Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum devine România mai prosperă? (II)

Inginer în fabrică

foto Profimedia

Diferențele de productivitate dintre firmele din România nu sunt determinate doar de dimensiune, așa cum s-ar fi putut înțelege din primul articol al acestei serii, ci și de natura capitalului. Proprietatea companiei (dacă este privată sau de stat, dacă are capital majoritar autohton sau străin) influențează eficiența cu care sunt utilizate resursele – spuneți-i productivitate – după cum arată raportul dintre cifra de afaceri generată anual și numărul de salariați:

· Companii de stat: 379.000 lei/salariat

· Firme private autohtone: 501.000 lei/salariat

· Firme private (total): 632.000 lei/salariat

· Firme private străine: 960.000 lei/salariat

Firmele private cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat într-o companie cu capital majoritar străin generează, în medie, aproape dublu față de unul dintr-o firmă privată românească și de peste 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat (iar asta în condițiile în care multe companii de stat operează monopoluri). Această diferență nu este întâmplătoare. Capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la piețe globale și o disciplină operațională superioară.

De asemenea, majoritatea firmelor cu capital străin sunt și de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiții constante în eficientizare și de acces mai facil la finanțare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă și forța de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training și dezvoltarea profesională a angajaților. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate și întâmpină dificultăți în a găsi/reține personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât și a capacității financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.

Există însă o divergență: salariile în companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinaționale și mai ridicate decât în firmele private autohtone, deși productivitatea este sensibil mai redusă. Așadar un angajat dintr-o firmă străină produce de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o firmă de stat, în timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piața muncii (prin ceea ce economiștii numesc efect de demonstrație), obligând firmele private autohtone să concureze cu un angajator care nu depinde neapărat de eficiență.

În ansamblu, sectorul privat depășește clar companiile de stat la capitolul productivitate. Chiar și atunci când analizăm doar firmele private autohtone, media productivității este cu mult peste cea a companiilor de stat. Deși multe firme de stat sunt mari ca număr de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, în medie 200 de salariați la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. Am arătat în secțiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată.

Privind datele, o altă anomalie care iese în evidență este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicația stă în poziția strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.

Perspectiva este obturată de faptul că o parte consistentă a rezultatului net al sectorului de stat este generată de un singur gigant, care concentrează peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fără acesta, poza ar fi alta. Un asemenea „outlier” creează iluzia unei performanțe solide a întregului sector, deși, în realitate, multe dintre companiile de stat operează pe pierdere. O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiții pentru creșterea eficienței, ci este redirecționat sub formă de dividende către bugetul de stat, deci pentru finanțarea cheltuielilor curente ale statului.

Este probabil că lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale afectează performanța companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcționează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a crește eficiența. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii puternic concurențiale și complexe, sunt conectate la lanțuri de producție globale, folosesc tehnologii moderne și zilnic înfruntă cel mai greu de mulțumit client: piața.

Astfel, în cazul companiilor de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași imperios necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital și o pune sub disciplina și scrutinizarea pieței și a acționarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri evidente.

Concluzia este că diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea.

Asta nu înseamnă că nu există oportunități pentru companiile autohtone, ecartul putând fi recuperat prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În cele din urmă, diferența nu o face naționalitatea capitalului, ci eficiența cu care este pus la lucru. Nu cred să existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine pus la treabă.

Să îți iubești țara înseamnă să îți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolaționism sau autarhie. Suveranismul fără liberalism nu poate aduce decât regres, cei peste 1,1 milioane de români ce lucrează în multinaționale ar trebui să știe mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele europene și globale, capital și muncă. Companiile cu capital privat (autohton și străin) fac România mai prosperă.

Notă: Analiza de față se bazează pe datele oficiale pentru anul 2023 și urmărește productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o imagine de ansamblu asupra eficienței diferitelor tipuri de firme. Iar diferențele sunt mari și greu de ignorat.

Pentru a asigura o comparație relevantă, au fost incluse doar companiile care au realizat cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucrătorii din administrația publică sau cei care muncesc pentru companii străine în afara țării.

În analiză am inclus și costurile salariale, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, incluzând salariile brute, tichetele, primele și alte beneficii, raportate la numărul de salariați.

Desigur, fiecare firmă este diferită, iar media ascunde variații ample între sectoare și companii individuale. Știm exemplul lui Moisil, știm că media ascunde multe, dar scopul acestei analize este să ofere o perspectivă generală asupra modului în care diferite tipuri de companii contribuie la bunăstarea societății.

Un alt detaliu relevant este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de față se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 și se bazează pe cifrele oficiale declarate către autoritatea fiscală, fără a include eventuala economie gri.

Opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii Naționale a României.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Cum să nu fie clar de ce productivitatea este mai scăzută la stat? E foarte simplu și anume pentru că este cea mai puțină meritocrație, începând cu șefii și până la angajați iar acești nu sunt plătiți în funcție de performanțe ci de relații. Asta ca să nu mai spunem ca sunt o grămadă în plus pe acolo. Normal că cifrele economice arată cum arată. Dacă s-ar face ordine în firmele de stat ar crește și acolo productivitatea dar nu se vrea politic pentru că acestea sunt o vacă de muls pentru sinecuriștii de partid.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult
Text Cristian Popa/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon