Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce am aflat predând online

Cursuri online universitate

Foto: Getty Images

Văd pe FB că destulă lume din mediul universitar românesc este supărată că nu poate ține cursuri față în față cu studenții. Pe de altă parte, mult mai multă lume din același mediu îmi spune că predarea online este o binecuvântare. Sunt de părerea celor din urmă.

De când a început pandemia, am predat diverse unor grupuri diverse de studenți și de cursanți de niveluri și vârste diverse, în formate diverse. Am avut cursuri de greacă cu oameni care nu știau nici măcar alfabetul grecesc, oameni de la 25 la 75 de ani.

Am predat apoi un curs oarecum similar unei grupe de studenți de elită, de care, cu toate că nu mai aveam obligații contractuale, nu m-am putut despărți și cu care am lucrat cu entuziasm la o traducere comună a unui text antic fermecător (acest grup își va relua foarte curând întâlnirile foarte răsplătitoare intelectual și moral pentru noi toți). Am predat civilizație și istorie greacă clasică cu tot aparatul auxiliar de ppt-uri, documentare, discuții etc. unor oameni care făceau un master și se destindeau astfel spre seara de toată zgura zilei.

Am predat indigesta istorie a limbii române altor studente și studenți, cei mai mulți mai în vârstă decât mine, dar cu care am legat, îmi îngădui să zic, prietenii până la sfârșitul semestrului. Am plâns la sfârșit împreună cu Cocrișel și ne-am storcit creierii cu Psalmul 90 din Psaltirea Hurmuzaki.

Am citit apoi cu unii, de amorul artei, Platon și cu alții, la fel de competitivi, într-un alt proiect, uneori zilnic, alteori săptămâni la rând, Iliada, Odiseea și, iarăși, Platon. Cursanții din urmă erau studenți la Litere la București, studenți eminenți la Heidelberg, doctoranzi la Chicago, brokeri la Singapore și ne-am îndrăgostit cu toții de Hector care, fugind spre ai săi de-acasă, își lovea cu scutul pulpele și cerbicea.

În fine, ne-am zdrobit aproape la propriu cu Alin Suciu, predând coptă sahidică, zilnic, vreme de o lună astă-vară, celor mai pretențioși și mai rezistenți studenți din câți am avut: un cunoscut regizor italian, clasicist și sinolog atestat, profesori universitari de clasice din Italia și Spania, postdoctoranzi parizieni, doctori și universitari din Germania și din Marea Britanie și fantasticul Allen de la Michigan, care se scula în fiecare dimineață ca să intre online la orele 5. Toți acești intelectuali remarcabili erau în stare, în urma calvarului de treizeci de zile prin care au trecut cu noi, să citească practic orice text în coptă sahidică. Pe toate le-am făcut de la masa din sufrageria/ bucătăria noastră din București și din biblioteca/bucătăria casei din Sighișoara.

N-am simțit absolut nici o diferență față de cursurile pe care le făceam in vivo, ca să zic așa. Proaste or fi fost unele, la fel de proaste și celelalte. Dar ce plăcere să nu mai stai ca prostul ore în trafic, să nu te mai enervezi pe toți ciumecii, să beneficiezi de mese regulate, să ai un program coerent, să nu fii hăituit, să pregătești în liniște ce ai de pregătit, să ai toate instrumentele de lucru necesare pe mână, în biblioteca fizică și virtuală, să fii mereu conectat la net!

Dar nu e vorba numai de plăcerea unora și a altora, ci de eficiența, cuprinderea, impactul acestui metode de comunicare. Cred că umanitatea ia parte direct la o schimbare sistemică a proceselor de educare. Va fi ireversibilă și va concentra și mai mult elitele planetei în centre de excelență. Cine are profesori buni, inteligenți, adaptabili, cine gândește instituțional și e în stare să-și flexibilizeze infrastructura academică va aduna ce-i mai bun de peste tot. Panica celor care vor să revină acum cu orice preț în sălile de curs nu vine din teama că studenți și profesori se pot deprima în fața ecranelor, nici din grija că actul pedagogic e compromis dinaintea acelorași ecrane, ci din conștiința vinovată că angajații universităților românești sunt în proporții covârșitoare slabi, admiși în sistem cu examene și pe criterii îndoielnice. Oamenii sunt, de fapt, îngroziți că minciuna peste care domnesc va ieși la suprafață și că, în era liberalizării totale a învățământului mondial relevant, vor fi așezați acolo unde le e locul. (Toate cele de mai sus nu se pot încă gândi la nivelul copiilor din preuniversitar. Dar va veni și aceea). 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Multumesc pentru oportuna si excelenta argumentare in favoarea educatiei online! In calitate de profesor in invatamantul superior de electronica, telecomunicatii si tehnologia informatiei sunt adeptul acestei modalitati de comunicare electronica audio-video care are numeroase avantaje! Numai daca aceasta este asigurata si realizata de persoane competente, prin platforme si cu retele performante, adecvat intretinute si fiabile... Din pacate, aceste aspecte sunt rareori avute in vedere...In plus, la noi, un efemer ministru al educatiei, specialist in imbunatatiri funciare, a decretat din biroul sau ca "peste tot in lume" invatamantul online ar fi fost "catastrofal"! Nimeni nu s-a grabit sa-l contrazica - nici macar numerosii nostri profesori de tehnologia informatiei din preuniversitar si superior - sau, probabil, nu le-au fost publicate online interventiile... Oportunism, lasitate, ignoranta, suficienta? Din toate cate ceva... Colac peste pupaza, Curtea de conturi a Romaniei (CCR) a stabilit din proprie initiativa ca, dupa incetarea starilor de alerta si urgenta din pandemie, nu s-ar mai justifica educatia online (inferioara chipurile, calitativ celei fata in fata/ offline, utilizata exclusiv de secole) si ca universitatile/ scolile care mai continua sa lucreze online nu vor mai fi finantate de la buget ba chiar vor trebui sa ramburseze banii deja primiti ilegal !!!!!
    Dar ministrul educatiei a declarat imediat public ca nu CCR ii decide cadrul legal ci ARACIS si ARACIP! In consecinta, functionarii ARACIS au stabilit - tot din birouri - noi cerinte/ "standarde" aplicabile predarii online, multe fiind insa ineficace, ineficiente, inaplicabile sau incoerente.... Oricum, nimeni nu va verifica respectarea acestora intrucat, in Romania, exista constitutionala autonomie universitara!! Deci o alta forma fara fond! In plus, la noi, de 17 ani se practica SIMULACRUL asigurarii calitatii educatiei, fara ca cei responsabili de aceasta grava situatie - care a cheltuit inutil sume imense si a generat doar o monstruoasa birocratie, nici pomeneala de INCREDEREA pe care o dorim cu totii si care reprezinta scopul asigurarii calitatii in mediul de afaceri si in alte state... Ce se mai poate face daca mai toate dezbaterile (unele publicate si de EDUPEDU) in legatura cu noile proiecte de legi ale invatamantului se refera doar la impartirea putinilor BANI din BUGETE PUBLICE si la unele aspecte moral-etice repetitive dar nesolutionate adecvat de decenii ????....
    • Like 0
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    Bravo, domnule! Adevărat ! Profesor eşti sau nu eşti.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Text: Ștefan Colceriu/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon