Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

6 dimineața la mare. Țâșnesc din cameră și încep lupta pentru șezlongurile din primul rând

Șezlongurile din primul rând

E 6 dimineața. Aș mai sta în pat, dar la ora asta nu se doarme dacă ești la mare. Jos din pat!

Țâșnesc din cameră, cu prosoapele de plajă în brațe. Alți doi vecini, la lift, tot cu prosoape. Cu ochi cârpiți, fețe boțite de somn. Zâmbim strâmb. 'Neața. 'Neața. Ieșim din lift. Măresc pasul. Și ei la fel. Unul, mai al dracu', se preface că tușește și face vreo 5-6 pași, rapid. Degeaba: fraierul își scapă o lopățică dintr-o găletușă, pierde timp prețios. I-o iau în față, cu o manevră de David Popovici.

Măresc ritmul, îl depășesc în trombă pe bătrânelul cu baston, trec pe lângă un grup lent de ardeleni solizi și las în urmă niște olteni care au iuțit pasul prea târziu. Hehe!

Îmi iese în față un pui mic și grăsun de câine vagabond. Dă din coadă, pus pe joacă. Nu mă las deturnat. Am treabă importantă, băi! Bine că nu am luat copiii cu mine, că aici rămâneam blocat.

Scurtez drumul, o tai prin spatele piscinelor, înot prin nisipul moale, discuit azi noapte de tractoare. După mine se iau alți tătici disperați. E liniște, se aude de peste tot fâșâitul pașilor năvălind spre plajă prin nisip. Repede, repede! Dar nici prea repede, ca să pară totuși că mergem normal, nu că ne grăbim, ca proștii!

Plaja! Se vede! Trec de doi supraponderali ceva mai slabi ca mine, care se îndreaptă și ei către șezlonguri. Le văd privirile invidioase. Credeau că ajung printre primii.

Iuhuu, am prins loc la șmecheri! Îmi arunc prosoapele pe 4 șezlonguri din primul rând, ăla dinspre apă. Las și găletușele cu lopățele. Gata: re-zer-va-te! În stânga și-n dreapta, alți tipi victorioși. Ne felicităm reciproc din priviri. Suntem în elită! Nu mai cărăm zeci de găletușe cu apă până la marginea din spate a grupului de șezlonguri și nu ne mai ridicăm de câte ori se duc copiii la apă. Pot răcni la ăștia mici, fără să mă bruieze răcnetele țăranilor din fața mea!

Azi am ocupat loc bun. Stau și eu la plajă, ca un om aproape normal.

Mă întorc spre hotel, cu pași mari, apăsați, de om așezat, care și-a făcut datoria. Surprind privirile invidioase și enervate ale tăticilor care abia acum vin în trombă, cocoșați cu prosoape, genți, sacoșe, găletușe, colace, saltele, lopățele și grebluțe de plastic.

Rezistați, fraților, mai avem puțin: în scurt timp terminăm sejurul cu copiii la mare și revenim acasă, ca să ne relaxăm și noi, în sfârșit. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta in timp ce cocobeach se vaicarea ca si-a inchis plaja... de curiozitate, sezlongul cat costa pt. o zi?
    • Like 1
  • Nume check icon
    Pur si simplu superb!!!!
    • Like 0
  • hm ! pe deasupra mai si platiti !!!!!
    in foarte multe alte tari plaja publica e muuuuult mai mare decat cea privata !
    iar oamenilor cand nu le place ceva, interpeleaza politicienii si ies in strada !
    de ce acceptati bataia asta de joc ?
    • Like 3
  • Oli check icon
    Hahahahahahahahaha!!!!
    :):):):):)!!!!
    Exceleeeent!!!
    • Like 1
  • Bravo! Asta inseamna succesul cand esti la mare si ai copii.
    Concurenta e mare. Nu e destula plaja niciodata. Sistemul e de vina!
    Concediul ideal e sa mergi la serviciu dar sa nu faci nimic.
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult