CNN: Istoria Israelului arată că ceasul ticăie pentru Netanyahu. „Regele Bibi” nu mai este „Mr Security”

Foto: Jack Guez / AFP / Profimedia

Ceea ce trebuie să știm în ziua a șasea de când teroriștii Hamas au lansat un atac brutal asupra Israelului este că armata israeliană a spus că efectuează joi un „atac pe scară largă” asupra unor obiective Hamas din Gaza, în timp ce Israelul a format de urgență un guvern de uniune națională, premierul Benjamin Netanyahu fiind alături de fostul ministru al apărării Benny Gantz într-un cabinet de război.

Cabinetul de război este menit să înlocuiască cabinetul de securitate mai larg, care include șefi de partide de extremă-dreapta, ca Bezalel Smotrich (Partidul Sionist Religios) și Itamar Ben-Gvir (Puterea Evreilor), considerați pe scară largă că complică politica de securitate a Israelului, ceea ce l-a determinat pe Netanyahu să-i ocolească în mare măsură până acum. Acordul dintre premierul Netanyahu și Gantz prevede, de asemenea, că, pe toată durata războiului, în Knesset nu se va dezbate nicio lege care nu are legătură cu războiul, inclusiv reforma justiției care a divizat întreaga țară după formarea actualei coaliții în decembrie 2022.

Separat, în Gaza se desfășoară o criză umanitară sub bombardamentele israeliene. Spitalele sunt copleșite și se confruntă cu o penurie de medicamente, materiale medicale și electricitate. De altfel, singura centrală electrică din Gaza a rămas fără combustibil miercuri după-amiază, fiind forțată să se închidă după ce Israelul a întrerupt aprovizionarea. ONU spune că peste 339.000 de oameni au fost forțați să-și părăsească casele din Fâșia Gaza în ultimele cinci zile.

Israelienii ajung la un punct de distribuție a armelor pentru persoanele care au voie să dețină arme, la kibutul Ayyelet HaShahar, în nordul Israelului, în apropierea graniței cu Liban, pe 12 octombrie 2023. Începând din 7 octombrie 2023, mii de oameni, atât israelieni, cât și palestinieni, au murit după ce teroriștii palestinieni Hamas din Fâșia Gaza au intrat în Israel într-un atac surpriză, ceea ce a determinat Israelul să declare război Hamas în Gaza pe 8 octombrie/ Foto: Jalaa MAREY / AFP / Profimedia

Bilanțul morților în Israel a ajuns la 1.300, peste 2.700 de oameni sunt răniți. Zeci de persoane, luate ostatice

Armata israeliană a afirmat că bilanțul morților a ajuns la 1.300, peste 2.700 de oameni sunt răniți, iar zeci de persoane au fost luate ostatice. Bilanțul victimelor din Gaza a crescut la 1.200 de morți și aproximativ 5.600 de răniți, a anunțat Ministerul Sănătății din Gaza.

SUA au discutat despre intermedierea unui coridor de ajutor pentru civilii din Gaza, în timp ce forțele aeriene israeliene continuă să atace teritoriul. Consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat că se poartă discuții cu Israelul și Egiptul privind trecerea în siguranță a civililor din Gaza. Numai că Egiptul a transmis miercuri seară un răspuns evaziv asupra posibilităţii de a deschide punctul de trecere de la Rafah pentru a le permite palestinienilor din Fâşia Gaza să se refugieze din faţa blocadei şi bombardamentelor intense asupra acestei enclave aflate sub asediul armatei israeliene după ce gruparea islamistă Hamas a atacat de acolo Israelul. Totodată, Egiptul a cerut UE ajutor financiar pentru a preveni un val de refugiaţi.

Scopul militar al Israelului este de a distruge capacitățile militare ale Hamas, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, în timp ce secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că, deși Israelul are dreptul de a se apăra împotriva atacurilor, el se așteaptă ca răspunsul la atacul Hamas din weekend să fie unul proporțional. La rândul său, prim-ministrul irlandez Leo Varadkar, care a transmis guvernului israelian că solidaritatea internaţională în urma atacurilor Hamas s-ar putea „evapora” dacă răspunsul său în Gaza este disproporţionat. 

Joe Biden a cerut Israelului să respecte „legile războiului” 

Totodată, Joe Biden a cerut miercuri Israelului să respecte „legile războiului” în răspunsul său la atacul fără precedent asupra teritoriului său. „Unul dintre lucrurile pe care i le-am spus (premierului israelian Benjamin Netanyahu) este că este foarte important ca Israelul, cu toată furia și frustrarea care există, să acționeze în conformitate cu legile războiului”, a declarat președintele american în timpul unei întâlniri cu reprezentanți ai comunității evreiești din Statele Unite.

Între timp, miniştrii arabi de externe au condamnat miercuri la Cairo asediul impus de Israel Fâşiei Gazei, solicitând livrarea „imediată” de ajutor umanitar celor 2,3 milioane de palestinieni supuşi raidurilor aeriene israeliene ca răspuns la atacul Hamas.

Imagine din 7 octombrie 2023, cu rachete din Fâșia Gaza spre Israel. Foto Mohammed Abed / AFP / Profimedia

De asemenea, ministrul de Externe al Marii Britanii, James Cleverly, a sosit miercuri în Israel pentru a discuta despre criza în desfășurare, iar secretarul de stat al SUA Antony Blinken va călători și el în regiune, iar vineri are programată o întâlnire cu președintele palestinian Mahmoud Abbas. În plus, sursele de la Ankara spun că Erdogan a lansat un proces de negocieri cu gruparea Hamas în vederea obţinerii eliberării ostaticilor israelieni răpiţi de gruparea islamistă.

De la Riad a venit un mesaj important. Arabia Saudită a cerut Israelului să oprească atacurile în Fâșia Gaza. Concret, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a subliniat, într-o convorbire telefonică cu președintele turc Erdogan, că regatul „depune eforturi neîncetate” la nivel regional și internațional pentru a opri intensificarea războiului dintre Israel și Hamas. Prințul moștenitor a afirmat necesitatea de a opri orice atac israelian asupra Fâșiei Gaza, declarând că Arabia Saudită a susținut cu fermitate cauza palestiniană și încercările de a obține o pace cuprinzătoare și dreaptă.

Între toate acestea, fostul președinte american Donald Trump l-a criticat miercuri pe premierul israelian Benjamin Netanyahu pentru ceea ce el a descris drept o lipsă de pregătire față de atacul din weekend al militanților palestinieni Hamas. Trump, favorit pentru nominalizarea republicană la alegerile prezidențiale din 2024, a declarat la Fox News că Netanyahu „nu a fost pregătit și a fost afectat foarte grav de atac”.

Rămâne neclar cum au reușit peste 1.000 de militanți Hamas să atace Israelul într-un mod atât de surprinzător și devastator

Și acum să vorbim puțin de Netanyahu.

CNN scrie că istoria Israelului sugerează că ceasul ticăie pentru Netanyahu. În cele peste trei decenii ale sale în politică, premierul israelian a acumulat aproape la fel de multe porecle precum victorii electorale. I se spune „Magicianul” pentru capacitatea sa neobișnuită de a obține victoria din granițele înfrângerii. I se spune „Regele Bibi” pentru că a rămas în vârful politicii israeliene mai mult timp decât oricine altcineva. Și, în mod universal, deși nu neapărat afectuos, i se mai spune simplu „Bibi”. Dar mai este o poreclă care i-a fost atribuită ani la rând și acum pare că nu se mai potrivește: „Mr Security”.

Foto: Diego Radamés / ContactoPhoto / Profimedia

Rămâne neclar cum au reușit peste 1.000 de militanți Hamas să atace Israelul într-un mod atât de surprinzător și devastator, ucigând, după cum a scris președintele Isaac Herzog, mai mulți evrei într-o singură zi decât oricând de la Holocaust încoace.

Deocamdată, adversarii lui Netanyahu nu îi cer acestuia să demisioneze. „Nu mă ocup acum de cine este de vină sau de ce am fost surprinși”, a declarat fostul prim-ministru Yair Lapid, acum lider al opoziției, adăugând că nu este nici momentul și nici locul potrivit. Dar acel moment și acel loc vor veni.

Într-adevăr, potrivit mai multor comentatori politici din Israel, surpriza ar fi ca prim-ministrul Netanyahu să supraviețuiască acestui război. „Ar stabili un precedent național. Istoria israeliană ne-a învățat că fiecare surpriză și criză a dus la prăbușirea guvernului. Așa s-a întâmplat în 1973 (după Războiul de Yom Kippur) cu Golda Meir, în 1982 cu Menachem Begin în primul război din Liban și în 2006, cu Ehud Olmert, în cel de-al doilea război din Liban”, a declarat analistul politic, Amit Segal, pentru CNN.

Istoria oferă, cu siguranță, o comparație utilă: ultima dată când serviciile de informații israeliene au eșuat într-o asemenea măsură (și cu atât de multe victime) a fost acum aproape 50 de ani, fix, când Egiptul și Siria au invadat Israelul de Yom Kippur. Acela, însă, a fost un război „care a urmat un fel de logică a normelor și regulilor”, după cum explică Yohanan Plesner, președintele Israel Democracy Institute. „Atunci am negociat pacea cu președintele [egiptean] Sadat câțiva ani mai târziu, cu sprijinul majoritar al Knesset-ului. Nu vom negocia nicio pace cu Hamas. Este o cu totul altă treabă de data asta”, a mai spus Plesner.

Un anumit tip de negociere, probabil prin intermediari (cum ar fi Egiptul), este inevitabil. Chiar și în timp ce Israelul bombardează Gaza cu lovituri aeriene, impune un asediu complet asupra enclavei și se pregătește pentru o posibilă invazie terestră pentru a decima Hamas, Netanyahu trebuie, de asemenea, să găsească o modalitate de a-i elibera pe cei aproximativ 150 de ostatici deținuți de teroriștii din Gaza.

După 10 luni de proteste împotriva controversatei sale reforme judiciare, după ce a fost acuzat de corupție și după ce a suferit o intervenție chirurgicală la inimă, Bibi nu mai reprezintă versiunea omului puternic pe care îl șita lumea.

S-ar putea să fie o consolare slabă pentru el faptul că Hamas a reușit să reunifice Israelul. De atfel, unii comentatori politici spun că ultimul lucru de care le pasă israelienilor în acest moment este cariera politică a lui Netanyahu.

Merită, de asemenea, să ne amintim că despre cariera politică a lui Bibi s-a spus de mai multe ori că este terminată, doar pentru ca el să se întoarcă pentru a câștiga în fața adversarilor politici. De data aceasta, însă, se simte că este un context diferit. De data aceasta, Bibi a fost forțat să intre într-un război pe care nu l-a ales, atunci când ar fi putut fi distras de alte lucruri.

Atât de mare a fost șocul și furia provocate de atacul imprevizibil al Hamas, încât alegătorii israelieni ar putea fi deschiși la idei mai extreme. Prin urmare, experții spun că o anumită parte a populației se va aștepta la un răspuns foarte dur și se va baza pe un joc cu sumă zero: „ori noi, ori ei”. Iar de data aceasta, premierul israelian este nevoit să se țină de cuvânt dacă vrea să rămână în funcție, însă acest lucru ține de cât de mult îi va reuși invazia la sol în Gaza.

Într-un editorial pentru Washington Post, istoricul israelian Yuval Noah Harari scrie că israelienii se chinuie încă să înțeleagă ce i-a lovit, comparând atacul Hamas cu războiul din Yom Kippur din 1973, dar și cu epurările săvârșite de naziștiîn timpul Holocaustului sau cu pogromurile organizate împotriva evreilor în Imperiul Rus.

Harari spune că teroriștii au mers din casă în casă, ucigând sistematic familii, ucigând părinți în fața copiilor și luând ostatici, chiar și bebeluși sau persoane în vârstă. Supraviețuitorii îngroziți s-au închis în dulapuri și beciuri, așteptând ca armata și poliția să vină să ofere ajutor. Însă ajutorul a venit adesea, prea târziu.

Ei bine, istoricul israelian povestește că mătușa și unchiul său au trecut din nou prin această teroare, ascunzându-se de teroriști. Harari exclamă că sunt doi evrei duri, născuți în Europa de Est în anii interbelici, care au pierdut deja o lume în timpul Holocaustului. El însuși a crescut cu povești despre evrei fără apărare care se ascundeau de naziști în dulapuri și beciuri, fără ca nimeni să vină să-i ajute. 

Statul Israel a fost fondat pentru a se asigura că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată, punctează istoricul Yuval Noah Harari, care nu uită să pună întrebarea: „Cum a dispărut statul Israel în acțiune?” Răspunsul îl dă tot el, spunând că, pe de o parte, israelienii plătesc prețul anilor de orgoliu, în care guvernele israeliene și mulți israelieni obișnuiți au crezut că fac parte dintr-o națiune mult mai puternică decât palestinienii și că îi pot ignora pe aceștia din urmă.

Copii palestinieni își umplu canistrele cu apă de la un centru public, în timp ce luptele violente între Israel și mișcarea Hamas continuă pentru a șasea zi consecutivă în Fâșia Gaza, pe 12 octombrie 2023. Foto: Mohammed Abed / AFP / Profimedia

Sunt multe de criticat în legătură cu modul în care Israelul a abandonat încercarea de a face pace cu palestinienii și a ținut timp de decenii milioane de palestinieni sub ocupație, mai spune Harari, care precizează însă că acest lucru nu justifică atrocitățile comise de Hamas, care, în orice caz, nu a acceptat niciodată posibilitatea unui tratat de pace cu Israelul și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a sabota procesul de pace de la Oslo.

Oricine dorește pace trebuie să condamne și să impună sancțiuni împotriva Hamas și să ceară eliberarea imediată a tuturor ostaticilor și dezarmarea completă a Hamas, mai explică istoricul israelian, notând și că indiferent de cât de multă vină se atribuie Israelului, acest lucru nu explică disfuncția statului.

Istoria nu este o poveste morală, consideră renumitul istoric, autor al cărților „Sapiens” și „Homo Deus”. Yuval Noah Harari consideră că adevărata explicație pentru disfuncția Israelului este mai degrabă populismul decât o presupusă imoralitate.

Iar aici Harari arată cu degetul spre Bibi, spunând că timp de mulți ani, Israelul a fost guvernat de un populist extrem de puternic, în persoana lui Benjamin Netanyahu, care este un geniu al relațiilor publice, dar un prim-ministru extrem de incompetent.

Harari spune că Netanyahu a preferat în mod repetat interesele sale personale în detrimentul interesului național și și-a construit cariera pe divizarea națiunii împotriva ei însăși. Mai mult, Netanyahu a numit oameni în posturi-cheie bazându-se mai mult pe loialitate decât pe calificări, și-a asumat meritele pentru fiecare succes, fără a-și asuma niciodată responsabilitatea pentru eșecuri, și a părut să acorde prea puțină importanță faptului de a spune sau de a auzi adevărul.

Coaliția pe care Netanyahu a stabilit-o în decembrie 2022 a fost de departe cea mai rea pe care a condus-o până acum, mai spune Harari, care atrage atenția că aceasta este o alianță de fanatici mesianici și oportuniști nerușinați, care au ignorat numeroasele probleme ale Israelului (inclusiv deteriorarea situației de securitate) și s-au concentrat, în schimb, pe acapararea puterii nelimitate pentru ei înșiși. 

În urmărirea acestui obiectiv, au adoptat politici extrem de divizatoare, au răspândit teorii ale conspirației scandaloase despre instituțiile statului care se opun politicilor lor și au etichetat elitele care servesc țara drept „trădători ai statului”.

Guvernul a fost avertizat în repetate rânduri de propriile forțe de securitate și de numeroși experți că politicile sale pun în pericol Israelul și erodează descurajarea israeliană într-un moment în care amenințările externe cresc.

Cu toate acestea, atunci când șeful Statului Major al IDF a cerut o întâlnire cu Netanyahu pentru a-l avertiza cu privire la implicațiile de securitate ale politicilor guvernului, Netanyahu a refuzat să se întâlnească cu el.

Când ministrul apărării, Yoav Gallant, a tras totuși semnalul de alarmă, Netanyahu l-a concediat. El a fost apoi forțat să-l repună în funcție pe Gallant doar din cauza unui val de indignare populară. Un astfel de comportament de-a lungul mai multor ani a permis ca o calamitate să lovească Israelul, este de părere Harari.

Istoricul Yuval Noah Harari propune o coaliție internațională pentru reconstrucția Fâșiei Gaza, eliminarea Hamas și demilitarizarea regiunii

Indiferent de ceea ce se crede despre Israel și despre conflictul israeliano-palestinian, modul în care populismul a corodat statul israelian ar trebui să servească drept avertisment pentru alte democrații din întreaga lume, ține să precizeze istoricul.

Acesta atrage atenția că Israelul încă se poate salva de la catastrofă, căci încă se bucură de un avantaj militar decisiv asupra Hamas, precum și asupra numeroșilor săi inamici.

Memoria îndelungată a suferinței evreiești galvanizează acum națiunea, iar IDF și alte organe de stat își revin din șocul inițial. Societatea civilă se mobilizează ca niciodată, umplând multe dintre golurile lăsate de disfuncționalitățile guvernamentale. Cetățenii stau la cozi lungi pentru a dona sânge, primesc în casele lor refugiați din zona de război și donează alimente, haine și alte bunuri de primă necesitate, mai povestește Harari.

Există multe lucruri de criticat în legătură cu comportamentul trecut al Israelului, mai spune Yuval Noah Harari, dar acesta precizează și că trecutul nu poate fi schimbat, iar spre viitor ne putem uita doar cu speranța că, odată ce victoria asupra Hamas va fi asigurată, israelienii nu numai că vor cere socoteală guvernului actual, dar vor renunța și la conspirațiile populiste și la fanteziile mesianice și vor face un efort onest pentru a realiza idealurile fondatoare ale Israelului de democrație în țară și de pace în străinătate.

Sfatul lui Harari într-o opinie pentru The Guardian: O coaliție internațională de voință (de la SUA și UE până la Arabia Saudită și Autoritatea Palestiniană), care ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru Fâșia Gaza, excluzând Hamas, să reconstruiască Gaza și, simultan, să dezarmeze complet Hamas și să demilitarizeze Fâșia Gaza. 

Încotro se îndreaptă conflictul?

Încotro se îndreaptă conflictul? Ei bine, încotro se îndreaptă conflictul nu este clar. Gruparea militantă Hezbollah din Liban a tras deja asupra pozițiilor din nordul Israelului. Dar măsura în care se va implica serios va depinde de sponsorul său, Iranul.

În general, s-a văzut că Teheranul dorește să păstreze puterea considerabilă a rachetelor, în cazul unui atac israelian asupra instalațiilor nucleare iraniene.

Există, de asemenea, întrebarea dacă militanții din Cisiordania își vor lansa propriile atacuri, creând efectiv un al treilea front împotriva Israelului. Iar un posibil al patrulea front ar putea veni din atacurile asupra evreilor israelieni de către israelienii arabi care trăiesc în Israel.

Principala constrângere a acțiunii israeliene la sol împotriva Gazei va fi faptul că un număr mare de cetățeni israelieni au fost răpiți de militanții Hamas și duși în Gaza. Israelul va fi, de asemenea, reticent în a-și lăsa forțele de apărare să intre în Gaza din cauza riscului de pierderi mari. Cu toate acestea, poate trimite forțe speciale dacă obține informații despre locul unde se află cetățenii săi răpiți.

Un alt risc pentru Israel în ceea ce privește represaliile sale este că un atac prea brutal asupra Gazei ar putea întoarce opinia occidentală împotriva sa. Până acum, totuși, guvernele occidentale susțin puternic Israelul și nu sunt înțelegătoare față de Hamas. Lecția generală pentru Israel este că trebuie să dezvolte o politică de gestionare a palestinienilor care trăiesc în zonele pe care le controlează.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp