Angajații ar trebui să înțeleagă foarte clar că, dacă nu li se mărește brutul, salariul lor în mână va scădea. Angajatorul este cam tanda pe manda

(Foto: Guliver/Getty Images)

Pentru a înțelege modificările introduse de Guvern, odată cu mutarea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, voi explica mai întâi situația din prezent. Dacă avem azi un salariu brut de 3000 de lei sau 4000 de lei sau orice sumă, angajatorul achită suplimentar către bugetul de stat azi încă 22,75% taxe aproximativ, spun aproximativ pentru că unele taxe, cele de la fondul de risc și accident diferă după codul CAEN al activității economice. Din salariul brut de azi salariatului i se rețin și lui în continuare taxe care fac în prezent ca sumă procentuală - chiar dacă ele sunt aplicate în cascadă, adică impozitul pe venit se aplică în cascadă după scăderea asigurărilor sociale și a eventualelor deduceri – aceste taxe astăzi însumau 32,5%.

Ne întoarcem la cele 22,75% taxe plătite de angajator. Guvernul zice așa. Din acestea 20% practic e o reversare, se introduce în salariul brut, iar 2,25% taxe reprezintă contribuția pentru asigurările de muncă, redenumirea sub care regăsim celebra taxă de solidaritate. Dar atenție, în proiectul de modificare a Codului fiscal scrie exact că din această taxă se finanțează și șomajul și concediile medicale și creanțele salariale, deci exact contribuțiile acelea mici. 

Angajatorii, ca să păstreze același net în mână al salariatului vor adăuga acele 20% cheltuieli în brutul salariatului, iar toate simulările de calcul arată că salariul în mână, lăsând la o parte angajații din IT și cercetare-dezvoltare - care sunt scutiți de impozitul pe venitul din salarii – va fi cam același, cu diferența de vreo 3-5 lei, cât a constatat și domnul președinte Iohannis, doar dacă se majorează brutul cu acele 20% puncte procentuale, că de aia îi spune transfer de contribuții de la angajator la salariat. Chiar dl ministru Ionuț Mișa, când a făcut prezentarea la Antena3, fără să atenționeze a calculat salariul net azi pe suma de 3200 de lei, iar după aceea a plecat de la un salariu de 3820 de lei. Între 3820 și 3200 e exact creșterea de 20 % aplicată la salariul de 3200 de lei.

Acum trebuie să fim foarte clari în ce privește cheltuielile. Angajatorul are azi în 2017 cheltuieli brutul, plus acei 22,75%. Prin urmare, în momentul în care el va păstra același brut la 1 ianuarie 2018 își va reduce cheltuielile cu circa 22%. Asta e realitatea. Pe asta mizează Guvernul - că angajatorii vor pleca de la prezumția potrivit căreia cheltuielile pe care le aveau în 2017 în total cu fondul de salarii le vor avea și în 2018. Poate va fi în marea parte a situațiilor, poate așa vor face toți angajatorii de bună credință. Dar eu mă aștept să fie și unele excepții. Unele vor fi excepții absolut obiective, altele vor ține de oportunitatea fiscală a patronilor de a mai face niște profituri.

Nimeni nu trebuie să se ascundă după deget, că în momentul în care a făcut o firmă a făcut-o ca să facă fapte sociale. Eu Adrian Bența sunt proprietar de societate și pentru asta muncesc - ca să fac un profit. Nu înseamnă că nu voi crește salariile. Dimpotrivă, eu am crescut salariile cu 25% de când am fost ferm convins că guvernul va face această mutare, pentru că nu îmi place ca salariații mei să nu fie siguri pe ziua de mâine, ca de sărbatori, în loc să ciocnim un pahar la Revelion, să ne uităm strâmb unul la altul: „O mări sau nu angajatorul salariile? Oare cum voi fi eu în 2018?”. Mai ales că avem unele colege mai tinere, vor să își întemeieze o familie, unele și le-au întemeiat, și atunci e bine ca lucrurile să fie foarte clare pentru toată lumea.

Activitatea mea trebuie să continue în mod normal, liniar, poate chiar mai bine și după ce se clarifică toate aceste aspecte ale unei bâlbâieli absolut generalizate în fiscalitate. 

Ce trebuie să facă salariații? Salariații ar trebui să înțeleagă foarte clar că dacă nu li se mărește brutul salariul lor în mână va scădea. Dacă se vor duce la angajatorii lor și vor obține de la ei o mărire cu circa 20%, pentru cei din IT chiar mai mult, 21-22 %, vor avea aceleași salarii în mână, iar angajatorul nu vine cu foarte multe taxe suplimentare. Este cam tanda pe manda. Doar la sectorul de la IT ar fi o problemă pentru că cheltuielile vor fi mai mari, pentru că ei beneficiază de scutire de impozit pe venitul din salarii.

Sunt și instituții care au luat decizia să nu mărească bruturile, vor fi și astfel de situații. În cazul celor care lucrează în societăți în insolvență e o procedură întreagă pentru mărirea salariilor, până se obține acordul creditorilor, al judecătorului, al administratorului desemnat. Mai e celebra zonă gri unde oricum se lucra la modul „îți dau salariul minim pe economie și diferența ți-o dau în mână”. Evident că acolo vor rămâne tot pe salariul minim pe economie. Vor mai fi acele situații în care unele multinaționale nu vor mări brutul, fie pentru că nu înțeleg - e o măsura ciudată aceasta, nu prea e cunoscută în Europa -, fie pentru că nu vor. Multinaționalele au venit în România să facă profit. A, că îl externalizează, asta e altă problemă de altă natură. Așadar vor fi și cazuri în care salariații vor avea pierderi la salariul net.

Dacă în marile orașe se găsește relativ mai repede un loc de muncă, în orașele mai mici sau chiar în zonele sătești e mai greu să faci astfel de mutări, iar aici probabil oamenii vor avea de suferit dacă angajatorii nu măresc salariul brut.

Însă acum toată lumea dă cu bățul în Guvern. Trebuie să vedem și niște părți bune ale ordonantei de modificare a Codului fiscal aprobate miercuri. Pe de o parte majorarea plafonului la microîntreprinderi până la un milion de euro are dezavantajul pentru că nu poate fi aplicată în mod opțional. Adică dacă sunt pe pierdere să rămână la impozitul pe profit. Ca medie generală, cred că e mai bine pentru aceste societăți care vor plăti 3% când nu au salariați și 1% când au salariați. Nu putem spune că este o taxare foarte mare.

Mai avem și măsurile care, deși au fost prezentate cu mare tam-tam, că vor combate transferurile de profit în cazul multinaționalor, nu prea le vor afecta atât de mult. Metodele de transferuri ale profiturilor sunt mult mai multe. Dacă guvernul lua măsura să le astupe pe toate dintr-o dată, atunci într-adevăr era o glorie. Vă dau și eu exemple de metode de transfer al profiturilor care rămân în continuare ușor de aplicat: plăți de redevente, plăți de contracte de management și consultanță, plăți disimulate prin prețuri de transfer. Mai rămân în continuare diverse metode. Și plățile de dobânzi erau o metodă de a muta profiturile, dar nu e singura. Adică nu aș prezenta-o ca o glorie maximă: „Gata s-a terminat cu exporturile de profituri”. Măsura în sine e bună, dar nu poate fi ca contrabalansare a mutării contribuțiilor de asigurări sociale.

Ca de obicei urez cititorilor Republica o zi frumoasă, spor la tot ce faceți și de fiecare dată când ne revedem aici pe „calea internetului” să ne revedem cu plăcere și cu multe realizări. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp