E 6 dimineața. Aș mai sta în pat, dar la ora asta nu se doarme dacă ești la mare. Jos din pat!
Țâșnesc din cameră, cu prosoapele de plajă în brațe. Alți doi vecini, la lift, tot cu prosoape. Cu ochi cârpiți, fețe boțite de somn. Zâmbim strâmb. 'Neața. 'Neața. Ieșim din lift. Măresc pasul. Și ei la fel. Unul, mai al dracu', se preface că tușește și face vreo 5-6 pași, rapid. Degeaba: fraierul își scapă o lopățică dintr-o găletușă, pierde timp prețios. I-o iau în față, cu o manevră de David Popovici.
Măresc ritmul, îl depășesc în trombă pe bătrânelul cu baston, trec pe lângă un grup lent de ardeleni solizi și las în urmă niște olteni care au iuțit pasul prea târziu. Hehe!
Îmi iese în față un pui mic și grăsun de câine vagabond. Dă din coadă, pus pe joacă. Nu mă las deturnat. Am treabă importantă, băi! Bine că nu am luat copiii cu mine, că aici rămâneam blocat.
Scurtez drumul, o tai prin spatele piscinelor, înot prin nisipul moale, discuit azi noapte de tractoare. După mine se iau alți tătici disperați. E liniște, se aude de peste tot fâșâitul pașilor năvălind spre plajă prin nisip. Repede, repede! Dar nici prea repede, ca să pară totuși că mergem normal, nu că ne grăbim, ca proștii!
Plaja! Se vede! Trec de doi supraponderali ceva mai slabi ca mine, care se îndreaptă și ei către șezlonguri. Le văd privirile invidioase. Credeau că ajung printre primii.
Iuhuu, am prins loc la șmecheri! Îmi arunc prosoapele pe 4 șezlonguri din primul rând, ăla dinspre apă. Las și găletușele cu lopățele. Gata: re-zer-va-te! În stânga și-n dreapta, alți tipi victorioși. Ne felicităm reciproc din priviri. Suntem în elită! Nu mai cărăm zeci de găletușe cu apă până la marginea din spate a grupului de șezlonguri și nu ne mai ridicăm de câte ori se duc copiii la apă. Pot răcni la ăștia mici, fără să mă bruieze răcnetele țăranilor din fața mea!
Azi am ocupat loc bun. Stau și eu la plajă, ca un om aproape normal.
Mă întorc spre hotel, cu pași mari, apăsați, de om așezat, care și-a făcut datoria. Surprind privirile invidioase și enervate ale tăticilor care abia acum vin în trombă, cocoșați cu prosoape, genți, sacoșe, găletușe, colace, saltele, lopățele și grebluțe de plastic.
Rezistați, fraților, mai avem puțin: în scurt timp terminăm sejurul cu copiii la mare și revenim acasă, ca să ne relaxăm și noi, în sfârșit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
in foarte multe alte tari plaja publica e muuuuult mai mare decat cea privata !
iar oamenilor cand nu le place ceva, interpeleaza politicienii si ies in strada !
de ce acceptati bataia asta de joc ?
:):):):):)!!!!
Exceleeeent!!!
Concurenta e mare. Nu e destula plaja niciodata. Sistemul e de vina!
Concediul ideal e sa mergi la serviciu dar sa nu faci nimic.