Foto: Facebook / Aeroportul Internațional Brașov
Avem aeroport la Brașov de un an și jumătate. Este de departe cea mai bună investiție de care avem parte noi, locuitorii orașului, și cei din proximitate.
Mi-ar fi plăcut să fie funcțional și m-ar fi scutit de sute de ore petrecute în ultimii 18 ani pe DN1, mergând către și întorcându-mă de la Otopeni. Am și un zbor pierdut la activ, din cauza unui accident care ne-a întârziat drumul către aeroport, cu toate că mereu luam în calcul acest scenariu.
A fost mare chermeză în vara lui 2023, la inaugurare. Cu mici, dar și cu mari, foarte mulți dintre brașoveni s-au emoționat când au văzut cu ochii lor construcția, inclusiv eu.
Da, prima companie aeriană care s-a stabilit la poalele Tâmpei a plecat după câteva luni de la inaugurare. Ne-au fost anulate și nouă două zboruri, unul către Oslo și altul către Paris. Ne-am supărat și ne-am ofticat, căci ne doream să decolăm de acasă. Am refuzat însă să mai mergem până la Otopeni, pentru a pleca din țară. Din ambiție.
Apoi au venit alte două companii, cu câteva destinații interesante și pe placul nostru, care practic la o escală distanță ne leagă de lumea largă.
Am plecat prima dată în Istanbul. Zborul planificat să decoleze la 19:30 într-o seară de vineri. Brașovul foarte aglomerat, trafic infernal. Am ajuns cu 45 de minute înainte de decolare la aeroport. Angajații care păreau că sunt acolo doar pentru noi, ne-au ajutat să trecem rapid prin toate procedurile și totul s-a terminat cu bine.
Foto: Facebook / Aeroportul Internațional Brașov
Acum, la câteva săptămâni distanță, trebuie să ajung la Berlin. Avem zboruri din Brașov către patru destinații din Germania, din păcate nici unul către capitală.
Chiar și așa, doar de dragul confortului de a ajunge la aeroport și apoi acasă, în 13 minute și pentru a evita coloana de pe DN1, prefer să călătoresc cinci ore cu trenul în Germania la dus și trei ore pentru zborul de întoarcere.
Trenurile ICE rulează cu până la 300 km/h, internetul e mai mult decât bun, astfel că nu pierd ziua de muncă, iar vagonul restaurant foarte bine aprovizionat. Aproximativ 600 de km, distanța între Munchen și Berlin, iar biletul a costat 32 de euro (aproximativ 150 de lei). De la Berlin la Nuremberg, 450 de km, același ICE. Biletul la clasa a doua a costat 27 de euro (aproximativ 135 lei).
Voi alege mereu să plec din Brașov și să susțin astfel companiile care au ales să ne pună și pe noi pe harta Europei și nu numai.
P.S. Brașov - Aeroport Otopeni și retur: durata de aproximativ 3h30 și un preț de aproximativ 80 de lei/sens. Condițiile și întârzierile nu le calculez.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Idioții care s-au ocupat de aeroport nu au prevazut și partea de controlor de zbor, acesta fiind efectuat la distanta cu mare siktir de către cei fij București în general. Rezulta un program de zbor de 12h pe zi. Insuficient ca să ofere condiții optime pentru companiile aeriene. Nu aterizezi pana la 19? Mars la Otopeni sau sibiu. Aterizezi la 18? Ia pauza pana mâine fraiere ca nu mai poți decola. Cueat meșteșug de tâmpenie!
DAR: faptul că, după doar un an și jumătate, două companii aeriene au renunțat la Aeroportul Brașov ca bază operațională, arată un viciu de gândire al edililor din (aproape) toată țara. Mi se pare oarecum facil, pentru un primar, ori președinte de consiliu județean, să "scoți ochii" electoratului tău cu o clădire - sală polivalentă, aeroport, teatru etc. - fără a integra instituția respectivă într-un lanț logistic/comercial care să-i asigure funcționarea optimă, deci utilitatea.
Aeroportul Brașov, foarte frumos, de altfel, ar fi trebuit edificat în paralel cu construirea unui sistem, ÎMPREUNĂ cu o companie aeronautică, care să integreze clădirea într-o rețea de servicii precum mentenanța și găzduirea aeronavelor, mici reparații, manipulare și transport bagaje/pasageri, mărfuri și alte activități aeroportuare specifice.
Deși nu sunt un fan al său, doar la Nicușor Dan am admirat curajul ca, în an electoral, să spargi aproape tot Bucureștiul ca să rezolvi probleme majore de infrastructură critică: încălzire, apă, canalizare, în loc să ridice una-două clădiri.