Am avut surpriza să aflu că Senatul României, cameră parlamentară decizională în acest caz, a modificat Legea Educației Naționale, prevăzând pentru articolul 7, alineatul 1, litera e, următoarea formulare:
„În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, inclusiv în unitățile care oferă educație extrașcolară sunt interzise: [...]
e) activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”
O să evit să recurg la niște comparații ușoare cu Rusia lui Putin, care, în 2013, a promulgat așa-zisa Lege Împotriva Propagandei Homosexuale, cu Ungaria lui Orbán, care, recent, a pus capăt recunoașterii legale a persoanelor transsexuale, sau chiar cu Germania lui Hitler, care a suprimat curentele de gândire considerate degenerate. Cu toate că nu ar fi prea greu să introduc România în acest grup de țări selecte, o să mă limitez la o abordare mai științifică asupra conținutului articolului cu pricina.
Teoria identității de gen este definită în noua lege ca „teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Înțelegem, deci, că autorii subînțeleg faptul că sexul biologic și genul ar fi „întotdeauna aceleași”, spulberând în acest fel ani de dezbateri și de discuții din domeniul biologiei, medicinei și al științelor sociale. Legiuitorul român a reușit astfel performața de a rezolva o problemă complexă care macină de ani buni mediile academice, printr-un simplu vot, legând axiomatic pururea și în vecii vecilor genul de sexul biologic (îmi vine în minte Adunarea Generală a statului american Indiana, care în 1897 a încercat să stabilească prin lege că valoarea adevărată a lui pi este 3,2).
Senatul României nu numai că a stabilit acest adevăr prin lege, ba a vrut să se asigure și că în nicio școală sau universitate din țară nu se vor putea pune vreodată la îndoială înțelepciunea și competența mașinăriei de vot, interzicând deci orice dezbatere academică pe acest subiect.
Citind expresiile folosite în noua lege și cu mai multe informații despre inițiatorii proiectului, după ce mi-am revenit din inițiala repulsie față de o cenzură demnă de un regim totalitar, mi-a venit în minte o lecție despre sex și gen ținută de către profesorul meu de genetică medicală din primul an de Medicină la Universitatea din Bologna. Profesorul L., cunoscut de toți pentru faptul că se adresează studenților săi printr-un reverențios „stimate coleg”, este unul dintre cei mai iubiți și respectați cercetători ai universității, un domn elegant de 60 de ani cu un halat alb impecabil mereu peste costumul albastru închis. Undeva la mijloc între un călugăr medieval și un doctor din secolul al XIX-lea, profesorul L. pare rupt dintr-o altă epocă, dedicându-și viața celor două pasiuni care i-au ținut loc de familie: știința și credința.
Printr-un devotament absolut față de preceptele religiei catolice, acesta a decis să înfrunte singur ceea ce consideră, pe bună dreptate sau nu, ca fiind o dramă umană a erei noastre, avortul. Pe când alții aleg să ducă această luptă prin campanii de lobby pentru interzicerea avortului din punct de vedere legal, profesorul L. a ales o altă cale, și anume cercetarea sindromului Down, pentru a încerca să găsească un tratament împotriva simptomelor neurologice ale afecțiunii, plecând de la premisa că un număr disproporționat de avorturi sunt datorate diagnosticului precoce al trisomiei 21 și fricii părinților de a avea un copil cu un retard mental. Orice părere am putea avea despre întreruperea sarcinii, temă controversată prin excelență, cred că putem fi toți de acord că, dintre toate felurile în care se putea împotrivi avortului, profesorul L. l-a ales pe cel mai nobil.
Ei bine, acest profesor, pe care unii l-ar putea considera un extremist catolic, ne-a ținut o lecție foarte interesantă despre sexul biologic și despre gen, iar mare cred că i-ar fi mirarea dacă ar afla că în România de astăzi cursurile sale ar putea fi considerate împotriva legii.
În primul rând, trebuie să înțelegem că „sexul biologic” univoc postulat de legiuitorul român este o iluzie, sau mai bine spus, putem vorbi de cel puțin șase niveluri biologice diferite prin care se prezintă sexul uman, înșirate unul după altul ca într-un domino, adesea corespunzătoare „sexului din buletin”, dar uneori și în contrast cu el.
Primul și cel mai primitiv sex este cel genetic: la nivelul zigotului, primă celulă născută din uniunea unui spermatozoid și a unui ovul, avem diferențierea pe bază cromozomică a sexului masculin, prin prezența unui cromozom Y și al unui cromozom X, și a sexului feminin, prin prezența a doi cromozomi X. Până aici legiuitorul român ar putea avea o oarecare siguranță, bazându-se pe noțiunile de biologie din liceu. Dar ce categorie sexuală ar putea aloca persoanelor afectate de sindromul Klinefelter, unde sunt prezenți doi cromozomi X și unul Y, sau de sindromul Turner, unde este prezent un sigur cromozom X?
Ca să stabilim sexul acestor persoane putem trece la cel de-al doilea nivel, cel gonadal, unde definim bărbat individul cu testicule și femeie pe cel cu ovare. Din nefericire pentru legiuitorul român, și la acest nivel ne putem lovi de sindroame precum cel al lui Swyer, unde persoane cu un cromozom X și unul Y, deci bărbați la nivel genetic, sunt lipsite de testicule și prezintă un aspect exterior tipic feminin.
Al treilea nivel este cel gametic, unde bărbatul este definit prin producția de spermatozoizi și femeia prin producția de ovule. Nici nu mai e nevoie să spun că și la acest nivel pot apărea probleme, precum în disgeneza goanadică XX, caz în care suntem în fața unei femei din punct de vedere genetic, dar incapabilă să producă ovule.
Al patrulea nivel este legat de definiția cea mai intuitivă a sexului, bazată pe organele genitale externe. Cu toate că la acest nivel, sexul poate părea ușor de stabilit, aparența este uneori îndoielnică, fiind posibil să avem de-a face cu persoane care, din diferite motive, prezintă niște organe genitale externe ambigue, la jumătate între cele masculine și cele feminine.
Al cincilea nivel este cel al sexului hormonal, conform căruia femeile produc cantități mai mari de hormoni feminini precum estrogenii și progesteronul, iar bărbații produc cantități mai mari de hormoni masculini, precum testosteronul. Trebuie să ținem cont de faptul că și femeile produc hormoni masculini în mici cantități, și viceversa, iar în cazul unor afecțiuni precum sindromul adrenogenital este ușor ca aceste cantități să fie alterate în mod semnificativ.
Al șaselea și ultimul nivel este cel fenotipic, și este legat de toate acele mici diferențe de aspect exterior între femei și bărbați, precum statura, greutatea, timbrul vocal, sau distribuția părului, mușchilor și a grăsimii. Acest nivel este cel mai variabil și greu de definit: cu toții ne putem imagina, de exemplu, că masa musculară a unei femei precum Simona Halep este clar mai mare decât cea a multor bărbați.
După aceste șase niveluri de „sex biologic”, profesorul meu ultracatolic mai adaugă un nivel legal, legat de „sexul din buletin”, unul social, legat de unele cazuri de separare socială între femei și bărbați (de exemplu, serviciul militar obligatoriu pentru bărbați), și, în final, un nivel psihologic, legat de diferențele comportamentale dintre femei și bărbați.
Vedem deci cum sexul este definit de cel puțin nouă niveluri, și oricând această aliniere poate fi întreruptă, permițând apariția unor zone gri echivoce. Mai mult, tulburări diferite ale acestui șir se pot adăuga una peste alta, creând situații în care un individ poate fi considerat bărbat dacă ne uităm la unele niveluri și femeie dacă ne uităm la altele.
Acestea fiind spuse, în cazul marii majorități a persoanelor, categoriile sexuale distribuite pe diferite niveluri coincid și, de dragul simplificării, putem spune că, în general, există două categorii sexuale în care putem plasa marea majoritate a oamenilor: bărbații și femeile.
Văzând totuși cât de complex este gradul de articulare a diferitelor niveluri care definesc sexul, putem înțelege că o asemenea complexitate este aplicabilă și definiției genului, care cuprinde toate caracteristicile psihologice, culturale și sociale legate de masculinitate și feminitate, caracteristici și mai nesigure decât cele pe care le-am enumerat în definirea sexului biologic, deseori variabile între culturi și epoci diferite, și chiar de la o persoană la alta.
Axioma propusă de Senat, conform căreia sexul biologic și genul ar fi „întotdeauna aceleași”, apare prin urmare aproape impertinentă față de complexitatea sexului, genului și relației dintre aceste două teme.
În orice caz, în România, legea până acum s-a limitat la a spune, prin litera d, articolul 4 din Legea nr. 202/2002 că „prin sex desemnăm ansamblul trăsăturilor biologice și fiziologice prin care se definesc femeile și bărbații”, evitând toate cazurile echivoce despre care am vorbit, și că „prin gen desemnăm ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile și activitățile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei și, respectiv, pentru bărbați” (o să evit să vorbesc și despre încântătoarea expresie „pe care societatea le consideră potrivite” și despre nivelul meu de încredere față de ce poate considera potrivit sau nu societatea românească). Având în vedere că Legea nr. 202 nu specifică în mod clar că sexul biologic și genul „sunt întotdeauna aceleași”, cum citim în noua Lege a Educației, ajung să mă întreb dacă aceste definiții ar putea fi predate în școlile și universitățile din România sub noul cadru legal.
În încheiere, sunt dezamăgit că o dezbatere academică atât de complexă a fost cenzurată cu impunitate de către Parlament, obligând instituțiile de învățământ, printre care și universitățile, să își însușească o poziție ideologică dictată de stat a priori. Dacă profesorul meu ultracatolic ne-a prezentat toate teoriile legate de sex și gen, nu înțeleg de ce statul român ar trebui să impună poziția „crede și nu cerceta”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In 100 ani or sa faca robotii sex in locul nostru, dupa algoritmic stabiliti precis de parlament, ca sa nu existe riscuri si discutii. Fiintele biologice sa fie complet asexuate, castrate la nastere, si uniforme. Oricine o sa se mai gandeasca la sex "old style" sa fie considerat deviant. La urma urmei ESTE o chestie neigienica si care de multe ori a dus la conflicte, razboie, etc.
"Fortand nota putin" si sa te gandesti la sex cu o femeie adulta poate fi ofensant pentru unii. Pentru feministe e rau ca o consideri un obiect, pentru bigoti e in afara casatoriei omologate BOR, pentru alea urate nici nu mai are rost sa vorbesc, etc.
Insa de fapt subiectul articolului nu are nicio legatura cu sexul, si nici macar cu sexualitatea.
Ce te faci atunci, pui, ca odinioară, realitatea științifică sub incidența legii? Îi obligi să fie ca tine? Le zici dreapta sau stânga, altfel la gunoi? Păi așa au făcut comuniștii și naziștii ( observă cineva că pe undeva se aseamănă? ). Au ejectat handicapații, homosexualii, pe unii i-au expediat în acele lagăre că altfel nu se poate spune, iar pe gay i-a scos inafara legii. Meritau să trăiască doar cei apți de muncă și reproducere.
La care-i clar e clar, excelent. Dar ceilalți ce să facă? A, neo-marxiștii ăia răi. Da, fac și rele iar lumea imaginată de ei e una pueril nerealistă, sortită eșecului. Dar să nu recunoști că una-i idealul și alta realul e deja prea mult.
De ce nu însă: da, majoritatea sunt în clar, bărbați și femei. Dar există oameni la care nu-i așa de clar dar asta nu înseamnă să râdem de ei. Ce atâta tura-vura, poate fi foarte simplu.
Oamenii se lasa orbiti de ideologii si par sa isi fi pierdut busola. Genul asta de inverventii politice ar trebui taxate indiferent daca esti pro sau contra elgetebeilor, cat timp mai crezi in democratie asemenea interventii ar trebui condamnate.
Si o lege fix opusa ar fi la fel de toxica dpmdv. Ar face parte tot din seria "hai sa infiintam ministerul adevarului".
O constatare simplă, un stat e cu atât mai civilizat cu cât are soluții pentru cât mai mulți.
Sa nu uitam ca iniante de 1989 la drept se intra pe baza de dosar, in care se stipula originea "sanatoasa" a candidatului; apoi studiul dreptului se facea pe legi profund stalcite de influenta sovietica si ramase asa (a se vedea Codul Civil, care era in interbelic era la nivel european, iar dupa ce comunistii au preluat puterea a luat modelul, adica foarte scurt si perfect inutilizabil intr-o multime de cazuri reale. Personal, prin anii 90 am intalnit profesori de drept care pur si simplu m-au oripilat prin limitarea lor. Iar juristii de azi au avut ca profesori pe cei de ieri, asa ca mare diferenta nu e (sau poate si-au luat o diploma de forma, ca se poate si asta dupa cum bine stiti).
Nu trebuie să ne mai temem că vin rușii, pentru că n-au plecat niciodată.
După revoluție s-a făcut o cârpeală legislativă că merge si așa, când trebuia totul refăcut de la zero. Cum naiba să faci capitalism ca lumea pe baze socialiste? Oamenii s-au întors, cum era și firesc, către biserică, dar de aici a venit la pachet si intoleranța. Atot-suficienții au devenit și mai și plus superficiali, mai vine și Dragnea (să iasă când oi spune eu) agitând sperietoarea neo-marxistă ( fie vorba, e destul de speriat, nu mai era cazul sa puna gaz pe foc), o bună găselniță pentru propaganda anti-europeană. Și așa avem ceea ce vedem azi.
Scuze, am completat pe traseu.
E teama produsă de incertitudinea schimbării. Schimbarea nu e comodă pentru nimeni.