Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Am ajuns cu fiica mea la camera de gardă la „Matei Balș”. De atunci trăiesc într-o stare de uluire, iar ea a plecat de acolo convinsă că în spital e foarte cool

Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș"

(Foto: Facebook/ Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș")

De joi seara trăiesc într-o stare de continuă uluire. Am ajuns cu fiica mea la Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", la camera de gardă, pe seară, la indicațiile medicului de familie, după ce trecusem și printr-o clinică privată pentru consult, unde ne-am dus boi și-am venit vaci, vorba aia veche. Aveam niște emoții groaznice, stătusem cu ea o zi internată acolo, acum 13 ani, într-o mizerie fizică și-un dezastru uman și moral greu de redat în cuvinte. Îmi amintesc cum erau 35 de grade în saloane, afară cald, copilul febril și un medic m-a certat că stau pe culoar cu copilul în curent.

Când am ajuns acum la camera de gardă, m-a luat cu leșin: curat, frumos, rapid, zâmbete, rezolvat situații, sistem informatizat care știa că mai fusesem acolo cu copilul acum 13 ani, prin urmare îi aveau CNP-ul și datele.

Medicii ireproșabili, de la atenție pentru bolnav la respect de-ăla adevărat pentru copil, cu grijă să nu-i lezeze demnitatea, să n-o facă să se simtă inconfortabil. Cu ne scuzați că trebuie să așteptați 5 minute și altele asemenea care nici în privat nu se întâmplă neapărat. Recunosc că-i greu și așa, că te-aștepți veșnic la un mic abuz, la o mică luare la trei păzește, așa că am intrat într-o stare de anxietate cumplită: or vrea ăștia ceva de la mine, or fi medici pe bune, mă rog, nu prea știam cum să reacționez. Până am ajuns eu acasă să iau bagajele, copilului îi recoltaseră analizele și era veselă ca un cintezoi de ce simpatice sunt asistentele și cum zâmbesc și cum n-o doare.

Saloanele au două paturi complet automatizate, foarte confortabile, curățenia e curățenie, pur și simplu lună, obiectele de mobilier colorate și practice, frigider măricel, prize câte vrei, plasmă pe perete, baie proprie, dezinfectant la intrare, dezinfectant la chiuvetă. Intră doar mamele (rarisim tați, la schimb cu mama), cu papuci și halat de unică folosință. Nu miroase a spital, a mâncare, a închis. Secțiile au o recepție la intrare la care stau asistente, infirmierele preiau orice e nevoie de dus în saloane. Mâncarea e bună, sigur, de spital, dar arată bine, e gustoasă, vine în farfurii de porțelan estetice.

Și totuși, șocul cel mai mare nu e că sunt condiții materiale, că pe-astea le cumperi cu bani. Uimirea vine de la personalul spitalului. În viața mea n-am văzut infirmiere atât de simpatice, vesele, spirt la treabă, împărțind zâmbete când împart mâncarea, întrebând de sănătate. Asistentele asemenea, răbdătoare, iscusite și iar și iar zâmbind și zâmbind, de zici că le-au școlit în Germania. Medicii vin în salon să-ți explice ce și cum dacă îți trebuie, vorbesc cu tine, nu suferă de niciun sindrom de superioritate, nu te simți nici mic, nici prost, nici nervos în prezența lor. Și zâmbesc, domle, zâmbesc, de parcă chiar ar ști că nu-i costă nimic să facă asta. 

Recunosc că în noaptea internării mi-am umplut portofelul de bancnote mici și mari, din reflex. Azi mi-e rușine de mine că am făcut asta, oamenii de la Matei Balș de la pediatrie n-au buzunare de șpagă, pur și simplu eu n-aș fi știut să dau pentru că ei nu știu să primească.

Cred că și poveștile astea merită spuse, pentru că și spitalul ăsta e parte din sistemul nostru de sănătate. Suntem traumatizați complet de ce istorii negative auzim sau trăim, eu schelălăiam de durere când am realizat că n-am ce face și trebuie să îmi duc copilul la un spital de stat, iată că n-aveam niciun motiv să mă sperii. Pe de altă parte, dacă la Balș se poate, e cu atât mai revoltător că în țara asta sunt atâtea locuri în care nu se poate și nu se face. Ce au ăștia în plus de zâmbesc atâta și ce au alții în minus de zici că-s posedați de duhurile nefericirii când își fac meseria?

Fiică-mea a plecat de acolo convinsă că în spital e foarte cool: televizor pe Comedy Central, mobil cât poftește, curățenie, empatie, servit la pat etc. N-aș vrea să afle, vreodată, altceva.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În data de 6 august 2019, medicul rezident Iulia Bodosca de la Matei Balș, camera de gardă, a avut o conduită profund neprofesionistă, jignitoare și agresivă. Nu am crezut să văd vreodată un cadru medical care să facă mistouri pe seama suferinței unui pacient, care să se oprească în mijlocul explicației despre efectul pastilelor pe care le prescria, spunând în batjocură și plictisită "Atâta pot să spun, mai mult nu mai pot..." și să refuze apoi să îmi mai dea orice detaliu despre tratamentul prescris, un medic care mi-a reproșat în cel mai bădărănesc stil că am venit la 5 dimineața, deși ea lucrează la camera de gardă, un medic în permanență în căutare de conflict cu pacientul, care se răstește și se comportă isteric.
    Medicul NU s-a uitat la rană nici o secundă (o mușcătură de pisică care începuse să se umfle foarte tare și se infectase). A început imediat să scrie rețeta, NU m-a întrebat în ce circumstanțe s-a produs leziunea, NU am primit nici un fel de atenție medicală. NU am fost consultat în cabinet, mi s-a scris rețeta la recepție, așteptând în picioare.
    NU m-a întrebat nimic despre istoricul meu medical, prescriindu-mi un antibiotic fără a mă întreba dacă în prezent iau alte tratamente sau sufăr de vreo afecțiune. A scris rețeta, nu mi-a spus absolut nimic despre situația medicală în care eram, nu mi-a oferit nici o informație, nu a pus nici o întrebare despre starea mea, pur și simplu m-a expediat foarte agresivă și zeflemitoare încheind ironic: "Mă duc să plâng." ca și cum era sătulă de pacienți care o deranjau. Acest comportament este o rușine pentru actul medical. Asemenea oameni nu ar trebui să lucreze cu oameni.
    • Like 0
  • viki check icon
    La fel ca dumneavoastra am gandit si eu stimata doamna, cand ajunsa cu mama mea in spitalul Matei Bals din Bucuresti, vedeam cat e de curat, cata atentie , cum apartinatorii intrau cu botosei si halate , chiar am comentat prietenilor ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap cand salvarea mi-a dus-o pe mama acolo si nu in Sp Universitar de unde apartineam. Experienta mea in schimb a devenit negativa pe parcursul intarnarii. Mama a fost internata pentru o infectie ce dadea diaree, iar dupa o saptamana de la internare a ajuns sa faca septicemie. Ma intreb cum dupa ce i s-au facut tot felul de investigatii nimeni n-a luat nici o masura sa nu se ajunga la starea septica. Ajunsa in starea septica au transferat-o in sectia de terapie intensiva unde au salvat-o prin manevrele lor specifice. Din nou mi-am spus ca l-am apucat pe Dumnezeu de picioare cu acest spital prin medicii de aici. Insa in socul septic , mamei mele i-a fost schimbat tratamentul neurologic pe care il avea de ani de zile ,Cand un medic din terapie intensiva schimba un tratament consideri ca e spre binele pacientului si n-ai decat cuvinte de multumire. Dupa schimbarea tratamentului, urmarirea neurologica n-a mai existat , acesti domni doctori urmarind starea pacientei doar din punt de vedere infectios, argumentand ca ei n-au specialisti neurologi si nici n-au avut de gand sa cheme din alt spital, singura lor preocupare era sa-mi dea pacientul acasa atunci cand ajunsese stabil infectios. Imi impuneau intr-una sa o iau pe mama si sa o duc la neurologul de o are in observatie, in loc sa faca ei tot posibilul si sa vina neurolog in sectia de terapie intensiva unde mama a petrecut 3 saptamani. Dna doctor Iovaneascu sefa sectiei ATI imi spunea ca mi-o trimite cu salvarea acasa si apoi sa chem eu salvarea sa o duc in alt spital....ca nu-i problema dansei partea cu neurologia. Cand deja ajunsese stabila dupa septicemie, de medicii se mirau ca traieste prin ce trecuse, mi-au trecut-o pe sectia de adulti. Acolo ma rugam din nou de medic sa ii aduca neurolog pt ca tratamentul neurologic nu ii mergea bine si nu mai era urmarita decat infectios, refuzul a venit din nou. Urmare a tratamentui prea puternic, mama dormea foarte mult si o alimentau cu o sonda naso-gastrica. Ei nu-si puneau problema de ce doarme atat , dar le convenea ca o alimentau cu siringa chiar si cand dormea. Cand a venit timpul sa ii fie schimbata acea sonda pentru a evita microbii...i-au spart gura, gatul ...iar mama mea a decedat la 2 zile urmare a ranilor. Nimeni n-a intervenit cu nimic in a o salva, nici un medic din cele 4 garzi dupa schimbarea sondei n-a vazut-o ca era ranita...Concluzionand: mama mea a fost trata infectios in acest spital, neurmarita neurologic si ranita cu rani cauzatoare de moarte prin malpraxisul catorva medici incompetenti. Nu va internati acolo pe cei dragi voua , pentru ca degeaba au botosei, halat , tv si wifi...dar n-au profesionalism
    • Like 0
  • Si eu am fost astăzi cu băiețelul meu de 5 ani jumătate tot la Matei Bals.O banală alergie de la exces de ciocolată si alte delicatese de sărbători.Dar eu eram 99,9% ca are scarlatina,având în vedere că la gradi sunt câteva cazuri.Nu mai fusesem vreodata la acest spital,si la recomandarea unei mamici,am ales sa merg la Matei Bals.La înregistrarea copilului,o domnișoară cam agitată, care nu prea m-a deranjat,obișnuită fiind cu personalul de la Marie Cutie.Asteptam si asteptam pe hol sa ne cheme medicul.Copilul nu mai avea răbdare,spunea că s-a plictisit si vrea acasa (de parca doar el își dorea asta).Într-un final,suntem chemați în cabinet in cabinet de o dra medic,care mi-a spus sa dezbrac copilul pt examinare si sa ii spun ce s-a întâmplat. Înainte de asta,intreb daca imi pot pune bagajele pe pervaz,daca deranjează,iar ea imi spune ca e ok.Ma asteptam sa aiba o atitudine respingătoare,sa fie nervoasă,cum va spuneam si mai sus ca eram obișnuită ca la Marie Cutie,unde daca întrebai ceva,iti spunea sa taci si sa asculti ce are de spus,fără să mai întrerupi, de parca era ceva grav ca cereai niste detalii despre cum sa iti ingrijesti mai bine copilul bolnav.S-a purtat frumos cu băiețelul meu si cu răbdare,i-a răspuns la intrebari.Chiar am rămas impresionată cum de unii medici pot avea răbdare și pot sa fie cooperanti si nu se poarta urat nici cu părintele si nici cu copilul,care au venit la spital în a doua zi de Crăciun.Ceilalti medici pot intelege oare ca nu e vina ta ca ei lucrează în zi de sărbătoare si ca trebuie sa te trateze asa cum ar vrea si el la randul lui sa fie tratat?Mai au mult de lucrat la atitudine.Unii dintre ei.In rest,cei de la Matei Bals au primit din partea mea o bila alba
    • Like 0
  • sphetnik check icon
    Cred ca eu traiesc intr-o alta tara. Intr-una cu spitale cu saloane murdare, cu medici spagari si neprofesionisti care mai mult fac rau decat bine, cu asistente care nici nu se uita la tine pana nu le impingi o bancnota, cu aparatura care nu functioneaza, cu… Undeva cu 30 de ani in urma. Ma bucur sa aflu ca totusi mai exista oameni si nu doar niste monstrii imbracati in halate albe.
    • Like 0
  • Mi-aș dori cit mai multe spitale dotate tehnic și cu personal profesionist, echilibrat, fără fite , de parcă ți 2 face o mare favoare că te bagă in seamă....voi prinde și eu așa ceva în anii pe care îi mai am de trăit?
    • Like 1
  • Impresionant! Imi dau lacrimile de bucurie ca exista un spital reper de normalitate.Sunt sperante sa se intample in mai multe spitale.
    • Like 0
  • Asa este. Subscriu la tot ce ai scris aici. Am trait fix aceeasi experienta acum 2 ani, cu baietelul meu care avea 3 ani la vremea aia. Medicii, asistentele si infirmierele merita tot respectul pacientilor!
    • Like 0
  • Respect d-le profesor Streinu Cercel, mi-as dori sa va putem clona, pot spune tare si raspicat : eu si copiii mei va iubim!
    • Like 0
  • Si eu am trait o experienta frumoasa, legata de acest spital in urma cu aproximativ 6 ani. Intr-un week-end in care ma aflam cu familia la Bucresti, in vizita la fata noastra care era studenta, aceasta s-a trezit sambata dimineata cu o stare de rau general si cu o eruptie pe piele. Ne-am indreptat spre cel mai apropiat spital, acesta fiind Matei Bals. Am fost primiti foarte bine, personalul medical, medicul de la camera de garda, ni s-au parut eficienti, profesionisti si lucru rar, din pacate, foarte cumsecade .Mentionez ca am plecat increzatori, cu zambetul pe buze si cu un diagnostic corect.

    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult