și din comoditate. Se face din perpetuarea unor mentalități vechi un titlu de glorie. Educația copiilor e un lucru extrem de complex, părinții mei au fost profesori iar soția mea este. Pot să vă spun că nu mă pricep deloc, însă văd peisajul de pe margine.
Mă sună o cunoștință să-mi spună o bârfă: o cunoștință de-ale ei (veșnica răspândire a știrilor bombă moștenită din comunism) a intrat într-un mare bucluc. Și-a bătut copiii, iar ei au reclamat-o la poliție și ea a ajuns împreună cu soțul la arest. 30 de zile. Ea a fost eliberată pentru că mai avea acasă un bebeluș, însă soțul a rămas la „beciul domnesc”.
- Uite, domnule, ce pot să-ți facă în ziua de azi copiii.
Am terminat discuția telefonică, însă cumva subiectul m-a urmărit și am sunat-o să o întreb mai detaliat. Nu puteam să cred că se poate întâmplă așa ceva pur și simplu, sunt o grămadă de părinți care își mai altoiesc copiii, cu blândețe, nu se poate să fie doar o simplă bătaie. Și am avut dreptate, părinții ăștia doi, despre care îmi povestise, aveau opt copii. Ea fiind extrem de bisericoasă, a făcut câți copii i-a dat Dumnezeu. Fetele, pentru că două fete au fost la poliție, nu aveau voie să aibă niciun fel gadget, viață simplă, ascetică. Dacă greșeau ceva, părinții le tundeau la chelie. Bătăile erau la ordinea zilei, dar bătăi dure, cu vânătăi, lovituri la cap și alte pedepse. Vorbim de două fete de 12, respectiv 14 ani. Au reușit să facă rost de un telefon și au vorbit pe WhatsApp. În momentul în care părinții le-au descoperit, le-au aplicat o bătaie sinistră, cu rupt de mâini, plăgi, astfel încât cele două au ajuns să-și scoată certificat medico-legal. Cazul acestei familii era cunoscut la Poliție, așa că decizia de reținere a părinților iresponsabili a venit în urma multor abuzuri. E un caz absolut real, iar soțul este și acum la răcoare. În România, în București.
În ultimii ani am tot auzit scandaluri legate de părinți cărora autoritățile le-au luat copiii prin străinătate, în special prin țările nordice. Dramele astea sunt urmate de manifestări de solidaritate pornite din țară împotriva străinilor care vor să ne fure pruncii. Niciodată nu am crezut că autoritățile fac abuzuri, așa, pur și simplu, fără niciun temei. De ce se întâmplă lucrurile astea numai unora și nu tuturor celor care au copii în străinătate? Sunt conaționali de-ai noștri care doresc să trăiască așa cum trăiau părinții și bunicii lor la oi, simplu, primitiv, tradițional. Copiii sunt proprietatea lor și fac ce vor cu ei, ca și cum ar avea animale de companie.
Mentalitățile și educația occidentală nu privesc lucrurile așa, dar deloc, ei consideră că primordial este interesul copiilor și nu al părinților abuzatori. Am fost foarte surprins de faptul că nimeni dintre cei care se revoltă în cazurile astea nu se gândește la interesul copiilor. Există situații-limită, când interesul copiilor este să fie scoși din familiile care îi traumatizează. Nu pot să uit nici cazul Sorinei, fata adoptată de cuplul de români din America, isteria cu „furtul de organe”, vorbele aruncate de oricine, oriunde, fără niciun temei. Pe nimeni nu interesa nici atunci de soarta copilei. Toți voiau să-și demonstreze patriotismul, adică să nu ne vindem copiii, dar niciunul nu dorea să o adopte.
Acum a apărut cazul din Danemarca. Există o grămadă de experți în nimic care comentează din țară. Rudele, familia, spun că nu e posibil așa ceva. Totuși, eu îi întreb de unde știu ei ce s-a întâmplat acolo? Au fost acolo? Vorbesc de pe margine ca să îi apere pe părinți sau pe copil? Auzeam la radio o doamnă care se arăta ironică în neștiință ei cu termenul de „bebelușul scuturat”. Nici eu nu știam de așa ceva, dar măcar eu nu fac bășcălie de lucrurile pe care nu le cunosc. Indiferent ce se va întâmplă în acest caz, cel mai important este interesul suprem al copilului. Asta nu trebuie să uităm și asta este mai presus de mentalități, tradiții, credințe sau culturi.
PS. Iată că am ajuns cumva, cu prieteni, cu hateri, cu cititori neimpresionați, cu multe critici, cu mai puține laude, la articolul cu numărul 100 în Republica. Doresc să vă mulțumesc în primul rând vouă, cititorilor, celor care îmi dați din timpul vostru ca să-mi urmăriți ideile. Vă sunt profund recunoscător, cum sunt recunoscător și colectivului de la redacția Republica pentru îmi permite să mă exprim cât de liber pot eu pe această platformă. Nu cunosc personal pe nimeni din redacție, însă totuși am să-i mulțumesc pentru răbdare și tenacitate lui Florin Negruțiu, singura mea legătură virtuală cu lumea Republica. „Promit să nu precupețesc niciun efort și să-mi dedic toată puterea mea de muncă”,… mergem mai departe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E adevarat ca se exgereaza mult cu "drepturile copilului" si din aceasta cauza s-a ajuns ca parintii, si profesorii, chiar si cei adevarati, sa fie desconsiderati si batjocoriti de independentii si liberii derbedei ce transforma scoala intr-o taverna ordinara. La generatiile trecute o mica atingere, nu maltratare, nu a facut rau necoptilor, ba chiar foarte bine. Cine neaga asta este ipocrit.
Am citit despre caz. Părinții ziceau că ceva nu era în regulă cu copilul și că moașa ar fi tratat totul cu prea mare ușurință. Dar atunci de ce nu s-au adresat unui medic de la bun început?
La copilul scuturat nu sunt de obicei alte semne. Un copil de 4 săptămâni abia tine capul așa că o mișcare intrmpestivă poate duce la mișcarea bruscă a creierului, lovirea lui de pereții interni ai capului și leziuni consecutive.
În astfel de țări natalitatea e scăzută ( și în definitiv orice copil e important). Un asemenea caz poate avea ca urmare sechele pe viață. Așa că au o lege, la suspiciunea de, părinții sunt automat puși sub acuzare. Și au pe undeva dreptate: copii tratați prost de părinți, ori abuzați, ori bătuți sunt pe viitor persoane cu probleme ce riscă ori să aibă comportamente deviante ori să necesite tratamente ori chiar handicap permanent. Din cauze ce puteau fi evitate.
Ne manifestăm susținerea morală, evident și ar fi bine să nu-i acuzăm fără să știm. După cum e și posibil să fi fost exact așa iar românii sigur nu cunoșteau legislația. Violența în educație n-are ce căuta însă aceștia merită deocamdată, prezumția de nevinovăție.
Oricum, noi aici ne dam cu parerea; din punctul meu de vedere, un travaliu atat de lung e periculos si pentru mama, si pentru copil. Cred ca exista o limita de timp dupa care deja e indicata/obligatorie cezariana, asa ca in nici un caz nu as ridica-o pe moasa la rang de medic de elita numai pentru ca e daneza.
Scriati deunazi ceva despre greva de la ratb, vorbind din propria experienta de la cfr, cand cei din jur nu au avut solidaritatea de a intelege protestul acela. Atunci scriati ceva din interior, argumentat si sigur (era o experienta traversata de dvs si vazuta cu propriii ochi). Acum: aveti aceeasi siguranta? Va puteti imagina ca acesti parinti, poate nevinovati, va citesc acest articol si vad ca, la durerea lor, se adauga si o flegma din Romania? Trist!
Nu ii trebuie vanatai, se vede la RMN; pentru un copil atat de mic, e nevoie sa il arunci o singura data la loc in patut. Nu cred ca danezii sunt atat de nebuni incat sa inventeze chestia asta numai ca sa creeze necazuri.
Ca scenariu, si imi cer scuze pentru asta, pot sa imi inchipui ca doamna respectiva a avut oaresce depresie sau psihoza post-partum, copilu plangea, l-a scuturat s-au a dat cu el in patut, si gata. Eu nu am nici o dovada care sa sustina aceasta varianta, dar nici dumneavoastra nu aveti una care sa sustina contrariul
Oricum, articolul nu era legat de insultele aduse unei famillii romane in strainatate, ci despre felul in care ne tratam copiii, in general. Indraznesc sa spun ca nu grozav.
P.S., si un pic pe langa subiect - sora mea a adoptat un baietel de cinci ani. A avut un copil natural, care, din nefericire, s-a stins, ea si sotul au aflat ca nu e o idee buna sa incerce din nou. Ma rog.
Baietelul respectiv e vesel si vivace, si, intr-o zi, cand se juca prin casa, a cazut prin masa de cafea din sufragerie si prin semineul fals. A trecut, practic, prin doua chestii de sticla. Sora-mea nu mai voia sa vada un copil murind, asa ca a inceput sa planga si a fugit sus; nici sotul ei, care a curatat copilul de cioburi nu a fost foarte inteligent in acel moment, si l-a intrebat - Vezi ca ai suparat-o pe mami?
Drept pentru care copilul, care prin minune, iesise teafar din necazul cu masa de cafea si semineul fals s-a dus in bucatarie, s-a asezat in genunchi intr-un colt, si a incept sa se dea cu capul de perete, rugandu-se: Nu ma dati inapoi,mami si tati, nu ma dati inapoi, Doamne, Doamne, sa nu ma dea inapoi...
Vi se pare normal ca un copil iesit din 'sistem' sa se poarte asa? Ceva i s-a intamplat, si la orfelinat, si la asistentii maternali.