Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum devine România mai prosperă? (II)

Inginer în fabrică

foto Profimedia

Diferențele de productivitate dintre firmele din România nu sunt determinate doar de dimensiune, așa cum s-ar fi putut înțelege din primul articol al acestei serii, ci și de natura capitalului. Proprietatea companiei (dacă este privată sau de stat, dacă are capital majoritar autohton sau străin) influențează eficiența cu care sunt utilizate resursele – spuneți-i productivitate – după cum arată raportul dintre cifra de afaceri generată anual și numărul de salariați:

· Companii de stat: 379.000 lei/salariat

· Firme private autohtone: 501.000 lei/salariat

· Firme private (total): 632.000 lei/salariat

· Firme private străine: 960.000 lei/salariat

Firmele private cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat într-o companie cu capital majoritar străin generează, în medie, aproape dublu față de unul dintr-o firmă privată românească și de peste 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat (iar asta în condițiile în care multe companii de stat operează monopoluri). Această diferență nu este întâmplătoare. Capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la piețe globale și o disciplină operațională superioară.

De asemenea, majoritatea firmelor cu capital străin sunt și de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiții constante în eficientizare și de acces mai facil la finanțare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă și forța de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training și dezvoltarea profesională a angajaților. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate și întâmpină dificultăți în a găsi/reține personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât și a capacității financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.

Există însă o divergență: salariile în companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinaționale și mai ridicate decât în firmele private autohtone, deși productivitatea este sensibil mai redusă. Așadar un angajat dintr-o firmă străină produce de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o firmă de stat, în timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piața muncii (prin ceea ce economiștii numesc efect de demonstrație), obligând firmele private autohtone să concureze cu un angajator care nu depinde neapărat de eficiență.

În ansamblu, sectorul privat depășește clar companiile de stat la capitolul productivitate. Chiar și atunci când analizăm doar firmele private autohtone, media productivității este cu mult peste cea a companiilor de stat. Deși multe firme de stat sunt mari ca număr de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, în medie 200 de salariați la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. Am arătat în secțiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată.

Privind datele, o altă anomalie care iese în evidență este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicația stă în poziția strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.

Perspectiva este obturată de faptul că o parte consistentă a rezultatului net al sectorului de stat este generată de un singur gigant, care concentrează peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fără acesta, poza ar fi alta. Un asemenea „outlier” creează iluzia unei performanțe solide a întregului sector, deși, în realitate, multe dintre companiile de stat operează pe pierdere. O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiții pentru creșterea eficienței, ci este redirecționat sub formă de dividende către bugetul de stat, deci pentru finanțarea cheltuielilor curente ale statului.

Este probabil că lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale afectează performanța companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcționează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a crește eficiența. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii puternic concurențiale și complexe, sunt conectate la lanțuri de producție globale, folosesc tehnologii moderne și zilnic înfruntă cel mai greu de mulțumit client: piața.

Astfel, în cazul companiilor de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași imperios necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital și o pune sub disciplina și scrutinizarea pieței și a acționarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri evidente.

Concluzia este că diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea.

Asta nu înseamnă că nu există oportunități pentru companiile autohtone, ecartul putând fi recuperat prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În cele din urmă, diferența nu o face naționalitatea capitalului, ci eficiența cu care este pus la lucru. Nu cred să existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine pus la treabă.

Să îți iubești țara înseamnă să îți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolaționism sau autarhie. Suveranismul fără liberalism nu poate aduce decât regres, cei peste 1,1 milioane de români ce lucrează în multinaționale ar trebui să știe mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele europene și globale, capital și muncă. Companiile cu capital privat (autohton și străin) fac România mai prosperă.

Notă: Analiza de față se bazează pe datele oficiale pentru anul 2023 și urmărește productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o imagine de ansamblu asupra eficienței diferitelor tipuri de firme. Iar diferențele sunt mari și greu de ignorat.

Pentru a asigura o comparație relevantă, au fost incluse doar companiile care au realizat cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucrătorii din administrația publică sau cei care muncesc pentru companii străine în afara țării.

În analiză am inclus și costurile salariale, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, incluzând salariile brute, tichetele, primele și alte beneficii, raportate la numărul de salariați.

Desigur, fiecare firmă este diferită, iar media ascunde variații ample între sectoare și companii individuale. Știm exemplul lui Moisil, știm că media ascunde multe, dar scopul acestei analize este să ofere o perspectivă generală asupra modului în care diferite tipuri de companii contribuie la bunăstarea societății.

Un alt detaliu relevant este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de față se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 și se bazează pe cifrele oficiale declarate către autoritatea fiscală, fără a include eventuala economie gri.

Opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii Naționale a României.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Cum să nu fie clar de ce productivitatea este mai scăzută la stat? E foarte simplu și anume pentru că este cea mai puțină meritocrație, începând cu șefii și până la angajați iar acești nu sunt plătiți în funcție de performanțe ci de relații. Asta ca să nu mai spunem ca sunt o grămadă în plus pe acolo. Normal că cifrele economice arată cum arată. Dacă s-ar face ordine în firmele de stat ar crește și acolo productivitatea dar nu se vrea politic pentru că acestea sunt o vacă de muls pentru sinecuriștii de partid.
    • Like 0


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult
Text Cristian Popa/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon