Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce vor copiii să spună când se plâng că se plictisesc

Copil plictisit

Foto: Profimedia Images

Când copiii spun că se plictisesc, rareori vorbesc despre adevăratul plictis - în sensul că au folosit creativ toți stimulii posibili din jurul lor și că acum sunt pregătiți să treacă mai departe.

”M-am plictisit!” se traduce astfel în cazul copiilor care spun asta des:

- fie e vorba de anxietate socială sau de separare de mama, și timpul petrecut la grădi e plin de emoții greu de susținut; deci, starea generală a copilului este de tensiune și, pentru că nu se poate angaja relaxat în joc, traducem această emoție ca fiind un fel de limbo, de așteptare neliniștită, de ”plictis”;

- fie s-a instalat un deficit de atenție și toate sarcinile sau activitățile se resimt ca fiind dificile; tensiunea cognitivă e incomodă, prin urmare, copilul vrea să fugă, numind activitățile ”plictisitoare”;

- fie copilul are un prag jos de toleranță la frustrare și orice lucru care presupune mai multă stăruință e receptat ca nenatural, ca ”plicticos”;

- fie există multă cicăleală sau presiune critică din partea adulților; emoțiile toxice creează reflexul fugii, cu declarația ”plictisului”, adică a scindării, a deconectării emoționale;

- fie există dificultăți de înțelegere sau tonus fizic, în corp, care dau semnale de neputință reală, deci de așa-zis ”plictis”, adică de energie scăzută, oboseală;

- fie copilul și-a creat deja o ierarhie a plăcerilor intelectuale în vârful căreia se află ecranele, animațiile, jocurile pe calculator - față de care activitățile din lumea reală pălesc, instalându-se o așteptare continuă a timpului pe telefon sau tabletă, adică un ”plictis”, un refuz de angajare în lumea imediată;

- fie există traume emoționale, îngrijorări, temeri majore legate de securitatea personală; și acestea sunt traduse de copii în termen de ”mă plictisesc aici/vreau să fug de aici/vreau să fiu acasă ca să mă asigur că totul e în ordine acolo”;

fie există dificultăți de conectare și tranzacționare socială; prin urmare, copilul se simte înconjurat de stimuli pe care nu îi înțelege, nu îi controlează - deci retrăiește ceea ce pare ”plictis”, adică deconectare emoțională de la celălalt și însingurare;

Despre plictis a scris și Olina Ortiz, în a cincea serie a ei de povești. E foarte important să interpretăm cuvântul ”plictis”. În general, copiii nu se plictisesc cu adevărat. Ei găsesc resurse de joc și imaginație, mai ales dacă părintele nu sare imediat să îi ofere stimuli și idei noi.

Dacă avem un copil care se plictisește des, e nevoie să excludem cel puțin cauzele de mai sus, pe rând, până identificăm exact ce strigăt de ajutor se ascunde sub această afirmație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult
Text: Oana Moraru/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon