Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cât câștigă șeful meu. Un secret dezvăluit deocamdată doar de bârfele de la țigară

Birouri corporatiști

(Foto: Guliver/Getty Images)

Nimic nu are un rang de confidențialitate mai mare și nu suscită (cel mai probabil, tocmai din acest motiv) mai mult interes decât salariile. Doar noi și cei care ne-au angajat știm suma de pe contract și, potrivit tuturor politicilor din companii, această relație nu trebuie niciodată extinsă. Cu cât este mai interzis, cu atât acest fruct pare mai apetisant. Și, totuși, nu există niciun angajat care să nu se fi gândit, măcar o dată, la salariul colegului de birou. Sau să nu fi discutat despre asta cu alți colegi. Este ca și cum i-ai spune unui copil să nu apese pe cel mai mare și mai roșu buton care se află în fața lui. Dă-i doar două secunde și va apăsa pe el fără să-i mai pese de altceva.

De ce sunt salariile punctul nevralgic din orice companie? În primul rând, tocmai pentru că ele, companiile, tratează acest subiect ca pe un mare secret de stat. Dacă mâine ar veni o organizație care ar afișa salariile, toți angajații ar încinge platforma care deschide această eternă cutie a Pandorei. Și, da, pentru o perioadă, numai despre asta se va vorbi. Se vor face comparații, se vor stârni invidii, angoase, frustrări, motivări și demotivări, deopotrivă, ar crește stima de sine sau, din contră, mulți s-ar decide să pună punct și să o ia de la capăt. Altfel și în altă parte. Dar apoi, după ce efuziunea de moment se va fi stins și lucrurile se vor fi decantat, subiectul își va pierde statutul de „breaking news” și va intra în banalul cotidian.

Cumva, firul narativ pare logic și ajunge, inevitabil, la o singură soluție: transparența. Dacă pare atât de simplu, atunci de ce nu fac companiile publice salariile? Mulți pun această decizie pe seama diferențelor dintre salariile top managementului și cele ale angajaților de pe treptele inferioare. Dacă ar afla cât câștigă superiorii lor, mulți s-ar simți frustrați, nedreptățiți, s-ar demotiva, iar implicarea lor generală ar scădea dramatic. Au motive reale să se teamă sau, pur și simplu, suntem cu toții captivii unui mit urban din limitele căruia nimeni nu are curajul să iasă?

Un studiu realizat în 2015 în Statele Unite pe un eșantion de 70.000 de angajați arată că angajatorii ar trebui să fie mai curajoși pentru că una dintre cele mai eficiente metode de retenție a oamenilor era tocmai transparența cu privire la salarii - companiile în care oamenii știu cum se poziționează, la nivel salarial, în relație cu omologii lor, au o rată de fluctuație mai scăzută decât celelalte. Sigur, asta nu pot face decât companiile care remunerează egal oamenii de pe aceleași poziții, indiferent de sex, vârstă sau orice alte criterii care nu sunt legate de indicatori de performanță. 

Dar tot în Statele Unite se mai întâmplă ceva: un CEO câștigă de 271 de ori mai mult decât media angajaților din compania pe care o conduce, iar, femeile câștigă 78 de cenți la fiecare dolar câștigat de un bărbat. În Suedia, în schimb, țara în care salariile tuturor sunt publice sau pot fi deduse cu ușurință în funcție de regularizările din impozitul pe venit (disponibile oricui, la cerere, chiar și atunci când datele solicitate aparțin altei persoane), diferențele salariale dintre bărbați și femei au ajuns la doar 6%. Ba, mai mult, companiile care au mai mult de 25 de angajați sunt obligate, prin lege, să pună la punct un plan de uniformizare a veniturilor. În caz contrar, sunt sancționate prin amenzi. În acest context, puțini mai sunt angajatorii care își permit să mențină prăpăstii între veniturile angajaților.

În Marea Britanie, pe de altă parte, țară în care salariile sunt un subiect confidențial, bărbații câștigă cu 18% mai mult decât femeile. Iar subiectul stârnește o serie interminabilă de controverse, cea mai recentă fiind legată de somarea BBC de către Guvern de a face publice sumele pe care le încasează prezentatorii de top din televiziune. Chiar mai mari decât atât sunt diferențele de pe piața locală, unde, pentru același job, femeile sunt plătite cu 20-25% mai puțin decât bărbații.

Unul dintre motivele pentru care în țările scandinave există această relaxare cu privire la venituri este legată de un anume nivel de omogenitate de la nivelul întregii societăți, care face ca salariile (în special ale altora) să fie, de cele mai multe ori, doar un număr. În plus, există un soi de calitate a vieții implicită care contribuie în acest sens. Pe de altă parte, în societățile foarte eterogene, cu diferențe mari între mediile sociale, așa cum este și România și în care calitatea vieții este strâns legată de venitul lunar sau de bani, în general, problema salariilor rămâne una foarte spinoasă. Unul dintre cei mai mari economiști ai secolului XX, John Maynard Keynes, spunea că visează la o lume în care economia nu va mai fi atât de importantă. Doar atunci vom fi liberi să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante.

La orice pas se propovăduiește transparența. Autenticitatea. Personalizarea. Empatia. Fără ele, companiile nu sunt credibile, nu își pot construi acea reputație solidă de care au nevoie pentru a atrage și a reține talentele și nu pot fi, realmente, competitivi pe o piața a muncii aflată într-o stare tot mai pronunțată de derivă. În acest malaxor al autenticității vor intra, mai devreme sau mai târziu, și salariile. Inevitabil, va exista acel moment T0 (mai degrabă mai devreme decât mai târziu, așa cum se prefigurează viitorul) în care vom ști unde ne poziționăm, din punct de vedere salarial, în compania pentru care lucrăm și în piață, în general. Se vor deschide niște răni, cu siguranță, dar se vor închide la fel de repede, iar efectele, pe termen mediu și lung vor duce la un echilibru de care cred ca toiți avem nevoie. Mai mult decât atât, deși poate părea contraintuitiv, transparența va duce la creșterea brandului de angajator. O companie suficient de sigură pe sine încât să țină salariile la vedere transmite un mesaj clar despre cât de stabilă este, despre cum se raportează la oameni și despre cât de deschisă este în comunicarea cu ei. Iar candidații asta caută - un partener, nu un angajator.

Angajații se gândesc acest moment cu înfrigurare, iar oamenii de HR sunt conștienți că nu va mai dura mult până când cărțile vor fi puse pe masă, dar toată lumea așteaptă ca altcineva, altă companie, alt manager să facă primul pas. Un fel de salt în gol ale cărui consecințe imediate poate că încă nu suntem pregătiți să ni le asumăm. Mai ales acum, când bătălia pentru cei mai buni candidați este mai aprigă decât oricând. Iar ei, candidații, sunt conștienți de poziția de forță pe care se află - statisticile eJobs arată că 60% dintre români sunt încrezători că își pot găsi un alt job în maximum trei luni, iar 25% spun că nu au nevoie de mai mult de o lună în acest scop.

Decizia, așadar, nu e simplă - ce alegi (acum, cât încă mai ai opțiunea de a alege) între prudență și transparență? Și ce te ajută, mai mult, pe termen lung?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Problema este mult mai complexa; de ce sa fie castigurile transparente, de fapt ? De ce ? Dar randamentul muncii este transparent ? Se vad cumva acele zeci de ore de FB, Instagram si altele din timpul programului undeva ? Dar motivatia , se poate compara ? Dar senioritatea ? Dar inovatia ? Toate aceste lucruri, care se "topesc" intr-o masa uniformizanta numita salariu, se pot disjunge de la un angajat la altul ? Nu cred ca e cazul sa stie fiecare cat castiga altii, nu are sens, nu are logica, nu are contrapondere, nu urmeaza firescul naturii. Parerea mea. Vor fi multi cei care critica aceasta abordare, dar cine se uita la regulile de bun simt ale SCHIMBULUI in sensul naturii, o sa inteleaga ca atata timp cat oamenii sunt diferiti unii de ceilalti, depun eforturi diferite unii de ceilalti, au randament diferit unii de ceilalti, nu au cum sa castige la fel..Pentru ca transparenta despre salarii acolo duce de fapt: de ce ala castiga mai mult si eu nu ? Si dincolo de toate, nu toate joburile se pot scala proportional cu atatea criterii cerute, multe dintre ele fiind in contradictie unele cu altele (criteriile cerute unui angajat). Nu poti sa fii motivat 20% si sa castigi cat cei care dau 100%.
    • Like 0
  • M0sh0o check icon
    Pe vremea lu' Ceașcă în ziua de leafă mă duceam să-mi iau salariul și semnam într-un TABEL. Toți eram trecuți acolo, alfabetic: șef de secție, maiștri, șefi de echipă și pălmași. Peste 300 de angajați într-un tabel de trei-patru pagini. Si toți știam ce leafă are fiecare și mai ales de ce. No problem. Unii, turnători la secu', leafă mare. Altii, neamuri, membri de partid. Iar ăsteia mică, dacă brusc ii crește leafa luna asta, înseamna c-a cedat în sfârșit la șef, Prostii de angajator capitalistic: să nu știe stânga cât câștigă dreapta. Contract: Salariul tău e confidențial, îl știm doar noi și tu, și tu n-ai voie sa ți-l spui în public. Hai să mori tu? ANAF-ul nu-mi știe salariul? Banca care mi-l pune pe card? Sau toate celelalte bănci, când vreau să fac un credit sau ceva? Pana și ăștia care-mi anvelopează blocul m-au băgat la plată pentru că depășim nush' ce limită la leafă per capita de locuitor. Astia toți de unde știu ce leafă am io? Nu cumva chiar de la tine, buei capitalisticule? Că io n-am voie să-mi spun leafa, dar tu o spui la toți??? Nasol. Hai sa-ti spun alta. Nevastă-mea lucrează fix la banca care-ți livrează banii de salarii-n companie. Sau lucrează la ANAF, ceva. Si dacă vreau, le dau pe toate la public, și de salariile tuturor angajaților tăi vorbesc io azi, acu', și doar de-al dreaku. Al meu salariu, conform contractului, rămâne doar fix confidențial.
    • Like 3
    • @ M0sh0o
      Cand incepi cu comparatii cu epoca "de aur" deja pierzi mult din credibilitate...
      Apoi daca sotia ta lucreaza la o banca si a semnat un contract de confidentialitate cred ca a face salariile publice or sa va trimita multi ani in spatele gratiilor. Si asta doar pentru niste frustrari pe care nu le controlezi , nu se merita.

      Toata ideea de transparenta ar trebui sa vina de sus, de la niste legi gandite cu cap, de la o societate mobilizata in sensul unui echilibru economic. Si asta e problema, ca nu vine ....
      • Like 2
    • @ Constantin C
      Adi check icon
      de acord,,,f. bine punctuat!
      • Like 2
  • Gabi check icon
    Defapt, ar trebui să poţi discuta despre cât produci - nu despre cât câștigi. Fiindcă, ca să poți cumpăra ceva, mai întâi trebuie să vinzi ceva, cuiva.
    Vor veni vremurile când banii nu vor mai fi atât de importanţi, pentru că valoarea banilor este constant redusă prin inflaţie de către politicieni populişti. Până la urmă, la un moment dat, oamenii vor fi nevoiţi să se reîntoarcă la schimburile prin troc, care au funcționat foarte bine înainte de invenţia banilor.
    Cei care vor produce morcovi vor vinde celor care fabrică telefoane. Și invers. Căci nici Teodorovici, nici măcar un expert contabil nu poate să înmulţească fizic numărul peştilor sau al tonelor de grâu.
    • Like 3
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Termina bre cu ideile astea subversive. Pai manajerii nu produc nimic si totusi iau leafa. Nici secretarele nu produc mare branza, chiar si cele care muncesc, transpira.... ... Si nici contabilii nu produc mare lucru. Nici auditorii. Avocatii. Drogatii ..... pardon, creativii... de la departamentul de marketing.
      Vezi sa nu te auda astia ca s-ar putea sa ai probleme, ca-s mai multi decat tine..
      Nici oamenii de stiinta nu produc nimic. Adica poate ei or produce ceva, insa nu cred ca vreun taran le-ar da la schimb morcovi contra publicatii stiintifice sau brevete. Daca se ducea Herr Albert la Nea Caisa si-i spunea "E egal em ce patrat, de aia ca viteza luminii e constanta, iar spatiu timpul e curb si de aia cad prunele din copac, bre Nea Caisa, acum da-mi si mie o palinca, ca tocmai ai inteles cum functioneaza universul mare " probabil il fugarea cu furca.
      Despre jurnalisti nici nu mai zic, nu doar ca nu produc nimic, ci produc valoare negativa :D Astia ar trebui sa aduca bani de acasa. De fapt stai, retrag, mogulii de presa chiar aduc bani de acasa...
      • Like 2
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      @Părerist - tot n-ai înțeles. Idea era că, cei care nu produc nimic eventual vor muri de foame. Nu acum. Nu imediat. Ci eventual, în viiitor. Dacă tu ești atât de socialist în gândire încât dorești să-i susţii pe toți cei care defapt nu produc nimic vandabil, atunci ești liber să o faci din taxele pe care le plătești TU. Dar, nu mă obliga și pe mine să fac la fel.
      Idem și pentru sărăntocii incapabili şi puturoşi despre care discutam anterior, și cărora tu propuneai să le dăm cursuri și bani gratis proveniţi din „job-uri fictive”. Este ușor să-ți dai cu părerea ca „Părerist” pe banii altora. Însă, să te vedem cât o să te țină pe tine să fi social-solidar din banii TĂI. Căci, din banii altora, am văzut ce sunt în stare să promită escrocii de politicieni socialişti-populişti.
      • Like 3
    • @ Parerist
      Adi check icon
      sunt de acord cu ce spune gabi! nu mai vreau ca din bani mei care se duc in taxe+impozite sa se tina in viata o multime de alti oameni care nu fac nimic! de aia nu ne merge bine noua care facem ceva,,,ca platim taxe si doar atat!,,,asa ca nu ma mai mulge de bani ca sa dai la altii care te voteaza!
      jos socialismul,,,jos psd-ul!
      • Like 2
    • @ Parerist
      Parerist check icon
      .
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Tovarăși, mai citiți odată ce-am scris. Am vorbit eu de redistributie, impozite, de asistați social sau de bugetari? Eu am vorbit de colegii și șefii noștri de la privat. Avocații sunt chiar "profesiuni liberale"! Iar după cum funcționează corporațiile actuale s-ar puea sa mori tu de foame înaintea contabilului...
      Cu herr Albert treaba e mai indirecta. Însă dacă herr Albert și nea Caisa n-ar fi găsit o metoda sa coopereze de-a lungul istoriei herr murea de foame iar Nea Caisa în loc sa producă morcovi cu drona și tractorul cu GPS era tot la sapa de lemn. La propriu.
      Herr Albert n-a produs niciodată nimic, însă i-a ajutat pe toți de-alde Nea Caisa (ca mine și ca voi) ca producem mai mult și mai ușor. Eu unul nu vreau sa moara de foame! Prefer sa moara avocatul înaintea lui. Însă n-o să se întâmple. La primul semn de recesiune se taie de la r&d nu de la avocați. Pentru ca asta vrea logica contabila și managerii care au un orizont de un an, moștenit de la ciclul morcovului.
      Iar managerul ala care e platit triplu fata de tine, ca deh, are responsabilitati, nici macar nu ia de fapt el deciziile. Nu, el face risk offsetting, angajeaza o banda de "experti" din exterior (care se presupune ca inteleg businessul mai bine decat el, logic, nu?) si iau aia deciziile pentru el. Se acopera cu hartii si evita raspunderea reala in fata actionariatului fix ca birocratul socialist insa tine prelegeri de capitalism corporatist.... si aplaudacii se uita la el ca la un zeu ...
      • Like 1
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Ti-am spus in alta discutie, pentru mine utilitatea unei idei tine de context, iar scoase din context valoarea lor intrinseca e 0 indiferent de ideologia pe care se bazeaza (daca se bazeaza pe vreuna).
      Cand am vorbit de joburile fictive ti-am descris si contexul in care le-as vedea utile. Faptul ca le scoti din context ma face sa cred ca am vorbit degeaba.
      Repet, n-am treaba cu socialismul si nici cu populismul, ci cu realismul. Ideologiile pentru mine sunt depasite. Proteze intelectuale pentru unii care vor solutii inainte sa inteleaga problemele.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      @Părerist - Oricum ai da-o, (în context sau nu), ideea ta ca statul să creeze job-uri fictive şi plătite din bani publici doar așa, ca să-i „ţină ocupaţi” pe cei incapabili este o inepţie, mai ales în contextul în care statul acum nu mai are bani nici măcar ca să acopere salariile funcţionarilor deja angajaţi. Eu nu vreau cheltuieli suplimentare pe banii mei care îi plătesc prin taxe și impozite. Vreau un stat mai suplu, mai eficient, mai puțin costisitor la partea de salarizare, și mai productiv la partea de investiţii (autostrăzi, spitale, şcoli, etc).

      În legătură cu subiectul cercetărilor lui Einstein pentru a putea produce morcovi - iar nu sunt de acord. De ce? Pentru că, vremurile alea în care oamenii se chinuiau să inventeze chestii ca să producă de mâncare au trecut. Acum ai la dispoziție cam tot ce-ți trebuie ca să produci mâncare și să supraviețuiești. Și dacă te împotmoleşti, tot ce ai de făcut este să cauți răspunsul. Probabil ca cineva, deja, a descris ce și cum trebuie să faci ca să reușești.

      Problema este că, românii s-au obișnuit cu prostul obicei să ia un job, apoi să „taie frunza la câini” pretinzând că studiază, că analizează, că testează, cu alte cuvinte să „reinventeze roata”. Și asta se întâmpla și la stat și la privat. La stat pe banii tăi și ai mei, la privat pe banii patronului obligat să plătească angajatul cu un salariu minim de cel puțin 2080 lei.
      Firmele plătesc taxe și impozite pentru ca statul să aloce 6% din PIB pentru educaţie, apoi statul ar trebui să livreze pe piaţă angajați deja capabili şi productivi din prima zi. Dacă patronii trebuie să mai plătesca, în plus, încă 3 luni de training ca să poți începe să produci măcar banii de salariu, atunci e ţeapă.
      Dacă statul îmi ia mie bani (taxe) şi ţi-i dă ție (ajutor social, pensie, salariu bugetar), iar dacă tu vii după aia cu banii mei la mine în magazin şi-mi cumperi marfă, nu mi-ai făcut vreun favor cu vânzarea ta. Mi-ai făcut pagubă.
      Dacă tu vii la mine în firmă şi îmi ceri salariu, fără să-mi produci mai mulți bani, nu mi-ai făcut vreun favor cu prezenţa ta. Mi-ai făcut pagubă.

      Și apropo, ca să pui în funcțiune un solar de legume sau fructe nu ai nevoie să consulţi teoriile lui Einstein. Patronii spanioli care plătesc 1000 de euro pe lună căpşunarilor, pe ei nu-i interesează subiectul.
      Așa că, la muncă și la produs de morcovi! :-)
      • Like 2
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      In contextul de acum sunt de acord cu tine. In contextul in care munca umana e inlocuita complet de roboti (asa cum am spus initial) mai e de discutat. S-ar putea ca asta sa nu se intample niciodata... insa naiba stie.

      Repet, eu nu vorbesc aici de bugetari si nici de asistati social. De exemplu eu "produc" 115€/ora, atat facturez clientul. Cam jumatate e overheadul cooperativei (ok, am un birou, un PC si niste licente software care trebuie platite). Restul e "personal auxiliar". Din ce ramane statul imi ia mai ceva mai putin de jumatate (aka un pic sub un sfert din total). Una peste alta birocratia interna a corporatiei ma "taxeaza" mai tare decat statul. Ok, sau poate comparabil, daca tine cont si de TVA sau alte forme de taxare.
      Pe de alta parte insa pot "produce" 115€/h pentru ca am in jurul meu o organizatie (privata) si o infrastructura (publica) care imi permit sa fiu atat de productiv. Daca ma trimiti intr-o padure probabil nu produc nici un morcov. Insa asta nu cumva e valabil cam pentru toti, astia din tarile cu apa calda? Tu de ce crezi ca in Romania "produceam" de aproape 3 ori mai putin? De muncit tot atat munceam (uneori chiar mai mult) si de destept eram chiar mai destept, ca eram mai tanar :D
      La "asistati", daca tot ai adus vorba de ei, ajunge un procent oarecare din sfertul care merge la stat. Acum si cu si fara procentul respectiv viata mea e cam tot aia, nici nu saracesc fara el nici nu ma imbogatesc cu el. Da, nu-mi place ca ajunge la unii care nu vor sa munceasca, insa nu ma deranjeaza sa-i ajute pe unii aflati temporar in rahat.
      Chiar si patronii spanioli la care te referi folosesc de exemplu substante sau seminte care nu cresc in copaci....OK nu-s produse de Einstein insa tot au in spate niste niste munca de omuleti in halat alb care nu au "produs" decat niste hieroglife inteligibile doar decat altora ca ei pe o hartie....
      Faptul ca un produs sau serviciu e intangibil nu inseamna e nu exista, insa nu poate fi tranzactionat pe baza de troc. Nu stiu ce "produci" tu insa iti garantez ca daca esti lasat pe o insula pustie cu toate materiile prime la dispozitie nu vei produce absolut nimic. La orice ai produce tu acum contribuie multi alti oameni despre care habar n-ai ca exista.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      @Părerist - dacă sunt lăsat pe-o insulă pustie, voi avea nevoie numai să fac rost de ceva hrană zilnică. Mie îmi plac bananele. Dar, dacă ţie nu-ţi plac dulciurile, atunci există şi vânătoarea, pescuitul, d-astea. Oricum, dacă numele tău ar fi „Vineri”, şi ai fi angajatul meu, ţi-aşi da din fructele mele, cu condiţia să aduci lemne ca să facem focul. Vrei salariu minim garantat? Îţi place să pierzi timpul, să despici firu-n patru şi să-mi dai dureri de cap? Nu există aşa ceva aici! Munceşti, sau eşti liber să devi un traseist spre Grupul Amazoanelor PSD-iste :-)
      • Like 2
    • @ Gabi
      Adi check icon
      excelent explicat! tembelii care-si dau cu parerea,,, pe banii altora,,,trebuie sa inteleaga ca nimic nu e garantat,,,si patronul trebuie sa produca suficient pentru firma,,,si pentru angajatii pe care-i are!
      • Like 2
    • @ Parerist
      Adi check icon
      mie mi se rupe de birocratia interna a corporatiei tale! mie,,ca angajat,,numi pasa,,,eu vrea un salariu cat mai mare posibil! daca nu esti in stare sati scazi birocratia,,,sau taxele tale,,,esti un patron slabut! nu ma intereseaza scuzele tale,,,ma platesti bine,,, sau plec!
      • Like 2
    • @ Adi
      Parerist check icon
      Nu inteleg ce vrei de la mine. Du-te si cere-i patronului tau bani mai multi, nu mie. La modul capitalist, ai piata libera la dispozitie, daca nu-ti ofera cauta-ti un job mai bun. Sunt sigur ca un profesionist desavarsit ca tine isi gaseste. Sau la modul socialist, ameninta-l cu spartul veiozei. Indiferent de preferintele tale, e treaba ta si a lui, nu a mea.
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Fructele TALE, Bobita?? Angajatul TAU? A venit un zeu care locuieste in spatiu si ti-a spus "Robul Bobita C, ia in stapanire insula asta, cu toti copacii si negrii de pe ea, si creste si inmulteste-te"? Ce te face sa crezi ca eu cred in acelasi zeu ca tine si in drepturile tale divine?
      Sau ai vreun act de proprietate pe ele? Emis de un judecator care nu exista, intr-un tribunal imaginar, si intabulat de un notar inexistent? Si pus in aplicare de un jandarm invizibil, cu un pulan virtual? Proprietatea ta s-ar putea sa devina reala doar daca astia trei de mai sus devin si ei reali. Insa va trebui sa imparti bananele si cu ei. Iar jandarmul devenit real nu o sa-ti apere doar proprietatea, ci o sa-si ia taxa de protectie indiferent ca-ti va conveni tie sau nu si indiferent ca in majoritatea timpului nu va produce absolut nimic.
      Putem sta si dezbate ideologii si concepte abstracte gen proprietate cat vrei. Putem eventual sa aruncam si cu pietre unul in altul strigand slogane si agitand principii.
      Mie insa mi-e cam foame. Vezi gorila aia care pazeste bananele? Are si ea o pretentie de proprietate pe bananele alea si deocamdata masa musculara spune ca dreptatea e partea ei.
      Eu zic sa lasam ideologiile si sa fim practici. Eu distrag gorila, si tu ii furi bananele. Nu pe toate, si nu pe alea crude, ca sa avem si maine ce manca si sa nu distrugem padurea. Si le impartim jumi juma chiar daca chiar daca tehnic vorbind de cules din copac le culegi doar tu. Apoi cat culeg eu lemne tu freci doua bete sa obtinem foc, si continuam dezbaterea cu burta plina si la caldura. Eu zic ca e mai bine decat sa stam in colturi opuse ale insulei flamanzi si in frig pe baza unor principii crete de care probabil pana si gorila rade de se c..a pe ea.
      Si iti mai ridic o problema.
      Sa zicem ca in timp ce te urci in copac dupa banane cazi si-ti scrantesti coccisul, si vreo doua saptamani nu te mai poti urca in copac, Singur mi-e cam greu sa adun si lemne, sa fur si banane de sub nasul gorilei.... e clar ca imi cam scade nivelul de trai. Cam foame si cam frig, si riscul sa puna gheara gorila pe mine cam mare.
      Insa intrebarea e alta... ce zici, sa te las sa mori dracului de sarantoc inutil, sau sa impart cu tine din putinele banane pe care le am, si in doua saptamani sa reluam smecheria initiala care ne aduce ambilor mult mai multe banane?
      Si alta intrebare, daca bunica-tu e cel care a plantat copacii, si acum e prea batran ca sa se mai urce in ei si sa se ia la tranta cu gorila, ii dam si lui o banana pe zi sau il lasam si pe el sa crape?
      • Like 2
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Gorila aia a apărut din cauza ta! Findcă, în loc să stai la dezbateri cu şefu’ (adică cu mine), tu ai fost neatent. Ai fi putut să fi vigilent, s-o distragi pe gorilă, s-o sperii, să arunci naiba cu ceva spre ea, nu să stai la discuţii interminabile cu mine, nu să-mi faci mie teorii despre drepturile tale de angajat, sau dreptul de proprietate, sau alte prostii care poate se aplică numai în societăţi aşa-zis civilizate, dar nu pe insula noastră.

      Vezi tu, Vineri, drepturile costă. Am ajuns pe insula asta fiindcă democrația din țara de unde am plecat a distrus economia. Nu orice democrație, e adevărat: ci democrația populară, aia în care cerșetorii aveau dreptul să-şi voteze singuri pomenile. Cât timp taxele sunt stabilite prin votul asistaților social, e imposibil ca economia să-şi revină vreodată. Vreți economie puternică şi stabilă? Partidele trebuie să dispară. La fel şi drepturile voastre.

      Pe insula asta, economia o să se conducă singură! Firmele private vor stabili singure ce taxe plătesc, pe ce se cheltuiesc banii statului, şi DACĂ au chef să subvenționeze ceva, orice (învăţământ, cultura, sănătate). De ajutoare sociale, puteți să uitați! Drepturile costă bani şi vor fi de vânzare la liber: deci e normal ca un bogătaş să aibă mai multe drepturi, decât un sărăntoc incapabil.
      A, nu vă convine? E dictatura capitalistă? Păi n-o să vă mai întrebe nimeni, dragi tovarăși: ca o să fiți morți de foame. Socialiștii vor rămâne șomeri, iar ţările socialiste vor rămâne fără investitori: că există destule paradisuri fiscale, unde firmele pot să emigreze fiscal. Tu, și cu alți fraieri ca tine, o să vă rugați în genunchi să fiți exploatați, măcar o oră. Şi dacă nu vă place în genunchi, nici o problemă: următorul la rând! Ce simplă e viața pe insulă, nu-i așa? Şi ce mișto e criza asta!

      De bunicul meu o să am eu grijă atunci când o să vină timpul. Nu am nevoie de ajutorul tău. Și nu ar trebui ca tu să fii obligat să dai în avans banane la stat (adică să plăteşti taxe și impozite în avans), pentru alții. Căci chiar dacă ai face prostia asta, nimeni nu ne garantează că va mai rămâne ceva atunci când vom fi bătrâni. Oricum, nu se poate trăi la bătrânețe numai din cele 2-3 banane pe zi care ni le va da statul. Așa că eu m-apuc încă de pe-acum să-mi fac vreo două plantaţii de pomi fructiferi, ca să am la bătrânețe ce mânca.
      Însă sigur, tu Vineri poți să rămâi un simplu angajat și să speri în ajutorul statului la bătrânețe.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Vineri, ţi-am dat un +Like fiindcă ai fost de acord să te duci la adunat de lemne ca să facem focul.
      E un început bun, poftim 5 banane în plus, dar pe viitor fi şi tu mai vigilent în privinţa gorilelor :-)
      • Like 1
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Vezi ca usor usor ajungi la aceeasi concluzie. teoriile sunt sterile, important e pragmatismul. Angajatul tau e parerea ta, eu am una diferita. In realitate suntem parteneri si daca nu cooperam amandoi o ducem mai prost. Iar pe masura ce trece timpul tu o sa fii din ce in ce mai bun la catarat in copac si la frecat betele, iar eu la distras gorila si adunat lemne.
      Tine cont si ca insula asta e inconjurata de un ocean ostil, iar noi nu stim sa construim plute prea grozave. E in pietroi pe care il vedem cu ochiul liber, complet arid, la o aruncatura de bat, si cu plutele noastre facem cam o saptamana pana acolo si inapoi. Iar urmatoarea insula care ar putea fi cat de cat primitoare e la o distanta inimaginabil de mare.... Daca pe insula asta vine un tsunami, sau copacii aia patesc ceva (gen suntem atat de prosti incat sa-i punem pe foc) am belit-o si eu si tu si bunica-tu si gorila si n-o sa mai stie nimeni vreodata ca pe aici au fost unii cu principii si ideologii. Singura ideologie relevanta pentru oceanul din jurul nostru e aia care spune sa facem dig anti-tsunami si sa avem grija sa nu pateasca bananii ceva.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Aici cam ai dreptate cu ideologiile pe insulă. Din câte am observat eu, în general, bărbații au o singură problemă reală: ceilalți bărbați. Acolo încep toate buclucurile. După cum bine ziceai; tu şi cu mine am fi putut rămâne parteneri pe insulă, am fi putut coopera direct unul cu altul.
      Însă, cu mult timp în urmă, bărbații au renunțat la putere. Au cedat puterea altor bărbați: prinți, regi, vrăjitori, generali și preoți. Bărbații au cedat puterea, pentru că au crezut în ce le-au promis alți bărbați. Au crezut în tâmpenii. Bărbații cred mereu în tâmpenii atunci când acestea vin de la alți bărbați. Probabil că la un foc de tabără un tip s-a ridicat și a spus:
      - „Bine, băieți, de acum încolo eu sunt rege. Soarele este tatăl meu, Luna este mama mea și ei sunt cei care îmi spun când trebuie să aruncăm fecioare în vulcan pentru a-l mulţumi pe Zeul Porumbului. Mă aștept de la voi toți să vă înclinați adânc atunci când mă vedeți, și să-mi dați jumătate din recoltele voastre. În plus, voi avea voie să le regulez şi pe soțiile voastre. Și nu uitați, dacă vreau, pot să mă concentreze foarte tare și să vă fac capul să explodeze”.
      Iar ceilalți bărbați din jurul focului au încuviințat din cap și și-au spus unul altuia:
      - „Tipul ăsta pare dăştept și capabil să ne conducă!”.
      Normal că nicio femeie nu mai era dispusă să rămână fecioară. Aşa că, lumea s-a pus pe dezverginarea femeilor care încă mai erau virgine. Din această cauză, numărul mic de fecioare rămase disponibile a condus la apariţia unei noi religii care le promitea fanaticilor religioși că vor primi 72 de fecioare atunci când vor ajunge în Paradis.
      Un bărbat va crede întotdeauna prostiile şi promisiunile altora, pentru că majoritatea bărbaţilor sunt cam creduli şi nu prea inteligenţi.
      • Like 2
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      -> „Sau la modul socialist, ameninţă-l cu spartul veiozei”. <-

      HaHaHa :-) Bravo! foare bine! aşa se discută cu obraznicii. Măi Vineri, observ că tu înveţi repede de la mentorul tău. Aşa că, de mâine vei fi şeful lui Adi, te voi numi responsabil peste 10 pomi bananieri şi-ţi voi mări salariul la 35 de banane pe zi.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Adi check icon
      mosilor de exploatatori psd-isti!,,,voi vreti ca sa munciti oamenii pe 2-3 banane pe zi??,,,eu nasi veni sa muncesc la voi!!,,,numai poate daca mia-ti da un salariu can anglia!
      • Like 0
  • daca salariile ar fi publice, in companiile unde boshii au lefuri nesimtzite si nu muncesc mai nimik, angajatzii ar face greva...si asta ar putea fi folosta de actionariat ca sa reduca lefurile nemeritate, sau pt a pune managementul la munca in asa fel incit sa isi merite banii....situatia e mai nesimtzita in partea de biznis, legal, unde pencilpusherii vor procente multe desi doar muta hartiile dintr-o parte in alta, decit in productie
    • Like 1
  • "între prudență și transparență" - aleg o transparentă prudență. Adica spun foarte deschis ca nu intereseaza pe nimeni cat castig; la fel cum nici pe mine nu ma intereseaza cat castiga colegii.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon