Cum distrug liderii narcisiști o organizație din interior

Foto: Andriy Popov/ Panthermedia/ Profimedia

Charles A. O'Railly, profesor de management la Stanford Graduate School of Business, a studiat modul în care personalitățile liderilor modelează cultura organizațiilor și comportamentul celor care lucrează în ele.

Într-un document creat împreună cu Jennifer Chatman, University of California, Berkeley, el trece în revistă literatura despre liderii narcisici, cuprinzând mai mult de 150 de studii și trage câteva concluzii sumbre și urgente.

Când autoadmirația lor are o anumită bază în realitate, liderii narcisişti pot realiza lucruri măreţe; acesta a fost cu siguranță cazul lui Steve Jobs la Apple. Dar, în ultimul deceniu, cercetătorii au devenit din ce în ce mai preocupați de efectele distructive ale narcisiștilor asupra organizațiilor. Poveștile de precauție abundă, de la Enron la Uber la Theranos, și încep să apară din ce în ce mai multe și în România.

Adevărații narcisiști, spune O’Reilly, sunt egoiști și lipsiți de integritate.

„Ei cred că sunt superiori și, prin urmare, nu sunt supuși acelorași reguli și norme. Studiile arată că au mai multe șanse să acționeze necinstit pentru a-și atinge scopurile. Ei știu că mint și nu-i deranjează. Ei nu simt rușine.” De asemenea, sunt adesea nesăbuiți în căutarea gloriei - uneori cu succes, dar adesea cu consecințe îngrozitoare.

Dar și mai rău, narcisiștii schimbă companiile sau țările pe care le conduc, la fel cum banii răi alungă binele, iar acele schimbări pot supraviețui propriului mandat, spune O’Reilly. Vocile divergente sunt reduse la tăcere, lingușirea și servilismul sunt răsplătite, iar cinismul și apatia corodează orice sentiment de scop comun într-o cultură în care toată lumea este liberă. În extremă, ei pot distruge însăși instituția.

„Acesta este cazul clasic de narcisism vulnerabil recunoscut în psihiatrie”, spune O’Reilly. „Dar, în ultimul deceniu sau cam asa ceva, a existat o revărsare de cercetări asupra a ceea ce se numește narcisism grandios. Acești indivizi au o stimă de sine ridicată. Sunt mult mai comunicativi, mai extrovertiți și cu adevărat mai periculoși. Și dovezile arată că obțin poziții înalte în organizații, sunt promovați și câștigă mai mulți bani decât alți oameni.”

Astfel de indivizi caută poziții de putere unde pot fi admirați și-și pot demonstra superioritatea. Deoarece narcisiștii sunt conduși în mod fundamental de propriul interes, nu au empatie și sunt mai puțin constrânși de standardele etice, ei pot provoca un rău enorm odată ce ajung la putere și chiar pot pune în pericol departamentele sau organizațiile pe care le conduc.

Drept urmare, narcisiștii simt adesea că nu primesc admirația și creditul pe care le merită și pot părea consumați patologic de resentimente. Acest lucru poate lua forma petulanței, agresiunii, dezgustului public și abuzului asupra subordonaților. Managerii narcisiști își implică adesea firmele în litigii costisitoare. În viziunea despre lume a narcisistului, alte ființe umane trebuie să le fie acoliți sau dușmani.

Multe studii asupra afacerilor arată că un comportament neetic, care se deservește pe sine, de la vârf, trece în cascadă prin organizație și devine acceptat, fiind normalizat.

Ca recomandare, când vă alăturați unei noi companii, să observați cu atenție comportamentele managerilor și poate reușiți să vă dați seama cum trebuie să vă comportați pentru a vă integra, pentru că aveți de ales: puteți face același lucru sau nu, caz în care veți fi exclus și probabil eliminat.

Depinde de fiecare dintre noi să ne selectăm cu atenție liderii, să verificăm cu atenție comportamente, valori, rezultate. Nu suntem neajutorați, informația este acolo, totul este să o accesăm și să o aplicăm.

Și, după cum arată cercetările, miza este mare - pentru că, așa cum spune O’Reilly, „Acești oameni nu se vor schimba”.

În acest moment, nu există un tratament precis pentru narcisism. Spre deosebire de alte probleme de sănătate mintală, narcisismul este o provocare dificil de tratat. Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, narcisiștii nu cred că au nevoie de tratament și, prin urmare, nu pot fi ajutați. Unul dintre fundamentele oricărui ajutor sau tratament este că pacientul trebuie să fie dispus să se perfecționeze pentru a-și depăși starea. Chiar și cei mai buni specialiști din lume nu pot ajuta o persoană care nu dorește cu adevărat să fie ajutată.

Haideți să vedem, concret, ce trăsături regăsim în cazul narcisiștilor?

1. Ego exagerat - managerii narcisici au o imagine de sine extrem de dezvoltată, considerându-se superiori și de neînlocuit. Aceștia așteaptă constant recunoaștere și laudă din partea subordonaților.

2. Lipsa empatiei - acești manageri au dificultăți în a înțelege sau în a se conecta emoțional cu alții. Deciziile lor sunt adesea centrate pe propriile interese, ignorând nevoile echipei.

3. Dorința de control - narcisiștii doresc să controleze toate aspectele organizației. Pot delega puțin și păstrează majoritatea puterii de decizie pentru ei înșiși.

4. Manipularea și exploatarea - pentru a-și menține poziția și a obține ceea ce doresc, managerii narcisiști pot manipula sau exploata angajații, folosindu-se de abilități retorice sau de strategii care maschează adevăratele intenții.

Vedem, din păcate, astfel de manifestări în jurul nostru și-n multe companii atât românești, cât și multinaționale. Din păcate, impactul poate fi unul devastator, și realitatea ne-o arată prin înmulțirea situațiilor de abuz atât la nivel personal, cât și organizațional.

La ce se ajunge când angajăm, promovăm, tolerăm astfel de manageri?

*Climat de muncă toxic - narcisiștii pot genera un mediu de lucru tensionat, unde angajații sunt neîncrezători sau se tem de repercusiuni dacă nu se conformează așteptărilor managerului.

*Performanța scăzută - deciziile sunt centrate mai mult pe satisfacerea nevoilor ego-ului managerului decât pe binele organizației, ceea ce poate afecta eficiența și inovarea.

*Rotație mare a angajaților - angajații tind să plece din organizațiile conduse de narcisiști din cauza lipsei de suport și a presiunilor excesive.

*Scăderea stimei de sine – oamenii încep să creadă că nu sunt suficient de buni sau de capabili pentru a face față provocărilor.

*Starea de anxietate, chiar depresie – într-un astfel de climat, care încurajează frica, presiunea, abuzurile, starea de anxietate se instalează extrem de ușor și oamenii încep să-și piardă orice speranță că poate fi mai bine în viitor, simțindu-se oarecum prinși în capcană – nici nu pot pleca, din motive obiective, dar nici nu mai pot rămâne, pentru că sănătatea le este pusă în pericol.

*Riscuri pe termen lung - un management narcisic poate duce la pierderea de oportunități și la o reputație proastă a companiei, deoarece liderii narcisiști ignoră feedback-ul sau nu recunosc greșelile.

Efecte ale lidership-ului narcisic

Deși, uneori, narcisismul poate părea atractiv în leadership (prin încrederea de sine și ambiția demonstrată), efectele pe termen lung asupra echipei și organizației sunt negative. Un echilibru între auto-apreciere și capacitatea de a asculta și colabora cu ceilalți este esențial pentru un management eficient și sănătos.

Mai mulți experți din diverse domenii au studiat și scris despre narcisism, în special în psihologie și leadership.

Iată câțiva dintre cei mai cunoscuți în cazul în care doriți să aprofundați subiectul:

*Sigmund Freud - A fost unul dintre primii care a teoretizat despre narcisism în lucrarea sa ”On Narcissism: An Introduction” (1914). Freud descrie narcisismul ca o stare naturală de dezvoltare, dar care poate deveni patologic atunci când cineva se fixează excesiv pe sine.

*Heinz Kohut - Psihanalistul american de origine austriacă a dezvoltat teoria psihologiei sinelui și a descris narcisismul patologic în lucrări precum ”The Analysis of the Self” (1971). Kohut a subliniat importanța empatiei și a relațiilor în dezvoltarea sinelui, explorând felul în care narcisismul influențează personalitatea.

*Christopher Lasch - Este autorul cărții ”The Culture of Narcissism” (1979), în care examinează cum cultura modernă a promovat trăsături narcisice în societate. Lasch argumentează că societatea contemporană a încurajat o mentalitate narcisică, care duce la declinul coeziunii sociale și la o obsesie pentru imagine și succes personal.

*Jean Twenge - Psiholog american, Twenge a scris împreună cu Keith Campbell cartea ”The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement” (2009). Ei explorează creșterea narcisismului în societatea contemporană, în special în rândul tinerelor generații, și impactul acestuia asupra relațiilor și succesului.

*Robert Raskin - A dezvoltat, împreună cu Howard Terry, Narcissistic Personality Inventory (NPI), unul dintre cele mai utilizate instrumente psihometrice pentru evaluarea trăsăturilor narcisiste. Raskin a contribuit semnificativ la cercetarea în domeniul narcisismului ca trăsătură de personalitate.

*Keith Campbell - Este co-autor al cărții ”The Narcissism Epidemic” și cercetător în domeniul personalității. Campbell s-a concentrat pe felul în care narcisismul afectează relațiile interpersonale și cultura modernă, aducând o contribuție valoroasă la înțelegerea acestui fenomen.

*Sam Vaknin - Autorul cărții ”Malignant Self-Love: Narcissism Revisited,” Vaknin este o figură controversată care a popularizat studiul narcisismului patologic. Deși nu are o educație formală în psihologie, lucrările sale au atras atenția pentru că oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care funcționează mintea narcisistului patologic.

Ca un rezumat, ce putem reține din cele de mai sus?

*Înțelegerea trăsăturilor narcisiste: recunoașteți caracteristici precum superioritatea, lipsa de empatie, căutarea de validare, comportamentul manipulativ, dificultatea de a accepta feedback-ul și reacția intensă la eșec într-un narcisist.

*Stabilirea limitelor: stabiliți limite clare, recunoașteți tacticile de manipulare, comunicați asertiv, căutați sprijin, documentați interacțiunile, acordați prioritate îngrijirii de sine și evaluați viabilitatea parteneriatului pentru a menține bunăstarea personală și profesională.

*Gestionarea conflictelor: comunicare asertivă, documentare consecventă, căutarea de sprijin, prioritizarea auto-îngrijirii și evaluarea parteneriatului pentru a naviga eficient în conflicte, dacă acestea apar. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp