Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...”

Pentru mine a fost până de curând neclar cum dezbaterea în spațiul public sau social media alunecă în general spre „duel în masă”. Acum m-am lămurit. La primul articol pe care l-am publicat aici, în Republica, o parte dintre cititori au apreciat, în comentarii sau offline, „tonul echilibrat”.

În următoarele articole pe tema experienței clientului, în care am fost mai „viperin”, am primit ghionturi de la o altă parte a cititorilor: că micile drame nu au ce căuta aici, că sunt un „corporat(r)ist” năzuros și arogant, că nu e bine să uit de unde am plecat.

Multe au fost reacții decente și argumentate. Pornind de la ele mi-am dat seama că, da, e posibil ca pentru o parte dintre cititori să par cam țâfnos. Și poate că pe undeva au dreptate: oamenii au probleme mult mai serioase, mai stringente, mai apăsătoare. 

Oferta politică, exemplu de servire mediocră

Las deoparte faptul că intenția mea a fost și este alta: să scot la iveală mostre de servire mediocră din România, să le pun pe masă, pentru dezbatere și, în final, să înțelegem fiecare, fie că suntem clienți, fie că suntem furnizori, ce putem face pentru a cultiva un sentiment de servire mai închegat. Fără venin și, în măsura în care se poate, fără regrete.

Apropo de cultura de servire și autocaptivitate, într-unul dintre articolele anterioare încheiam astfel: „E o opţiune pe care, din păcate, o adoptăm şi în alt fel de alegeri. O vedem la fiecare patru ani. Nimic însă nu e întâmplător: nici alegerile neinspirate, nici lipsa efectivă de opţiuni. Şi explicaţia pare simplă: noi alimentăm aceste opţiuni. Noi suntem substratul şi izvorul de resurse. Dar asta e o altă discuţie.” 

Alegerile reflectă, de fapt, exigențele clinetului român în fața tarabei

Și au venit alegerile locale... unde comportamentul alegătorului pare să fie exact ca la piață: „De ce să schimb taraba?”. Așa că azi pun această discuție pe masă. Prestația administrației locale e tot o chestiune ce ține de servire: aleșii sunt oameni care ne asigură serviciile de interes public. Ca să fie clar de la început: nu am o problemă cu cine a câștigat ici-colo, nu acesta este scopul articolului. Sunt oameni mai pricepuți și mai instruiți să discute politică. Până la proba contrarie, alegerile se înscriu în rigorile pieței libere. Confuzia mea vine însă din faptul că într-o proporție alarmantă (eu cel puțin trăiesc un sentiment de alertă) au câștigat oameni aflați dincolo de lege. Opțiunea de vot a ignorat „domnia legii”: așa au vrut clienții. Pare o acceptare sau poate chiar o convingere că a fi în afara legii nu e chiar un capăt de țară.

Așa că m-au apucat pe mine regretele: ca v-am sâcâit cu problemele mele mărunte, că mi-am dezvăluit utopia în ochii voștri, că am sperat – chiar și preț de câteva paragrafe – că voi ridica niște semne de întrebare legitime despre noi, românii. Nu vă grăbiți să dați cu pietre: nu, nu mă dezic de neamul meu. Dimpotrivă. Se ridică ceața de pe judecata mea idealistă. Încep să înțeleg (în sfârșit!) că trăim încă într-o stare de supraviețuire. Nu ne îngăduim să trăim pe deplin liberi. Ne este încă teamă de a ne elibera. Recunosc, și eu scrutez cu reținere un grad mai mare de libertate. Și eu caut să mă pun la adăpost, în felul meu. Resemnarea și detașarea pot fi uneori atât de reconfortante... aproape că, paradoxal, te eliberează.

Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilitate și îndrazneală. Deci, implicit, poate provoaca disconfort, nesiguranță chiar și când ești dispus(ă) să ți-o asumi. A te „răzvrăti” în fața jumătăților de măsură, a calității așa-și-așa, sau chiar a ilegalității pare un risc greu de digerat.

Pare în schimb mai la îndemână următorul monolog, care e cu atât mai plauzibil, cu cât orașul e mai mic (v-o spune un provincial la origine): „Da, domnule, o fi furat! Așa, și? Dar a și făcut lucruri pentru oraș... Uite parcul, uite asfaltul, uite fântânile, uite școlile renovate. Și ce show am avut la zilele orașului. Îl/ o cunosc, a stat cu noi în cartier înainte de revoluție. Și-apoi, pe bune, toți mai călcăm strâmb... Ce, tu ești cruce de-nchinat?!”

Când aud astfel de teorii, ies din resemnare, pun regretele deoparte și scriu un articol din ăsta, la granița dintre autoironie si vorbit „pe bune”. Măcar așa am senzația că trăiesc, nu doar supraviețuiesc.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ăăăă, nu! inteleg ca Republica a inceput cu informatii si a esuat in opinii, dar chiar si asa ... nu e suficient sa ai o parere ca sa o elevezi la rangul de opinie informata ... adica cu oarece valoare de adevar pentru noi, astia de citim. raspunsul scurt: votul pentru penali nu are motivatia impresionista pe care o dati/"citati" dvs; a fost studiat, documentat, inregistrat pe diverse meridiane si la diverse timpuri istorice; raspunsul lung: mai cititi, preferabil inainte de a scrie ...
    • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      E drept, eu nu sunt jurnalist ca dumneavoastra. Dar pot sa am opinii cel putin la fel de avizate ca ale dumneavoastra. In plus, "povestile" personale pot fi spuse si fara a indica surse sau note de subsol. Asta e puterea pe care internetul a dat-o si profanilor. "Long tail" cum se spune... Ce pot sa va confirm e ca voi respecta intru totul decizia Republicii de a nu mai publica ceea ce scriu eu la un moment dat, cum in egala masura sunt foarte atent la sugestiile pe care mi le ofera. Si pot sa scriu si materiale informative, documentate daca asta va fi directia. De dragul scrisului, ma voi adapta. Multumesc!
      • Like 0
  • Bine scris articolul. Fata d alti comentatori as spune ca s-a pus punctul pe I. Aceste alegeri au scos la iveala dupa parerea mea 2 lucruri.
    1. Atitudinea identificata de autor, foarte paguboasa de altfel, dar care are ca substrat convingerea respectivilor ca oricine ar fi ales tot va fura si deci este ok sa il votam pe cel care mai si face ceva. O astfel de gandire vine de la o idee si mai paguboasa pe care "estul salbatic" post comunist din Romania a generat-o, si anume ca oricine intra in politica o face pentru a fura si ca asa este si normal sa fie. Ca urmare cetatenii romani care aleg sa intre in politica, fiind convinsi de cele de mai sus, transforma aceasta gandire intr-o "self-fulfilling prophecy".
    2. O lupta absurda pentru orice stat normal intre cetateni si sistemul judiciar. Exista, oricat ar incerca unii sau altii sa nege sau sa marginalizeze aceasta realitate, o masa de cetateni care nu este de acord cu mult laudatul DNA si cu modul in care acesta actioneaza. Daca au sau nu dreptate poate fi discutat mult si bine, insa cred ca acest curent de opinie este o realitate. Acesti oameni, care au argumentele lor, sunt considerati un fel de "scursuri" ale societati, gloata de manevra manipulata de "televiziunile aservite" ( de parca ar putea cineva sa argumenteze impartialitatea vreunei organizatii media din Romania ). Atitudinea fata de acestia din partea restului societatii este una de superioritate si dispret total. In aceste conditii spiritul de fronda al respectivilor este si mai puternic si se manifesta prin prezenta la vot in favoarea diversilor anchetati.
    Eu cred ca totul porneste de la lipsa unui dialog real in societate. Totul este foarte polarizat si nimeni nu asculta punctul de vedere al celorlalti. Cei mai inversunati castiga.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Tot grosso modo, vad ca ne invartim in jurul cozii si nu punem punctul pe I. Un popor care accepta ca spatiu public sa-i fie transformat rezervor de mirosuri si mizerie are o grava carenta de civilizatie. Aruncam coji de seminte pe jos, invartim mititei la ghena, punem in fata blocurilor castroane, folii de plastic, custi infecte din lemn. ESTE LIPSA DE CIVILIZATIE, de la cum vedem domeniul public pana ce votam. Chiar credeti ca nu exista NICIO legatura intre cusca infecta din coltul blocului si alegerea unui candidat condamnat penal? Exista. Se numeste simplu: lipsa de civilizatie. De unde vine? Dintr-un experiment facut in anii 70, cand au fost distruse satele si populatia a fost stramutata fortat la oras. Normal ca omul venit la bloc si obisnuit cu batatura sa confunde spatiul public cu o crescatorie. Lipsa de civilizatie, pe asta de ce nu o vedem? De ce nu vedem nicio legatura intre cojile de seminte, cusca ilegala a lui Grivei, mititeii la ghena si alegerea clasei politice? Toate se leaga.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Valentin check icon
      Scuze, scriu in graba, nu corectez intotdeauna. Pe cand un buton de Edit, macar unul limitat pe vreo 10 minute? Au mai cerut si altii.
      • Like 1
  • Venom check icon
    Grosso modo, studiu de caz unde doare mai tare - Baia Mare (cifre aproximative). 130 de mii de locuitori, 40 la sută prezența, mai mult de 70 la sută pentru Cherecheș. Adică peste 20 de mii, pentru primarul pârnăiaş. Ce știm: alegeri într-un tur, electorii care s-au prezentat la urne au fost cei care au fost scoși de organizațiile de partid (oameni ÎNREGIMENTAȚI politic și care aleg cum vor șefii), restul băimărenilor au absentat, la fel ca în toată țara. Ce mai știm: filiala locală a PNL (cea mai puternică în municipiu, dintre partide) nu a susținut, din diverse motive, candidatul oficial, impus de la centru. Astfel, și dacă era o maimuță în locul lui Cherecheș, ar fi fost aleasă primar. Dacă ar fi fost 60-70 prezența la vot în Baia Mare atunci ar fi însemnat că au ieșit oamenii din case să îl aleagă pe primarul municipiului. Că le-a plăcut, adică, hoțul. Vinovați de Cherecheș sunt circa 20 de mii care au votat direcționat. Restul alegătorilor (combinat cu lipsa turului al doilea) care au absentat sunt la fel de "vinovați" precum ceilalți români care nu au venit la urne. Vinovate de selecția candidaților sunt partidele politice PSD și PNL. Politicienii iubesc hoții, penalii, corupții etc. nu alegătorii. Negoiță, la București, ales de PSD, Olguța, Craiova, tot de PSD, independentul Pandele, Voluntari - idem, de filiala cea mai puternică local, PSD. Cine are interes să se creadă că TOȚI românii iubesc corupții? Cei care vor să scoată din legislație abuzul în serviciu și să scape de dosare. Potrivit DNA, în acest an sunt câteva zeci de cazuri de abuz, instrumentate, față de câteva sute, anul trecut. În total sunt aproape 1900 de funcționari care ar scăpa de dosare. Cred că numărul mic din acest an este dat de scoaterea SRI din interceptările penale și nu pentru că hoții au devenit brusc cinstiți. Dâncu, pesedistul impus în guvernul Cioloș, a lăsat să se înțeleagă că i se pare o idee bună dezincriminarea abuzului în serviciu. Pe televiziunile aservite politicului, A3, România TV, Realitatea se poartă războiul mediatic și se încearcă inocularea ideii că românii iubesc corupții și aprobă scoaterea abuzului în serviciu din legislație.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Subtil articolul, dar respectivii pe care ii plangem vor veni la putere in toamna, nu e o problema. Eu unul nu-i voi sprijini daca nu-si vor schimba anumite parti din program. La felul in care functioneaza romanii - si e verificat din anii trecuti - programul are mari sanse sa sfarseasca tragic, insemnand chiar cu pierderea de vieti omenesti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult