Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Astăzi, nu poți fi nici lider și nici vedetă fără a fi coechipier, cel mai important rol care mi-a fost distribuit

coechipier

Foto: Getty Images

Îmi place ziua de luni, aerul proaspăt al dimineţii când fac pe jos drumul de acasă la studio – câteva minute de slalom pe trotuarul îngust, obturat de maşini parcate – recapitulând în minte planul de montaj. Urc în fugă treptele clădirii, traversez coridorul şi cobor la cabina de montaj din subsol, unde, în preajma computerului care domină încăperea strâmtă, cu mobilier vechi şi desperecheat, îmi trăiesc pe deplin... condiţia de coechipier.

Pentru mine, cabina de montaj este un loc emblematic al muncii în echipă, chiar dacă nicio etapă a muncii de televiziune nu se poate face altfel decât în echipă. Aici, însă, se finalizează – în general contracronometru – produsul de televiziune, prin efortul comun pus în slujba aceluiaşi obiectiv. Aici se încheagă şi se înlănţuiesc într-o formă finală secvenţele de imagini şi cuvinte, căpătând sens şi putere de impact.

Arta de a face echipă presupune în primul rând capacitatea de a veni în întâmpinarea celuilalt, de a-i netezi drumul, de a fi receptiv la ideile sale, de a da dovadă de inventivitate, de creativitate, pentru a le prelua şi duce mai departe. A fi un bun coechipier înseamnă să rezonezi la intenţiile celuilalt, să nu-ţi pierzi cumpătul şi să dai dovadă de tact. Să ştii să zâmbeşti în momentele de impas, iar la final să împarţi frăţeşte bucuria reuşitei.

Condiţia de coechipier pretinde încredere reciprocă şi disciplină, pretinde smerenie şi reverenţă, pretinde multă, multă empatie şi în schimb te încarcă cu energie şi îţi oferă siguranţă de sine.

Toate acestea le simt cel mai pregnant în cabina de montaj, însă condiţia de coechipier o trăiesc zi de zi, în mai toate ipostazele vieţii şi cred că aceasta e condiţia mea esenţială, cel mai important rol care mi s-a distribuit, chiar dacă firea mea de Leu mă îmboldeşte uneori să gust din condiţia de…vedetă sau de lider (ceea ce nu-mi prea reuşeşte). De altfel, sunt încredinţată că astăzi, nu poţi fi nici lider şi nici vedetă fără a fi coechipier.

Nu ştiu dacă mă ridic la înălţimea exigenţelor colegilor mei de echipe - de la diferitele munci, dar şi de acasă - ştiu însă că trebuie să mă antrenez zi de zi, pentru a-mi consolida şi îmbunătăţi calităţile de coechipier. Şi mai ştiu că nu numai eu am nevoie de acest continuu team building. Ci noi toţi, dacă dorim să dăm un sens vieţii, să ajungem la limanul năzuinţelor noastre.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult