Amintesc anecdota muncitorului care a lucrat 40 de ani în același loc de muncă și care, aflat pe patul de moarte, a avut o singură întrebare înainte de a muri: „Aș vrea să știu de ce puneam eu piulița aia pe șurubul ăla?!” (Foto: Getty Images)

Apariția pandemiei a generat cel mai mare efort cunoscut al omenirii pentru lupta împotriva unuia dintre cele mai mari riscuri ce ar putea duce la extincția omenirii, în conformitate cu toate studiile majore și autorizate și anume riscul pandemiilor cu virusuri mortale. (Foto Jack Guez / AFP / Profimedia)

Având nevoie de apă curentă, locuitorii unui sat s-au hotărât să organizeze o licitație, pentru a încredința contractul de distribuție cuiva specializat. Cum la licitație s-au prezentat două persoane, ambele respectabile în comunitate și pentru că nu știau cum să-i diferențieze, s-au hotărât să-i declare pe ambii câștigători. Până la urmă competiția nu putea aduce decât lucruri bune: prețuri mai mici și o atenție mai mare arătată clienților. Foto: Anastasiya Zolotnitskaya / Alamy / Alamy / Profimedia

Dorința companiilor de a face parte din lanțul trofic conectat la profit sau, uneori, nevoia de adaptare rapidă la piață decuplează deciziile manageriale de rațional și le conectează mai mult la ambiție. (Foto: Profimedia Images)

Profesorul poate avea un dialog cu fiecare elev sau student din clasă, dacă acesta are un telefon sau o tabletă și introduce codul sesiunii pe Hypersay.com. „Tu, ca profesor, în loc să asculți doar vocea celor mai vocali, asculți ce spun toți. De fapt, dai o voce tuturor copiilor prezenți la oră”, spune Paul Balogh, co-fondatorul Learn Forward.

Academia de Studii Economice din București întelege să se implice în susținerea mediului de afaceri autohton, cu precădere cel antreprenorial, în această etapă dificilă, în care impactul epidemiei de coronavirus este vizibil. Foto Facebook/Academia de Studii Economice

În fiecare dimineață, Alexandru și colega lui, Cristin, ieșeau de la metrou la Victoriei și se îndreptau, ca alți angajați ai companiilor multinaționale, spre una dintre clădirile de birouri din zonă. În timp ce ceilalți urcau cu lifturile la etaj, ei rămâneau la parter, la o cafenea: acolo au avut un an și jumătate „biroul”, de la care plecau de multe ori seara, la ora închiderii.

„Poate va părea ciudat ce voi spune, dar eu cred că pentru un startup, în special un startup în tehnologie, în multe situații fondurile europene mai mult încurcă decât ajută.”

Pe ăia “bogații” cu adevărat nu-i veți găsi neapărat la particular. Ci la școlile cu faimă. Cu prestigiu. Etichetate drept școli “bune”. Încercați să ghiciți, vă rog, cam câte mașini ultraluxoase parchează în fața unor licee bucureștene. De stat. Și câți politicieni cu greutate sau personalități de tot felul se perindă pe holurile unor școli “bune” din oraș. Vă spun eu. Mulți. (Foto: Guliver Getty Images)