Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Sindromul bebelușului scuturat”: dacă ar fi fost în România, părinții arestați în Danemarca ar fi fost considerați eroi ai educației

Părinții acuzați de agresiune în Danemarca

Ionuț și Sorana Rotundu sunt acuzați că și-au agresat bebelușul, după ce micuțul a fost internat în spital cu hemoragie intracraniană. Cei doi sunt arestați în Danemarca. Foto: Facebook Amalia Lăzarescu via Digi24

A apărut în publicația satirică „Times New Roman’” un text potrivit căruia 80% dintre elevii de astăzi nu mai înțeleg semnificația expresiilor „Vezi că scot cureaua”, „îți rup perciunii”, „rup furtunul mașinii de spălat pe tine” sau mult mai populara „te-ncing”. Trecând peste ironia extrem de bună, trebuie să recunosc că generația mea era foarte familiarizată cu expresiile astea, au făcut parte din copilăria noastră. Bătaia era ruptă din rai, unde dă mama/ tata crește, eu te-am făcut eu te omor, las că-ți trece până te-nsori/măriți. Părinții noștri fuseseră și ei educați tot cu bătaia, mai mult, sentimentele de afecțiune nu se arătau niciodată, erau considerate o slăbiciune, o rușine. Vremurile grele din timpul războiului și după i-au făcut pe oameni să fie aspri, țăranii care reprezentau imensa majoritate a acestei țări erau duri, se descurcau cum învățaseră și ei de la moșii și strămoșii lor.

Astăzi nu mai este foamete, nu mai este secetă, beneficiem de o abundență nemeritată în comparație cu generațiile trecute. E chiar jenant să te plângi acum dacă te compari cu situația părinților și a bunicilor. Cu toate astea s-a păstrat un filon de tradiționalism super-conservator izvorât din ignoranță și din comoditate. Se face din perpetuarea unor mentalități vechi un titlu de glorie. Educația copiilor e un lucru extrem de complex, părinții mei au fost profesori iar soția mea este. Pot să vă spun că nu mă pricep deloc, însă văd peisajul de pe margine.

Mă sună o cunoștință să-mi spună o bârfă: o cunoștință de-ale ei (veșnica răspândire a știrilor bombă moștenită din comunism) a intrat într-un mare bucluc. Și-a bătut copiii, iar ei au reclamat-o la poliție și ea a ajuns împreună cu soțul la arest. 30 de zile. Ea a fost eliberată pentru că mai avea acasă un bebeluș, însă soțul a rămas la „beciul domnesc”.

- Uite, domnule, ce pot să-ți facă în ziua de azi copiii.

Am terminat discuția telefonică, însă cumva subiectul m-a urmărit și am sunat-o să o întreb mai detaliat. Nu puteam să cred că se poate întâmplă așa ceva pur și simplu, sunt o grămadă de părinți care își mai altoiesc copiii, cu blândețe, nu se poate să fie doar o simplă bătaie. Și am avut dreptate, părinții ăștia doi, despre care îmi povestise, aveau opt copii. Ea fiind extrem de bisericoasă, a făcut câți copii i-a dat Dumnezeu. Fetele, pentru că două fete au fost la poliție, nu aveau voie să aibă niciun fel gadget, viață simplă, ascetică. Dacă greșeau ceva, părinții le tundeau la chelie. Bătăile erau la ordinea zilei, dar bătăi dure, cu vânătăi, lovituri la cap și alte pedepse. Vorbim de două fete de 12, respectiv 14 ani. Au reușit să facă rost de un telefon și au vorbit pe WhatsApp. În momentul în care părinții le-au descoperit, le-au aplicat o bătaie sinistră, cu rupt de mâini, plăgi, astfel încât cele două au ajuns să-și scoată certificat medico-legal. Cazul acestei familii era cunoscut la Poliție, așa că decizia de reținere a părinților iresponsabili a venit în urma multor abuzuri. E un caz absolut real, iar soțul este și acum la răcoare. În România, în București.

În ultimii ani am tot auzit scandaluri legate de părinți cărora autoritățile le-au luat copiii prin străinătate, în special prin țările nordice. Dramele astea sunt urmate de manifestări de solidaritate pornite din țară împotriva străinilor care vor să ne fure pruncii. Niciodată nu am crezut că autoritățile fac abuzuri, așa, pur și simplu, fără niciun temei. De ce se întâmplă lucrurile astea numai unora și nu tuturor celor care au copii în străinătate? Sunt conaționali de-ai noștri care doresc să trăiască așa cum trăiau părinții și bunicii lor la oi, simplu, primitiv, tradițional. Copiii sunt proprietatea lor și fac ce vor cu ei, ca și cum ar avea animale de companie. 

Mentalitățile și educația occidentală nu privesc lucrurile așa, dar deloc, ei consideră că primordial este interesul copiilor și nu al părinților abuzatori. Am fost foarte surprins de faptul că nimeni dintre cei care se revoltă în cazurile astea nu se gândește la interesul copiilor. Există situații-limită, când interesul copiilor este să fie scoși din familiile care îi traumatizează. Nu pot să uit nici cazul Sorinei, fata adoptată de cuplul de români din America, isteria cu „furtul de organe”, vorbele aruncate de oricine, oriunde, fără niciun temei. Pe nimeni nu interesa nici atunci de soarta copilei. Toți voiau să-și demonstreze patriotismul, adică să nu ne vindem copiii, dar niciunul nu dorea să o adopte.

Acum a apărut cazul din Danemarca. Există o grămadă de experți în nimic care comentează din țară. Rudele, familia, spun că nu e posibil așa ceva. Totuși, eu îi întreb de unde știu ei ce s-a întâmplat acolo? Au fost acolo? Vorbesc de pe margine ca să îi apere pe părinți sau pe copil? Auzeam la radio o doamnă care se arăta ironică în neștiință ei cu termenul de „bebelușul scuturat”. Nici eu nu știam de așa ceva, dar măcar eu nu fac bășcălie de lucrurile pe care nu le cunosc. Indiferent ce se va întâmplă în acest caz, cel mai important este interesul suprem al copilului. Asta nu trebuie să uităm și asta este mai presus de mentalități, tradiții, credințe sau culturi.

PS. Iată că am ajuns cumva, cu prieteni, cu hateri, cu cititori neimpresionați, cu multe critici, cu mai puține laude, la articolul cu numărul 100 în Republica. Doresc să vă mulțumesc în primul rând vouă, cititorilor, celor care îmi dați din timpul vostru ca să-mi urmăriți ideile. Vă sunt profund recunoscător, cum sunt recunoscător și colectivului de la redacția Republica pentru îmi permite să mă exprim cât de liber pot eu pe această platformă. Nu cunosc personal pe nimeni din redacție, însă totuși am să-i mulțumesc pentru răbdare și tenacitate lui Florin Negruțiu, singura mea legătură virtuală cu lumea Republica. „Promit să nu precupețesc niciun efort și să-mi dedic toată puterea mea de muncă”,… mergem mai departe.   

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dar de ce nu scrie nimeni din presa română, că copilul a venit și cu fractura craniană, pe lângă hemoragie, așa au scris unele ziare din Danemarca.
    • Like 1
  • MD check icon
    Dvs ati fost acolo? Politia din civilizata Danemarca i-o fi prins asupra faptului pe parinti? Parintii au fost singurii care au interactionat cu copilul sau o mai fi fost si personalul maternitatii? Copilul ala o fi fost teleportat acasa sau o fi venit cu vreo masina si o fi fost vreo groapa in drum? Si care e treaba cu puscaria pt o agresiune nedovedita? Ce pericol social erau amaratii aia carora li se luase copilul? Dvs nu aveti niciun pic de fler, de intuitie psihologica sa va dati seama ca oamenii aia nu au figuri de agresori odiosi, sunt niste oameni normali?
    • Like 3
    • @ MD
      Ce maternitate (și medic) ? O moașă necalificată și indiferentă !
      • Like 0
  • Daca sunt membri ai sectei de pocaiti sau a oricarei alte secte atunci se poate sa se fi petrecut orori cu bietul copil, cu toate ca este inca prea mic pentru a intra in contradictie cu "preceptele" unei adunaturi de tembeli de sectanti. Oricum, se vede ca pe alte meleaguri protectia copilului isi face treaba, chiar daca poate uneori exagerat, dar mai bine asa decat nesimtirea si nepasarea de care da dovada "protectia copilului" in romania. Si asta de la infiintare pana in prezent si mult in viitor.
    E adevarat ca se exgereaza mult cu "drepturile copilului" si din aceasta cauza s-a ajuns ca parintii, si profesorii, chiar si cei adevarati, sa fie desconsiderati si batjocoriti de independentii si liberii derbedei ce transforma scoala intr-o taverna ordinara. La generatiile trecute o mica atingere, nu maltratare, nu a facut rau necoptilor, ba chiar foarte bine. Cine neaga asta este ipocrit.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Chiar foarte ciudata situație. Când te uiti la acest cuplu nu iti vine sa crezi ca este acel gen de cuplu, ba dimpotrivă. Dacă am înțeles bine cred ca este și primul copil și de obicei te porți foarte blând, foarte fin, iti este și frica să-l atingi, darămite să-l scuturi. Dar în același timp și verdictul doctorilor este grav. Omul, în schimb în funcție de "ochelarii" pe care ii poarta vede numai ce vrea. Cei care - pentru capital politic sau nu - au cerut sa fie repatriat copilul, ca este roman, ca sigur au ceva cu ciudații ăștia de nordici cu ei și textele obișnuite nu ne vindem țară, darămite pruncii, iar alții care au mers pe partea cealalata și deja i-au și condamnat pe părinți. Cel mai matur este sa așteptăm verdictul anchetei și să-l acceptam așa cum este și nu cum vrem noi. În ciuda faptului ca poate câteodată nu ne place sau nu suntem familiarizați cu stilul și normele de viață scandinave trebuie sa înțelegem ca autoritățile de acolo urmăresc interesele copilului, conform normelor lor și nu ce trăim noi aici în România de mii de ani. Iar dacă nu ne convin normele lor și stilul de viață sa nu mergem acolo. Altfel nu suntem diferiți cu nimic de cei pe care noi - poporul ales - ii blamam ca doresc sa ne schimbe modul nostru milenar de viață.
    • Like 3
  • De ce nu scrie aproape nimeni în țara asta că e vorba - iar! - de o familie de pocăiți??? Păi ăștia sunt retrograzi prin definiție, deci nu e exclus să își fi abuzat copilul! Foarte bine că justiția din țările nordice normale ia în considerare în primul rând interesul superior al minorului și acționează proactiv, urmărind să scoată minorul cât mai repede din familia potențial abuzivă și agresivă. Nu e clar că mafia pocăiților vrea circ și vizibilitate și că ăsta e un caz similar cazurilor Bodnariu vs Norvegia, respectiv Furdui vs Germania???
    • Like 3
  • Nume check icon
    Felicitari pentru articolul 100 și cât mai multe va doresc!
    • Like 1
    • @ Nume
      Multumesc
      • Like 0
  • Nume check icon
    Felicitari pentru articolul 100 și cât mai multe va doresc!
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Sindromul ăsta e o realitate. Noi ne-am obișnuit să ne spunem imediat parerea - bună ori rea - și emoțional. Să lăsăm corasonul deoparte și să încercăm să gândim logic.
    Am citit despre caz. Părinții ziceau că ceva nu era în regulă cu copilul și că moașa ar fi tratat totul cu prea mare ușurință. Dar atunci de ce nu s-au adresat unui medic de la bun început?
    La copilul scuturat nu sunt de obicei alte semne. Un copil de 4 săptămâni abia tine capul așa că o mișcare intrmpestivă poate duce la mișcarea bruscă a creierului, lovirea lui de pereții interni ai capului și leziuni consecutive.
    În astfel de țări natalitatea e scăzută ( și în definitiv orice copil e important). Un asemenea caz poate avea ca urmare sechele pe viață. Așa că au o lege, la suspiciunea de, părinții sunt automat puși sub acuzare. Și au pe undeva dreptate: copii tratați prost de părinți, ori abuzați, ori bătuți sunt pe viitor persoane cu probleme ce riscă ori să aibă comportamente deviante ori să necesite tratamente ori chiar handicap permanent. Din cauze ce puteau fi evitate.
    Ne manifestăm susținerea morală, evident și ar fi bine să nu-i acuzăm fără să știm. După cum e și posibil să fi fost exact așa iar românii sigur nu cunoșteau legislația. Violența în educație n-are ce căuta însă aceștia merită deocamdată, prezumția de nevinovăție.
    • Like 2
    • @ Delia MC
      Ce violență să manifești în fața unui copil de câteva săptămâni ? Este de noaptea minții ! În schimb ridică o moașă indiferentă sau chiar neglijentă /necalificată la rang de obstetrician de elită !
      • Like 1
    • @ Ion Filip
      E posibil. Un parinte cu nervii intinsi, un copil care plange tot timpul... Dupa cum spunea Delia mai sus, nici nu trebuie sa il zgaltai foarte tare ca sa ramana cu traume permanente. Imi aduc aminte ca au fost cazuri in UK co copii de 8-14 luni care au murit pentru ca unul dintre parinti i-a 'scuturat' un pic.

      Oricum, noi aici ne dam cu parerea; din punctul meu de vedere, un travaliu atat de lung e periculos si pentru mama, si pentru copil. Cred ca exista o limita de timp dupa care deja e indicata/obligatorie cezariana, asa ca in nici un caz nu as ridica-o pe moasa la rang de medic de elita numai pentru ca e daneza.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      In cazuri de genul aleg sa raman un fel de Elvetia si sa ma incred in autoritati, am doar o clarificare legata de sistemul de sanatate din Danemarca. Am fost in soc acum cand sora mea (locuieste in Danemarca de ceva ani) pt o intindere la mana a primit ca tratament 8 paracetamoale pe zi (doza de soc care e administrata pe termen extrem de scurt) si 3 sau 4 antiinflamatoare. Nu antiinflamator gel, midocalm si nici o precizare de hepatotoxicitatea paracetamolului. La 10 zile dupa "tratamentul" acela , sora mea lua inca paracetamol dar a luat si ceva viroza. Teste covid negative, febra 38 cu paracetamol, tusit pana vomitat. Recomandarea medicului sa continue cu paracetamol. Dupa 2 saptamani cumulate de paracetamol, nici o schimbare. Nici un antitusiv, sa ia in continuare paracetamol. S-a ajuns la aproape o luna de paracetamol si multe nopti nedormite de la tuse. Cu fiul ei a fost mai grav, spunea medicului intr-una ca fiul ei nu aude bine. A zis ca i se pare si ca fiul ei e doar lenes. Pana nu a primit scrisoare de la invatatoare, copilul nu a fost trimis la specialist. Rezultat: degenerarea auzului in timp, operatie si aparat auditiv. E foarte greu sa ajungi la un specialist, nu e atat de usor a la noi. Sincer mi se pare de-a dreptul cretin sistemul asta. Nu zic sa fie ca-s state unde dau patch-uri cu fentanil pt dureri si copiilor generand astfel adictii pt opioide (alt sistem imbecil), sau ca la noi unde iei antibiotice, antivirale, antiinflamatoare sau aproape orice dupa ureche sau chiar iti prescriu medicii antibiotic "profilactic". Ideea e ca sunt in soc cat de prost e conceput sistemul de sanatate si la ei, cu toate ca au specialisti si aparatura. Asa ca probabil nu au ajuns la medic pt ca legal au fost obligati sa apeleze prima data la moasa, si poate la neonatolog/pediatru sa mearga doar cu recomandarea moasei.
      • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    Tocmai asta e ideea: nu stim ce s-a intamplat acolo. Sa acordam atunci din start solidaritatea noastra pentru niste romani. Nu sa ne cataram pe suferinta lor si sa ne grabim sa aruncam cu piatra. Asta cu atat mai mult cu cat bebelusul nu avea semne de violenta vizibila (zgarieturi, vanatai), ci leziuni de la "scuturare", ceea ce este departe de a fi "bataie cu cureaua" sau altceva. E vorba de ceva asa de difuz si greu de cantarit/stabilit, incat se putea produce si din greseala sau accident. Deci: stim noi ce s-a intamplat acolo?
    Scriati deunazi ceva despre greva de la ratb, vorbind din propria experienta de la cfr, cand cei din jur nu au avut solidaritatea de a intelege protestul acela. Atunci scriati ceva din interior, argumentat si sigur (era o experienta traversata de dvs si vazuta cu propriii ochi). Acum: aveti aceeasi siguranta? Va puteti imagina ca acesti parinti, poate nevinovati, va citesc acest articol si vad ca, la durerea lor, se adauga si o flegma din Romania? Trist!
    • Like 3
    • @ Rucs
      Nu cred ca e o flegma la adresa familiei Rotundu, si da, intr-adevar, nu stim ce s-a petrecut acolo. Cert e ca 'Sindromul Bebelusului scuturat' are niste semne distinctive, foarte diferite de cele provocate de un travaliu indelungat.

      Nu ii trebuie vanatai, se vede la RMN; pentru un copil atat de mic, e nevoie sa il arunci o singura data la loc in patut. Nu cred ca danezii sunt atat de nebuni incat sa inventeze chestia asta numai ca sa creeze necazuri.

      Ca scenariu, si imi cer scuze pentru asta, pot sa imi inchipui ca doamna respectiva a avut oaresce depresie sau psihoza post-partum, copilu plangea, l-a scuturat s-au a dat cu el in patut, si gata. Eu nu am nici o dovada care sa sustina aceasta varianta, dar nici dumneavoastra nu aveti una care sa sustina contrariul

      Oricum, articolul nu era legat de insultele aduse unei famillii romane in strainatate, ci despre felul in care ne tratam copiii, in general. Indraznesc sa spun ca nu grozav.

      P.S., si un pic pe langa subiect - sora mea a adoptat un baietel de cinci ani. A avut un copil natural, care, din nefericire, s-a stins, ea si sotul au aflat ca nu e o idee buna sa incerce din nou. Ma rog.

      Baietelul respectiv e vesel si vivace, si, intr-o zi, cand se juca prin casa, a cazut prin masa de cafea din sufragerie si prin semineul fals. A trecut, practic, prin doua chestii de sticla. Sora-mea nu mai voia sa vada un copil murind, asa ca a inceput sa planga si a fugit sus; nici sotul ei, care a curatat copilul de cioburi nu a fost foarte inteligent in acel moment, si l-a intrebat - Vezi ca ai suparat-o pe mami?

      Drept pentru care copilul, care prin minune, iesise teafar din necazul cu masa de cafea si semineul fals s-a dus in bucatarie, s-a asezat in genunchi intr-un colt, si a incept sa se dea cu capul de perete, rugandu-se: Nu ma dati inapoi,mami si tati, nu ma dati inapoi, Doamne, Doamne, sa nu ma dea inapoi...

      Vi se pare normal ca un copil iesit din 'sistem' sa se poarte asa? Ceva i s-a intamplat, si la orfelinat, si la asistentii maternali.

      • Like 3
  • rony check icon
    Nu obisnuiesc sa comentez dar daca avem acest PS la articol profit de moment pentru a felicita autorul, de altfel al meu preferat de pe Republica.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult