Foto: Telegraf Online Constanța
În fiecare weekend, în sezonul estival, ni se servește o statistică de ne crește inima în piept. 130.000 de turiști pe litoral, 150.000, 200.000 de turiști! An de an din ce în ce mai mulți. Unde încap toți acești oameni din moment ce, oficial, sunt undeva la 120.000 de locuri cazare?
Există trei explicații.
- Sunt multi turiști care vin o zi pe litoral. O singură zi. Deși traficul la podul de la Fetești nu prea confirmă ipoteza, putem spune că oameni rău intenționați ocolesc prin Bulgaria sau vin, într-adevăr, doar pentru festivaluri și dorm în mașini.
- Statisticile gresite. Cu siguranță. La acest capitol – statistici inexacte – suntem maeștri. În continuare Ministerul Turismului nu are habar câte locuri de cazare avem în țară, câte hoteluri sau câte agenții de turism avem, care sunt datele exacte privind circulația turistică. Previzionările pe trenduri sunt deja SF.
- Turismul la negru - una dintre cele mai grele pietre de moară ce atârnă de gâtul litoralului și unul dintre motivele din cauza căruia litoralul românesc nu va fi niciodată „perla” Mării Negre.
În Costinești, de exemplu, se estimează, conform datelor FPTR, că 60% din capacitatea de cazare este ocupată fără acte în regulă, în Vama Veche, sunt vârfuri de 30-40%. În Mamaia sunt zeci și zeci de vile care oferă cazare fără nicio clasificare și multe dintre ele fără documente fiscale. Camere în case particulare, dar și hoteluri.
Costineștiul este un fel de Cluj continuu, dar fără UNTOLD. În Venus, Saturn, Neptun sau 2 Mai, cele mai multe magazine nu au implementată modalitatea de plată cu cardul. Veți spune că sunt stațiuni de proletari și oamenii vin cu cash. Nu este adevărat. Deși se mai eliberează bon fiscal, lipsa POS-urilor este o cale de a te juca cum vrei cu încasările. Și de a le măslui.
Aceeași situație găsim și la hoteluri. Chiar și la hoteluri mari.
În mod incredibil, o mare contribuție la fiscalizarea litoralului nu au avut-o autoritățile statului, ci niște SRL-uri din afară. Acele firme care dețin portaluri de turism precum booking.com. De ce? Pentru că nu te poți duce cu punga de cash la ei să le dai comisionul. Dureros, dar adevărat, trebuie să folosești banca. Ei au mai scos o parte din camere la lumină, dar și așa proprietarii români au găsit modalități de a eluda sistemul.
Pe litoral, dar nu numai, circulația turistică nefiscalizată este camuflajul perfect pentru incompetența autorităților locale. Autoritățile locale vor folosi tot timpul ineficiența celor centrale în materie de legalizare si control pentru a justifica retardul socio-economic al comunității pe care o administrează. Din nou, exemplul ilustrativ este Costineștiul.
- Pe drumul plin de ierburi de stepă înalte cât un om, la umbra copacillor de pe marginea șoselei, intrarea în Costinești este semnalizată de zeci și zeci de oameni ce păzesc de la cartoane scrise cu pixul până la bannere de mari dimensiuni inscripționate cu un singur cuvânt: CAZARE
- Toate cartoanele și bannerele evită cu sfințenie și celelalte două cuvinte ce ar trebui scrise: LA NEGRU. Așa trăiește Costineștiul. De ani de zile, din anii ’70, evaziunea fiscală estivală este sinonimă cu această comună. Costineștiul a fost un model. Un model ce la Mamaia a fost dus la scară industrială: zeci de blocuri de apartamente neclasificate scoase la închiriat.
Dar nici Mangalia nu stă prea bine.
- Stațiunea Venus ține de Mangalia. La fel și peisajul dezolant ce te întâmpină la intrarea în stațiune, la fel și indicatoarele meschine, la fel și drumurile mizerabile pline de gropi și de cârpeli. La fel și aleile și bordurile mâncate de intemperii. La fel și impozitele de la hotelierii cinstiți, cum în egală măsură și șpăgile date pentru autorizații țin tot de primăria Mangalia.
- Veți râde, dar în 2016, primaria Mangalia a primit și un premiu de excelență pentru absorția fondurilor europene. Tot această primărie, în loc să repare situația anterior descrisă mai sus, are planuri tipic românești: să facă un parc tematic.
Așadar, având în vedere aspectul de mai sus, nicio municipalitate nu va fi cu adevărat interesată să își rezolve problemele. Atâta timp cât evaziunea pe litoral există și autoritățile, mai mult sau mai puțin corupte, vor fi la adăpost.
Pe cei mai mulți dintre turiști nu îi interesează câtuși de puțin aspectul. Și pentru ei e un mod de viață estival. Părinții lor au făcut la fel pentru că în anii '90 nu erau legi și era sărăcie și trebuia să duci copiii la aerosoli, iar copiii au copii care la rândul lor au nevoie de aerosoli. Dar, spre deosebire de copii din anii '90, cei din anii 2020 au nevoie și de bon fiscal.
Multi turiști preferă ca în loc să dea 2000 de lei cu factură și cu garanția serviciilor, să dea 1700 de lei fără nicio garanție. Sigur, mulți conștientizează situația, dar se obișnuiesc repede, se adaptează și aruncă în continuare gunoaiele pe plajă sau se bagă în apă când steagul roșu este arborat.
Riscurile sunt de ambele părți, dar ambele părți și le asumă. Tocmai de asta camerele devastate sau turiștii alungați în miez de noapte nu apar la știri. Pentru că și unii și alții știu că sunt „pe blat”. Și își asumă starea aceasta an de an. An de an eludează și evazionează. În detrimentul tuturor, dar mai ales în detrimentul lor.
Diferența între locurile de cazare și numărul de turiști poate părea mică. 120.000 de locuri vs. 180.000 de turiști, dar în realitate cifra este enormă. O socoteală grosieră bazată pe datele furnizate de FPTR ar putea duce evaziunea fiscală dintre Năvodari și Vama Veche, timp de 3 luni pe an, la vreo 200 de milioane de euro numai pe segmentul de hotelier. La restaurante și magazine este altă poveste.
Concluzia este una simplă: Turismul fără acte și evaziunea fiscală nu pot fi stârpite definitiv. Mai ales în România. Dar până când aceste două boli nu vor fi aduse la un nivel rezonabil de suportabilitate, litoralul românesc nu se va ridica niciodată la nivelul la care visăm. Vom înota în continuare în propriile metehne.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Şi nici intre nesimtirea hotelierilor pentru care esti un anonim versus recunostinta din ochii gazdei cand îi multumesti (sincer) la plecare şi o rogi să te planifice pentru la anul.
Ajuti un om.
Un om cinstit care nu a avut pilele şi spagile să se legalizeze.
Caci la noi toata legislatia este facuta intru suprematia organului de control.
Fiecare lege incepe prin a spune ca trebuie sa faci aia şi aia, la mijloc spune ca e bine daca faci şi invers iar la sfarsit prevede pedepse PENTRU AMBELE SITUATII... Ceea ce lasa absolut totul la mila şi bunavointa organului. Asa e construita toata legislatia : IMPOTRIVA POPORULUI şi in favoarea represiunii oricarei initiative sincere şi de buna intentie.
Multi "Guevaristi" care vorbesc de principii "pe hartie" si care, de la desk-ul lor de amploaiati (unii, probabil multi, in multinationale) nu vad decat varful icebergului...
In 2009 am fost in vacanta in Muntenegru. Am oprit sa iau niste fructe de la un vanzator ambulant in plin camp. Sunt din plin si la noi. Am fost socat cand vanzatorul mi-s dat chitanta. Da, chitanta. Avea carnet de chitante, inseriat, prestampilat si semnat. Completa doar suma in cifre. Lua 2 secunde. Toti procedau asa, inclusiv in piete.
Deci daca se doreste se poate. La fel se poate scuti de plata impozitelor pentru sume considerate mici, daca dorim sa fie protejati.
Problemele litoralului romanesc ar fi :
-perioada scurta de vara ( 2 luni jumate )
-dorinta de profit maxim al patronilor , rezulta preturi mari pt a acoperii cheltuilile de peste an
- angajarea pe o perioada scurta de personal, dar cum oamenii doresc un loc mai stabil , rezulta in angajarea unui personal mai putin calificat
- autostrada sorelui care aduce in weekend foarte multa lume din bucuresti ( preturile cresc in weekend)
- dorinta clientilor de a plati foarte putin , in concordanta cu salariului mediu
- concurenta bulgariei, greciei etc la nivel de preturi si calitate servicii
- litoralul rominesc este plin in weekend ( pt aste f usor sa pleci la mare cel putin din oarsul cu peste 2 milioane de locuitori -bucuresti) ,dar pe jumatate plin( sau gol) in timpul saptaminii.
- sistemul de spaga la nivel de patroni de hoteluri/restaurante care nu sunt verificati de stat
- statul care concesioneaza fiecare metru patrat de plaja
- si iar statul care impoziteaza prea mult o activitate sezoniera
- si iar statul care nu verifica activitatea de pe litoral
Litoralul romanesc ofera servici de 5 stele pt cei cu bani , unde chiar sunt conditii bune dar extrem de scumpe. acestae sunt locuri unde in parcare se gasesc masini de peste 60 mii de euro . Iar pt restul exista bulgaria si grecia si ...
1. Subventionarea ( ca in Turcia ) pe perioada extrasezon care de altfel e mult mai lunga decat in Turcia sau Grecia. Patronul trebuie sa reziste din septembrie pana in mai anul urmator si fara un sprijin va umfla preturile in sezon si in week-end cand vin bucurestenii pentru a putea rezista tot anul.
2. As lega aceasta subventie de plata la zi a impozitelor si de calitatea serviciilor aferente clasificarii si atunci s-ar reduce decalajul preturilor intre cei legali si cei la negru. In acest fel se vor desfasura evenimente si vor veni turisti si in extrasezon. Salariatii nu vor mai fi sezonieri ( de cele mai multe ori liceeni in vacanta) si vor avea salarii decente deci turistii vor beneficia de servicii mai bune.
3. Concurenta Bulgariei si Greciei nu va fi eliminata dar antreprenorii nu mai sunt astfel fortati sa umfle preturile in sezon deci vor fi mai competitivi.
4. E adevarat ca bucurestenii ( cei mai multi turisti) sunt de week-end dar ei se cazeaza de cele mai multe ori la Mamaia si se duc in cluburi. Acordarea subventiilor se poate conditiona si de durata sejurului sa zicem si atunci un turist obisnuit va avea acces la servicii mai bune si tarife mai ieftine.
5. Turistii cazati sa beneficieze de sezlonguri, mese si umbrelute gratuit (tot conditionat de acordarea subventiei si plata impozitelor aferente) si atunci se va echilibra cu pretul cerut de particulari care la negru fiind nu pot oferi asemenea facilitati.