Foto - Bulavka/ Alamy/ Profimedia
„Știe, dar greșește din neatenție. Când îl pun să își verifice lucrarea, nu pare să își vadă greșelile.”
Verificarea unei lucrări presupune abilitatea copilului de a se uita la propria gândire. Ca să își formeze ”vederea” asta critică, atentă și corectivă, o parte din el trebuie să se ridice deasupra părții care a lucrat propriu-zis. De multe ori, când îl îndemni să își corecteze compunerea sau exercițiile de matematică, privirea lui se duce în pagină, fără să fie urmată de mintea ”corectorului” - tocmai pentru că aceasta nu s-a declanșat la simplul tău îndemn...
Copiilor le ia cam 2-3 ani pentru a învăța deprinderea de evaluare a propriei lucrări. Cam pe la sfârșitul clasei a II-a încep să se vadă rezultatele.
Cum îl înveți să se corecteze?
1. Nu îl judeci pentru neverificare. Nu îl cicălești. Construiești cu el, încet și răbdător, această deprindere - pentru că ea rezultă în timp, ca formă anume de inteligență.
2. Îi spui că după încheierea lucrării, trebuie să intre în rol de detectiv, profesor sau supraveghetor al propriei gândiri. Pe școlarul mic îl sfătuiești să își pună pe mână o brățară, un însemn sau să își schimbe locul în bancă - orice truc pentru modificarea stării de prezență și alertă.
3. Introduci lecții speciale dedicate editării și corectării de text.
4. Îi pui la îndemână o listă cu toate criteriile unei lucrări reușite. Nu dai nicioadată note fără un barem clar, transparent.
5. Descrii exact, în cuvinte, pentru el, ce înseamnă să verifici un calcul, o propoziție, un text. Lipești criteriile unei lucrări bune pe bancă sau pe biroul lui - scrise clar pe o fițuică specială.
6. Povestiți împreună despre viața unor mari inventatori sau oameni de știință și relația acestora cu încercarea și eroarea.
7. Păstrezi față de ideea de greșeală o atitudine blândă, deschisă, ca pentru o bună ocazie de a ”pândi” oscilațiile naturale ale gândirii sau de a găsi oportunitatea din ele.
8. Pentru fiacare lucrare a copilului, oferi feed-back descriptiv și pozitiv: enumeri 7-8 lucruri reușite și adaugi 1-2 recomandări formulate optimist și clar, cu repere ușor de urmat.
Pe mine m-au ajutat la clasă, pentru partea de împachetare în emoție pozitivă și relevantă a sfaturilor pe care le dau copiilor despre atenție și autoverificare, următoarele povești de la Olina Ortiz.
”Numerozaurul Unum și peștișorii R și A” - o poveste amuzantă despre de ce trebuie să ne verificăm mereu calculele matematice;
”Arenție!, atenție! Iată cea mai mare invenție” - o poveste despre niște școlari care ies dintr-un labirint abia după ce învață să gândească strategic și să își orienteze atenția într-o singură direcție”.
O mulțime de strategii despre scrisul și cititul atent, cu tot cu educarea reflexului de editare a propriei lucrări - găsiți în cartea mea, ”Copilul tău scrie”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În prima fază, copilul trebuie informat să știe exact când a greșit, ce a greșit și cum trebuie să corecteze.
În faza a doua, trebuie doar să i se spună: vezi că ai n greșeli. Găsește-le și corectează-le.
Iar în faza a treia, trebuie doar întrebat: ai verificat să nu ai greșeli? Mai verifică o dată, că dacă îți găsesc eu o greșeală, adio telefon, tabletă, calculator, consolă de jocuri și televizor în următoarele 3 zile.
Așa se dezvoltă autocontrolul. Simplu și eficient.
Nu sunt nici guru, nici psiholog dar nici adeptul recomandărilor descrise. Mi-am exprimat o opinie cu care puteți să nu fiți de acord. Dar fără să băgați pumnul în gură, dacă se poate. Aici este o platformă de dezbateri libere, dacă nu știați unde scrieți.
Să ne ferească Sfântul de persoane care nu știu ce este o dezbatere liberă.
Oamenii/elevii din prezent nu sunt nici pe departe rezultatul educației "de succes" descrise de doamna Moraru, ci fix rezultatul educației cu pumnul în gură, descrisă de dumneavoastră. Educație cu pedepse, cu intimidări, educația părintelui omniscient. Un om/copil învăța ce e bine și ce e rău când îl ajuți să își dezvolte discernământul, nu când îl bați cu parul sau când stă cu frică.
Înțeleg că nu sunteți de acord cu alte opinii pe care le catalogați aberații așa că discuția mea se termină aici. Mă scuzați că v-am stricat feng-șuiul.