Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Reformă pentru fiul meu. Ce aștept de la noua lege a Educației

O nouă reformă a Educației? Iată ce aștept eu de la școala românească

În doi ani vom avea o nouă lege a Educației. Sau cel puțin asta își dorește președintele Klaus Iohannis, care săptămâna trecută a deschis oficial perioada de dezbateri în acest sens și a invitat ONG-urile, experții în educație, profesorii, elevii, părinții și angajatorii să își prezinte opțiunile și să le argumenteze.

Ultima oară când am verificat, legea Educației fusese modificată de peste 60 de ori în ultimii 20 de ani. Încă nu mi-am pierdut speranța că la un moment dat, poate chiar de data aceasta, modificările promise să fie unele de substanță. 

Pentru că pentru părinții care nu își permit o școală privată serioasă sau nu sunt suficient de curajoși să opteze pentru homeschooling, speranța este singura care le-a mai rămas. Și posibilitatea de a-și spune părerea. 

Așadar, ca părinte care se gândește cu groază că în trei-patru ani copilul său va intra cel mai probabil într-o școală din sistemul de stat, aceastea sunt schimbările minime pe care le aștept de la noua lege a Educației:

1. Atragerea la catedră a celor mai buni absolvenți de studii superioare. În Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ, profesori ajung doar cei mai buni studenți. În România, anul trecut la examenul de titualizare, doar unul din trei (37%) candidați a obținut o notă mai mare de 7, iar la nivel național nu au existat decât 40 de note de 10. Evident că una dintre soluții ar fi ca profesorii debutanți să primească niște salarii care să le depășească pe cele ale unui bodyguard sau casiere de supermarket.

Ar mai fi nevoie însă și de programe de formare profesională continuă a celor care intră în sistem și a celor care sunt deja acolo. Pentru că degeaba se schimbă programa și modul de abordare a unei materii, dacă de exemplu, la română, profesorii le cer elevilor să învețe pe de rost compuneri sau comentarii la fel ca acum 20 de ani. 

2. Simplificarea programei. O discuție lungă, care durează de ani buni fără ca nimic să se întâmple. Din nou, nu mă pot referi decât la limba și literatura română, pentru că este singura materie căreia i-am urmărit evoluția. Elevii de gimnaziu învață, după părerea mea, lucruri prea complicate și inutile – diateza activă pronominală, moduri și timpuri verbale, sintaxa frazei, adverbe relative și predicative – fără să înțeleagă de ce le învață și la ce le folosesc. 

Recunosc, de exemplu, un verb la perfect compus, dar nu știu când să scrie „a-ți” sau „ați”; știu să împartă fraze în propoziții și să recunoască subiective și concesive, dar când scriu fraze mai lungi de 4-5 propoziții pierd predicatele pe drum și pun punct înainte să încheie logic fraza; recunosc diftongul, triftongul și hiatul, dar aproape toți pronunță greșit „geografie” și „biologie”; studiază peste 10 specii literare din toate cele trei genuri literare, dar nu știu ce este acela un scriitor contemporan; știu pe de rost replici din „O scrisoare pierdută”, dar nu au văzut niciodată o piesă de teatru; scriu compuneri de două pagini, învățate pe de rost, în care argumentează că un text este fabulă, doină sau nuvelă, dar au dificultăți să explice în 15-20 de rânduri de ce iarna este anotimpul lor preferat. 

Iar exemplele pot continua și sunt sigură că și la celelalte materii se întâmplă același lucru: elevii învăță lucruri complicate și le ignoră pe cele de bază, iar inteligența și creativitatea nu sunt stimulate în niciun fel.

3. Găsirea unei soluții pentru elevii care nu au luat sau nu vor lua examenul de bacalaureat. În ultimii 5 ani, peste 300.000 de absolvenți de liceu nu au luat examenul de bacalaureat. Acești tineri au mari dificultăți în a se angaja pentru că, de pe o parte, angajatorii solicită cel puțin diploma de bacalaureat, iar pe de altă parte pentru că nu știu să facă nimic.

Cred că noua lege a Educației ar trebui să găsească o formă de învățământ intermediară între liceu și facultate care să le ofere soluții celor care nu au capacitatea de a lua diploma de bacalaureat (care le asigură automat accesul la o facultate oarecare), dar care nici nu vor să rămână cu o diplomă de 8 clase și se pot califica într-o meserie pentru care acum se cer studii superioare: secretară, recepționistă, contabil sau asistent HR. Modelul german sau britanic pot reprezenta o sursă de inspirație din acest punct de vedere.

4. Schimbarea sistemului de admitere în liceu astfel încât elevi care obțin sub 5 la probele examenului de Evaluare Națională să fie orientați către școlilele de meserii (profesionale), a căror reînființare trebuie continuată în strictă legătură cu nevoile de pe piața muncii. Ei sunt cei care ajung acum în clasa a XII-a și nu reușesc să își ia examenul de bacalaureat. 

Degeaba se schimbă programa și modul de abordare a unei materii, dacă de exemplu, la română, profesorii le cer elevilor să învețe pe de rost compuneri sau comentarii la fel ca acum 20 de ani.

5. Bacalaureatul să devină un examen serios de admitere la facultate. În acest moment, cu excepția câtorva facultăți care încă mai organizează examen de admitere, orice posesor de diplomă de bacalaureat poate să se înscrie la facultate și, de ce mai multe ori, să o și termine. Nu contează că el este absolvent de profil filologic și merge și se înscrie la ASE după ce a dat bacul la română, istorie și psihologie, sau absolvent de mate-info și vrea să dea la Litere, deși în acest caz a dat cel puțin proba scrisă la română. 

E adevărat că între 14 ani, când ai ales un liceu, și 18-19 ani când vrei să dai la facultate, îți poți schimba opțiunile, dar admiterea în învățământul superior pe baza notelelor obținute la niște materii care nu au legătură cu domeniul pe care se presupune că trebuie să îl aprofundezi cred că ar trebui să înceteze. Tocmai de aceea, poate facultățile ar trebui să facă admiterea pe baza notelor obținute la bacalaureat la acele materii care au legătură cu obiectele lor de studiu.

6. Consiliere profesională serioasă. Știu că există psihologi în școli și licee care ar trebui să facă acest lucru, dar nu am aflat încă de ce elevii de clasa a VIII-a aleg pentru liceu un profil umanist având ca singur criteriu faptul că nu le place matematica, iar cei mai mulți elevi de clasa a XI-a și a XII-a nu știu la ce facultate să meargă și, după ce iau examenul de bacalaureat, se înscriu la 5-6 facultăți în speranța că vor intra măcar la una.

Cred că elevii de clasa a VIII-a și cu atât mai mult cei de liceu ar trebui ajutați în interioriul sistemului de învățământ să înțeleagă cine sunt, ce la place și care sunt posibilitățile de dezvoltare profesională. Asta ca să nu își piardă timpul în licee sau facultăți după absolvirea cărora vor obține un loc de muncă doar printr-un noroc sau o pilă. 

7. Menținerea și aplicarea principiului din actuala lege a Educației: finanțarea urmează elevul. Cred că un părinte care plătește taxe și impozite la stat și alege pentru copilul său o școală particulară, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca un părinte care alege sistemul de stat. Nu la fel se întâmplă în sistemul de sănătate, unde CNAS decontează unele servicii oferite de clinicile private pe baza aceluiași principiu?

Președintele Iohannis a invitat pe aproape toată lumea să-și exprime părerile argumentat în ceea ce privește felul în care ar trebui să arate sistemul românesc de învățământ. A promis chiar și un portal de consultare interactivă. Să nu-l dezamăgim! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Acum cativa ani l-am auzit pe D-l Mircea Cartarescu afirmand categoric ca cel mai bun sistem de invatamant di Romania a fost cel din anii 70( 1960-1980 as zice si eu). Eu am terminat un liceu in 1970 si garantez pentru toata promotia mea un bagaj de cunostinte solid si din care am uitat foarte putin. Ca sa nu mai vorbesc de cultura generala. Sint din generatiile formate in BIBLIOTECI nu in discoteci si baruri si nici ,,formate" de televiziuni al caror drapel il reprezinta : bikinii, sanii goi,muschii de la sala,pornografia, manelele si limbajul suburban. Oricine din generatia mea bate la cultura generala si educatie pest 90% din tinerii ,, frumosi si liberi" care iau totul de pe net si traiesc pe FACEBOOK. Dezgropati sistemul acela de invatamant, spalati-l de ce nu era bun (pentru ca avea si el lipsuri, dar nu ca cel de azi), dar a format OAMENI.
    • Like 0
  • check icon
    Greu de inteles, dar nu imposibil. A copia un sistem de educatie, a-l transplanta aiurea, e o mare greseala, dupa cum greseala e si nationalismul educatiei (gen 'noi sutem ai mai tari, vad astia, capitalistii, de ce suntem noi in stare!") Sistemele nu sunt facute pentru a fi idolatrizate, ci intelese. Ce ne intereseaza din orice sistem de invatamant este: a) rezultatul (si vedem ca ei au mai multe rezultate, care se rasfrang si in bunastarea sociala) si b) mecanismele interne ale sistemului, si anume mecanismele psihologice si managementul invatarii. E drept ca adultul roman e obisnuit cu brazda, cu 'hai sa turnam in capul copilului ca o ramane el cu ceva'. Ceea ce uita adultul roman e ca psihicul uman are diverse STADII DE EVOLUTIE, insemnand ca unui copil de clasa a II-a nu-i dai fractii, pentru ca nu le va putea asimila. Sistemele sanatoase nu sunt laxe, ci sunt alcatuite pe criterii psihologice riguroase. Varfurile nu se storc, ci ele apar natural intr-un sistem echilibrat. Finlandezii izoleaza varfurile si le cresc separat, cu atentie, in timp ce noi mergem pe metoda storsului. Ei au un echilibru perfect intre varfuri si medie, fapt care se traduce si in echilibrul societatii lor. Cum adica sa nu protejezi copilul??? E absurd! Cum sa nu iei in calcul partea psihologica? A, intr-o tara in care psihologii sunt tratati ca un moft e normal. Psihologii au de spus cel mai greu cuvant in aceasta chestiune, si as dori sa o faca foarte repede, pentru ca urmarile sunt grave. As face un apel catre toti psihologii de pe acest forum sa explice cum e cu invatatul, ce inseamna UN COPIL, nu un adult in miniatura. Nu e vorba aici de 'laxitate', ci de o psihologie a invatatului. E timpul ca cei care au aceasta frumoasa si interesanta meserie sa ia atitudine si sa spuna 'STOP!'. Avem nevoie de un sistem de invatamant care sa fie asezat pe o solida baza psihologica. Nu vorbim aici de "protectie". Psihologia nu este un moft, este o stiinta vitala pentru sanatatea unei societati.
    • Like 0
  • check icon
    George: "...atunci ar fi de asteptat un pachet de masuri care in mod logic i ar viza pe dascali. " ????? Da, ar trebui sa existe un pachet care sa-i vizeze pe dascali, dar nici cel mai dulce, mai dedicat, mai martir profesor de matematica nu are legatura cu faptul ca in sistemul romanesc FRACTIILE SE INVATA IN CLASA A II-A, cand in tarile sanatoase si care vor cetateni intregi psihic SE FAC IN CLASA A V-A!!! Ce sa faca profesorul ala, sa devina rebel si sa nu respecte programa? Sa fie motivat de salariu cand are in fata o clasa frustrata, cocosata de o programa aiurea? O clasa frustrata genereaza un profesor frustrat, si acest profesor ramane frustrat chair si daca e multimiliardar in euro. Da, categoric ca e nevoie de un salariu mai mare peste tot - desi sa nu uitam ca ne aflam in plina criza economica - dar sistemul e cel care trebuie reformat. Priviti in jur ce se intampla, cum sunt alte sisteme, ce copii produc, cat de increzatori sunt acei copii si priviti copii nostri, cat de blazati sunt, de bulimici, de lipsiti de speranta, cu toate diplomele si olimpiadele care li se baga pe gat. Sunt frustrati cu diploma, dupa cum bine a spus o doamna psiholog chiar pe acest forum.
    • Like 1
  • check icon
    Realizati in ce menajerie de tara traim? Cat de putina minte avem? "Eu m-am lasat de citit!" "De ce?" "Pai cand eram in scoala m-a traumatizat profesoara de romana." sau "Am suferit trei atacuri de cord." "De ce?" "Pai fumez" "Si medicul nu ti-a zis sa nu mai fumezi?" "Ba da, dar si el fumeaza" "Si?" "Pai daca fumeaza el de ce sa nu fumez si eu?" Suntem complet infantili. Sunt profesori si profesori. Tine si de saracie, uneori tine si de caracter. Problema vine in primul rand de la sistem. Un sistem greoi, plin de o programa incarcata, un sistem care isi intinde tentaculele si acasa, unde copilul e obligat zilnic la inca patru ore de chin, e un sistem care va produce elevi frustrati. 'Neobrazarea' si 'nesimtirea' elevilor e doar un forma de protectie, un semnal al unei traume. Profesorul preia gresit acest semnal - 'sunt nesimtiti, prost crescuti' - si se comporta agresiv. Vina nu apartine nici elevilor si nici profesorilor. Cel mai bine ar fi ca profesorul sa spuna: "Dragilor, in materia pe care o predau sunt si multe lucruri care nu va sunt folositoare, sau pe care ar trebui sa le invatam daca vrei si poate doar unii dintre voi. Totusi programa ma obliga sa le predau. Haideti sa vedem cum ne putem descurca impreuna." Cel mai bine ar fi ca adultii - profesori si elevi - sa se trezeasca la realitate si sa propuna onor ministerului o programa mai echilibrata si mai unitara, care sa se extinda si asupra timpului petrecut acasa de elev. Sistemul ar trebui centrat pe proiecte si nu pe teme iar specializarile ar trebui mult mai bine gandite. Sistemul ar trebui sa cuprinda un nucleu obligatoriu si foarte multe optionale (literatura, matematici spciale, chimie, fizica, biologie), care sa indrepte elevii spre o anumita vocatie.
    • Like 0
    • @
      Teoretic, ceea ce spui tu și aici, și la un alt articol legat de învățământ, este acceptabil. Practic, însă, aproape deloc. Câți profesori crezi că le pot spune copiilor că mult din ceea ce trebuie să le predea este absolut inutil? Eu o fac mereu (cu cei mai mari, evident, din clasele terminale de liceu), dar cu sabia permanent deasupra capului. Pentru că, în scurta, dar extrem de distrugătoarea sa ședere pe tronul de ministru, domnul Funeriu a formulat și un adevăr, atunci când a spus deschis că, dacă profesorii vor refuza să participe la examenele naționale, vor fi înlocuiți. Simplu, nu? Dacă nu ești dispus să pui în aplicare niște anomalii, oricând îți poate lua cineva locul, absolvenți sunt cu sutele. Pregătiți sau nu, chiar că nu contează. Pe de altă parte, cere-i tu unui elev să învețe ceva, după ce îl anunți că nu-i folosește la nimic. Iar când acel ceva e în programa de bacalaureat, ce te faci?
      Cât despre îndemnul la trezire... Faptul că profesorii nu sunt vizibili în spațiul public și nu se manifestă cu surle și trâmbițe te-ar putea face, într-adevăr, să tragi concluzia că încă nu s-au deșteptat și că așteaptă să le spună cineva, pe un forum, că e proastă programa și că merge rău sistemul. De ce anume ai putea crede că Ministerul este vreodată dispus să-i asculte pe profesori? Ani la rând, după fiecare bacalaureat, ni se cerea să completăm niște foițe în care să ne exprimăm părerea în legătură cu subiectele, cu baremul de corectare și cu examenul, în general. Ba chiar să propunem soluții de ameliorare. Și, ca niște adevărați naivi, am tot făcut asta. Absolut DEGEABA. Ei, de câțiva ani, nu ni se mai cere să participăm nici măcar la circul acesta. Se poate mai clar decât atât?
      Iar ca profesor de română, nu pot fi de acord cu opinia ta, pe care ai exprimat-o de mai multe ori, cu toată convingerea, că literatura ar trebui să se disocieze de gramatică și să intre în categoria opționalelor (alături, de bună seamă, de opționalul Baschet, sau de Design sau de celelalte). Dintre multele motive absolut evidente pentru care nu pot accepta ideea asta, îți dau doar unul: cei care nu citesc, foarte, foarte rar sunt buni vorbitori (ca să mă refer doar la ideea că literatura este o încărcătură, mâncând din timpul care ar trebui alocat achizițiilor lingvistice). Fără lectură, un om poate ajunge să vorbească, eventual, corect și atât. De aici - limbajul de lemn, de care și tu te plângi. Și intrăm în cercul vicios. Un om care nu citește foarte rar este un bun vorbitor, crede-mă, am constatat asta de prea multe ori. Eu am învățat să vorbesc nu atât la orele de gramatică, ci mai ales citind. Așa se învață mult mai plăcut, or tu tocmai asta ceri - învățare plăcută și fără obligativitate. Și uite cum se naște alt cerc vicios.
      Prin urmare, da - sistemul merge prost, da - copiii și profesorii sunt înregimentați, plafonați, pietrificați și cum mai vrei să spui. Toate-s adevărate. Și e ușor de vorbit, de criticat, de analizat savant și omniscient ce se întâmplă prin alte colțuri ale lumii și de decretat: „Ar trebui...” Școala românească este atâț de politizată, încât acest total neproductiv la noi „ar trebui” (de care sunt pline și facebook-ul, și mass-media, și toate piețele și saloanele de coafură în care se discută competent despre învățământ) nu poate fi decât un gângurit inocent care trece, ca o adiere cel mult amuzantă, mult, mult pe lângă urechile guvernanților.
      • Like 0
  • george check icon
    Ma tem ca sistemul de invatamant este intr un cerc vicios in care se invart de ceva ani cei ce ofera educatie si cei ce o primesc, sub directa observatie a unui for de conducere, generat pe cale de consecinta din acest vartej. Daca privim educatia ca pe o sursa strategica, atunci ar fi de asteptat un pachet de masuri care in mod logic i ar viza pe dascali. Altfel zis (cu sa -ul de rigoare), sa se motiveze educatorii pentru o trezire a vocatiei pedagocice, aplatizata de nevoi financiare si nenumarate hartoage. Cu lantul de consecinte intuibile, ar fi o solutie de spart acest cerc si de a face pasi spre altceva. Daca educatia este privita ca o solutie sociala, atunci va fi un pachet de masuri care sa i ocroteasca pe cei educati. Selectii lejere, programa laxa, vacante lungi si doua semestre pigmentate cu o droaie de sincope menite a reincarca neuronii osteniti. Din nefericire, si exemplul autoarei este elocvent, nu exista o abordare clara a educatiei si nici nu cred ca va fi. Facem raportari la sisteme performante din alte parti. Dar daca privim un pic in spate o sa vedeti ca intr o vreme noi eram mult mai bine cotati la nivel de performante. Cum asa? Simplu. Sistemul de evaluare mioritic era conceput in asa fel incat scotea crema. Mai mult, elevii aveau modele vii altele decat cele contemporane, basca faceau mult mai multa miscare (trei ore pe saptamana in programa scolara). Ori ca sa ai un astfel de sistem de selectie, iti trebuie meseriasi care sa l faca si sa l dezvolte. Pe scurt, daca se va face o injectie strategica de resurse in corpul profesional, eu cred ca o sa putem vorbi despre o reforma de continut. Mutand examene si tiparind zeci de variante de manuale nu sunt reforme ci forme destabilizatoare ce vizeaza un sistem esential in formarea omului. O reforma care va aduce dascalul pe pozitia modelului de urmat este de preferat uneia similare povestii cu drobul de sare, vai, se tampeste copilul de atata carte, ia sa o mai diluam un pic.
    • Like 0
    • @ george
      check icon
      De psihologie ati auzit cumva, stimate domn? Nu e un moft, e o stiinta, una chiar foarte serioasa. V-ati intrebat vreodata ca sistemele cele mai performante sunt de fapt acele sisteme care au o baza psihologica solida? Cum adica se 'tampeste' copilul? Nu cumva de 'tampirea' sau 'netampirea' copilului - superb termen! - ar trebui sa se ocupa un psiholog care sa arate care sunt stadiile de invatare si stadiile de maturizare? Copilul nu este un adult in miniatura. El se maturizeaza pe parcurs si are niste nevoi psihologice clare, inclusiv nevoi de asimilare. Nu pui fractii la clasa a II-a, ca nu le poate asimila corect. Dar daca dvs. folositi termenul 'tampire' ce as putea sa mai zic... Retineti totusi: un invatamant performant este un invatamant asezat pe o buna baza psihologica. Asta vine de la 'psihologie'. E o stiinta.
      • Like 0
  • Mi-am amintit de profesoara mea de Limba si Literatura Romana de la Scoala Generala nr.56 Bucuresti, doamna Schioparlan. Cand a ajuns la numele meu in catalog a strigat "Popescu, ce nume Popescu, chiar si numele mi se pare de om prost". Nimic din scoala nu m-a distrus mai rau decat acea afirmatie si ca urmare nu mai auzeam nimic din ce se spunea la ora. Au urmat bineinteles din partea mea sabotaje, sunete la ora care starneau rafale de ras si eram vazut ca un baiat rau, revolutionar si "cool" din partea fetelor, imi mergea bine.
    Doresc reformarea invatamantului romanesc din moment ce sunt literalmente grozavii in materialele didactice, dar sunt sigur ca dascalii probabil ar trebui sa sustina un test de inteligenta emotionala inainte de a lucra intr-o institutie de invatamant.
    • Like 1
  • Nicu check icon
    Stimată doamnă, scrieți ca să vă aflați în treabă. Generalizați nepermis. Apoi scoateți din joben formule prefabricate despre cum și ce trebuie facut în educație fără a vă acorda răgazul firesc de a reflecta un minut aspura a ceea ce propuneți.

    Spre exemplu, doriți „atragerea la catedră a celor mai buni absolvenți de studii superioare” comentând că așa s-ar face în Finlanda, țară cu cel mai bine pus la punct sistem de învățământ. Tocmai, că în Finlanda se face altfel. Nu cei mai buni absolvenți sunt făcuți dascăli, ci acei „tineri care au pasiunea naturală de a preda”. Cum am spune noi, românii, cei care au talent și înclinație spre educație, cei cu har. Citatul de mai sus e luat dintr-un articol apărut în martie anul acesta în The Guardian. Deși nu se referă la profesori de liceu, ci la învățători, vă recomand să îl citiți – căutați pe Google „Q: What makes Finnish teachers so special? A: It’s not brains”. O să aflați că, de fapt, jumătate dintre cei care sunt acceptați la cursurile de învățători la Universitatea din Helsinki sunt candidați cu rezultate medii la învățătură. Ce îi face pe aceșteia să devină cei mai buni învățători din lume ține de instruirea și investițile care se fac în ei continuu timp de cinci - șase ani.

    Mai propuneți, doamnă, încetarea practicii conform cărei „admiterea în învățământul superior [se face] pe baza notelor obținute la niște materii care nu au legătură cu domeniul pe care se presupune că trebuie să îl aprofundezi”. Adică nu sunteți de acord ca un absolvent de profil filologic să se înscrie la ASE după ce a dat Bacul la română, istorie și psihologie. Gândiți-vă un pic la ce propuneți pentru că, dacă e să împinge logica sugestiei dvs. cu câțiva ani mai încolo, înseamnă că un absolvent de litere, precum domnia voastră, nu are de ce să se angajeze ca jurnalist pe domeniul economic. Și totuși, le-ați făcut pe amândouă. Nu are rost să mai comentez pe seama altor propuneri pe care le faceți. O singură remarcă, 1 din trei nu înseamnă 37%. E bine ca, măcar atunci când vorbim despre lucruri exacte, să fim exacți; cu atât mai mult cu cât dorim să facem modificări esențiale într-un sistem atât de sensibil la schimbare, cum este învățământul.

    A nu se înțelege că sunt de părere că sistemul de învățământ românesc este perfect. Cred însă că nu oricine are chemarea să își dea cu părerea asupra a ce și cum trebuie schimbat. Cu siguranță calitățile de părinte sau de elev nu recomandă pe nimeni ca vizionar în domeniul reformei învățământului. De asemenea nu cred că importul unor modele din afară este indicat. Ce știu este că școala nu este locul unde se duce copilul când părinții sunt la muncă. Mai știu că învățătorul și profesorul nu sunt funcționari responsabili cu instruirea tinerilor pentru piața muncii. Rațiunea școlii este formarea de caractere, iar chemarea dascălului este de a facilita acest proces de formare și creștere. E normal ca orice bariere care îngrădesc desfășurarea normală a acestui proces să fie înlăturate; e obligatoriu ca orice factor care facilitează formarea de caractere să fie stimulat. Lucrurile acestea naturale, normale sunt suficiente ca bază pentru a pune pe picioare un sistem de învățământ viabil, sustenabil, stabil. Ele duc în mod firesc spre creearea unui set de principii legale, simplu de înțeles și de aplicat sub numele de Lege a Învățământului. Nu e nevoie de zeci de paragrafe stufoase care trag după ele norme metodologice încă și mai stufoase. Și cu atât mai puțin e nevoie de capete pătrate și adunări în piețe, de discursuri sforăitoare sau articole înflăcărate scrise la ziar de autori narcisiști care doresc să-și crească astfel ratingul de PR.
    • Like 5
    • @ Nicu
      george check icon
      Oare unde i domnu Trndafir?
      • Like 0
  • foarte interesant articolul. Intr-adevar, sa sustinem initiativa. Cred ca indiferent ca are copilul la stat sau la privat, orice parinte cu idei ar fi foarte util sa le exprime.
    • Like 0
  • Foarte corecte masurile propuse. Despre invatamantul de stat, gratuit cum se spune, pentru a- mi sprijini fiica cea mare in a deveni arhitect am investit pana la ultimul leu in meditatii cu cei mai buni profesori la toate examenele. La Capacitate, Bac, pregatire speciala pentru Arhitectura.Daca ne bazam pe ce se facea in clasa nu ajungeam niciunde. Fara sa mai vorbim de manuale pe care le-am cumparat in proportie de 80 la suta. Ce sanse are in tara asta un copil fara sprijin material?
    • Like 0
  • O școala? Pai nu avem școala? Lasti Legea Educatei care a fost făcută har cea parcea de la miniștrii la Președinți. In fond, doriți un curriculum adecvat nevoilor...nu o noua scoală!
    Dar părinții, acei parinti care vad in copii lor cel mai, dintre cei...copii , au un rol in eseul dvs.?
    Cele șapte deziderate sun bune se pare doar pt. DVS.!
    A, ei sunt cei care arata cu degetul: progeniturile sunt ....!
    • Like 0
    • @ Ciobanu Vasile
      sa-mi traduca cineva comentariul ca nu inteleg nimic...
      • Like 0


Îți recomandăm

RoboHub

Unii dintre cursanții RoboHub provin din centre de plasament, alții din familii care locuiesc în locuințe improvizate, fără acces la utilități. „Nu vezi nicio diferență între copii, inclusiv copiii din plasament sunt fix precum cei care vin cu părinții”, spune Ana-Maria Stancu, președinte e-Civis.

Citește mai mult