Succesul școlar depinde de inteligența lingvistică a copiilor. Cum poate fi cultivată

Foto: Profimedia Image

Există o mulțime de factori care predispun copiii la succes școlar, cu origine în primele zile de viață, și cu o hotărâtoare evoluție în anii de grădiniță.

Unul dintre aceștia, poate cel mai important, este limbajul și antrenarea inteligenței lingvistice, pe termen lung, acasă și la școală.

Planul lingvistic este activ încă din perioada intrauterină, iar responsabilitatea noastră de a stimula limbajul începe cu prima zi de viață.

Cele mai importante pârghii pentru dezvoltarea limbajului sunt:

1. Expunerea foarte devreme, din prima zi de viață, la limbaj expresiv, cu o bună conectare emoțională din partea adulților;

2. Încurajarea comunicării pe baza imaginilor și a unei varietăți de materiale și obiecte;

3. Cititul de povești;

4. Jocurile de memorie;

5. Cântatul;

6. Jocul de rol;

7. Desenatul și dezvoltarea motricității fine;

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face, ca părinți, încă de la sosirea copiilor pe lume, este să le vorbim.

Este vital pentru inteligență să fie hrănită, la origine, cu limbaj dincolo de puterea ei de decodare propriu-zisă, dincolo de prejudecata lui ”este mic și încă nu înțelege”. Părinții se feresc, în genere, să le vorbească bebelușilor altfel decât în limbajul onomatopeelor și al expresivității faciale. 

Așa cum urechea muzicală se formează din primele zile de viață, datorită mediului cultural melodic pe care familia îl cultivă în jurul copilului, așa este și predispoziția pentru cuvinte și exprimare dezvoltată.

Sunt studii care au urmărit relația dintre numărul de cuvinte pe care un copil le aude în primii doi ani de viață și nivelul de dezvoltare a limbajului și a inteligenței generale, pe termen lung. Un studiu condus de Betty Hart și Todd Risley a identificat că până în trei ani, copiii din familii cu studii medii și superioare aud cu aprox. 45 de milioane de cuvinte mai multe decât copiii din familii defavorizate economic. Această mare diferență se vede limpede mai târziu în abilitățile de înțelegere și învățare pe termen lung.

Așadar, toate dificultățile vieții de școlar, când aducem nenumărate judecăți asupra lipsei de interes sau motivație a copiilor, este posibil să pornească de la prima lor întâlnire cu numărul de cuvinte, cu nuanțele, expresivitatea comunicativă și tonalitățile din vocile celor din jur. Nivelul vocabularului deținut de părinți este unul din factorii cei mai importanți pentru dezvoltarea limbajului, și, pe termen lung, a gândirii, a receptivității intelectuale. 

Un alt factor care stimulează inteligența lingvistică este conectarea emoțională prin dialog, cu copilul, și disponibilitatea sufletească a adultului dincolo de cuvinte. Prinși în ritmul zilelor noastre ocupate, ajungem, ca părinți, să vorbim la copii, nu neapărat cu ei. E important să ne prindem din când în când pe noi înșine atunci când am început să exagerăm cu limbajul strict administrativ, adică cel orientat către menținerea unei rutine sau discipline organizatorice. Din nevoia de a controla unele dintre cele mai dificile vârste - primii lor ani de viață - uităm să introducem în dialogul cu copiii noștri suficiente adjective, suficiente cuvinte noi și surprinzătoare, suficiente jocuri de cuvinte sau registre variate ale exprimării. Uităm să introducem emoție, joc, umor. 

Modul în care fiecare dintre noi stăpânește și folosește limbajul este cântecul nostru personal, ritmul intern al gândirii, nuanțele ei, flexibilitatea noastră mentală și puterea de creație pe care o avem asupra acestei lumi.

Etapele preliminare lecțiilor de scriere-citire se desfășoară acasă, în primele zile de viață, atunci când copilul învață să își citească părinții – întâi recunoscându-le timbrul vocii, apoi conectându-se la expresivitatea fețelor lor, la energia corpurilor lor.

Fiecare adult scrie involuntar o poveste pentru copilul său, prin felul în care îi vorbește, pregătind astfel un nivel anume de receptivitate pentru lume și conceptele care o alcătuiesc.

Jocurile de cuvinte și rimele spontane pe care părinții le inițiază sunt o sursă incredibilă de inspirație semantică pentru copii. Transpunerea comunicării de zi cu zi în cântec, în versuri, în inversiuni, în sintagme din registrul popular, arhaic, ironic, sarcastic, metaforic – sunt inspirații de moment care pot face o imensă diferență pe termen lung în evoluția intelectuală a copiilor. Inclusiv cititul cu voce tare lângă copil, chiar dacă este vorba de literatură de specialitate sau romane, este un exercițiu incredibil pe care îl putem oferi încă de la vârsta de 2 luni, chiar dacă acest lucru pare o exagerare sau o pretenție ridicolă. Muzicalitatea frazelor este ceea ce se imprimă automat minții lor capabile să înregistreze totul. Chiar dacă pentru moment nu este vorba de înțelegere conceptuală sau decodare semantică, mintea este perfect capabilă să pre-creeze acele modele structurale pe care vor curge mai târziu cuvintele și învățarea școlară, cu sens.

De aceea, este foarte important ca audițiile de povești – citite de părinți, educatori sau ascultate în diferite aplicații audio, să continue chiar și dincolo de vârsta competențelor de citire autonomă.

Există studii care au arătat că audițiile sunt importante pentru dezvoltarea limbajului inclusiv în anii de liceu, cu impact suplimentar pentru dezvoltarea nivelului de literație.

În „Beneficiile lecturii cărților de povești privind abilitățile emergente de alfabetizare ale copiilor cu venituri reduse: o meta-analiză”, publicat în „Journal”. Of Educational Psychology” în 2011, autorul principal, S. Musti-Rao, constată, făcând o trecere în revistă a mai multor alte studii, că ascultarea poveștilor poate avea un impact pozitiv asupra vocabularului și înțelegerii lecturii la elevii de liceu, în special la cei din medii cu venituri mici.

La fel de importante sunt jocurile de memorie pentru dezvoltarea vocabularului. Între 2 și 9 ani, memorarea nu ar trebui să lipsească din cadrul niciunei unități de învățare.

Au fost mai multe cercetări care au găsit o legătură între memorarea versurilor, de pildă, și dezvoltarea limbajului la copii. Copiii care au fost încurajați să memoreze poezii au arătat o îmbunătățire a înțelegerii citirii, vocabularului și fluidității verbale, comparativ cu aceia care nu au fost stimulați să memoreze. Un alt studiu a constatat că memorizările ajută copiii să-și dezvolte auzul fonematic, care este abilitatea de a recunoaște și de a manipula sunete individuale în cuvinte vorbite, respectiv în procesul de învățare a cititului. De asemenea, memorarea de poezii contribuie la dezvoltarea capacităților de discriminare ale gândirii și la stimularea creativității verbale.

Există dovezi care sugerează că memoria și limbajul sunt strâns legate: copiii cu memorie mai bună, măsurată la 3 ani, au dovedit o dezvoltare superioară a vocabularului la vârsta de 9 ani, când au fost din nou măsurate competențele lingvistice. Un alt studiu a descoperit că elevii ai căror învățători au stimulat în permanență memoria, au dat dovadă de un ritm crescut al abilităților lor lingvistice, incluzând vocabularul, înțelegerea citirii și fluiditatea verbală.

În mod eronat s-a vorbit prea adesea despre inutilitatea memorării poeziilor în copilăria noastră, confundând latura emoțională neplăcută dată odinioară de recitativele impuse la serbări sau festivități școlare cu importanța propriu-zisă a memoriei în evoluția limbajului și a gândirii. Este foarte important ca grădinițele și clasele primare să urmeze sistematic, cel puțin până la vârsta de 9 ani, programe de învățare de poezii, monologuri, replici, pasaje din cărți, expresii, structuri descriptive, planuri narative etc.

Care este, deci, tema noastră, a părinților, înainte de a avea așteptări ca școala să se ocupe de copii?

1. Citiți copilului dvs.: citirea cărților din literatura consacrată pentru copii asigură vocabular de calitate, dar și suficiente structuri repetitive ori serii de cuvinte ritmate și rimate, care ajută memoria și înțelegerea;
2. Apelați la ședințe de logopedie dacă, în jurul vârstei de 5 ani, copilul încă are pronunție deficitară a unor sunete; dacă are 2 ani și nu vorbește încă;
3. Folosiți cuvinte noi în conversație: introducerea de cuvinte și concepte noi în conversație mențin atenția și gândirea critică treze;
4. Jucați jocuri de cuvinte;
5. Folosiți dicționarele;
6. Încurajați copilul să pună întrebări; formulați voi înșivă întrebări deschise de fiecare dată când vă jucați sau studiați ceva împreună;
7. Memorați împreună cântece, poezii, ghicitori;
8. Încurajați copiii să citească pe cont propriu, să povestească, să caute sensul unor cuvinte noi;

Care sunt principalele etape ale dezvoltării limbajului:

• 2 ani: învață cuvinte noi în fiecare zi, construiește propoziții din 2-3 cuvinte, folosește distincția ”eu-tu”, înțelege instrucțiuni din 1-2 pași; răspunde la întrebări simple, începe să aștepte rândul în conversație;

• 3 ani: folosește aprox.500 de cuvinte în vorbire; construiește propoziții din 5-6 cuvinte; răspunde la întrebări pe baza unui text audiat sau a amintirilor din cronologia zilei; povestește istorioare simple, cu ajutor; reține 4-5 versuri;

• 4 ani: folosește conectori logici, numește emoții, explică proceduri, alcătuiește liste și categorii; formulează și exprimă deducții personale, păreri; pune întrebări pentru lămurire personală, povestește integrând informația nouă în experiența personală;

• 5-6 ani: construiește fraze și propoziții din 8-12 cuvinte; povestește ordonând imagini; exprimă relația cauză-efect, parte-întreg; descrie surprinzând asemănări și deosebiri; audiază un text pentru 10-15 minute; alcătuiește propoziții și povești simple după imagini sau folosind cuvinte date; recită poezii, are simțul rimelor și al ritmului;

Gândirea copilului este profund condiționată de universul lingvistic al familiei – de cum anume și de cât i se vorbește.

Bogăția din nuanțele vocii mamei și expresivitatea cuvintelor ei, conectarea emoțională din spatele frazelor, melodia topicii, diversitatea termenilor – sunt forțele din spatele unui copil deschis, curios, isteț. Nivelul de dezvoltare a limbajului determină calitatea generică a inteligenței, a receptivității, a abilității de a face conexiuni și extrage sens din context, adică de a citi cu adevărat.

Analfabetismul funcțional este un simptom al neputinței noastre de a privi mintea pe traseul evoluției ei încă de dinainte de înscrierea la școală. Un învățător, de pildă, care trebuie să predea tot alfabetul până la finalul Clasei Pregătitoare, nu o va putea face la fel de repede cu acei copii care au ratat în anii de grădiniță exercițiile de discriminare sonoră și antrenamentul simțului auditiv. O parte dintre copiii noștri dezvoltă aceste lucruri natural; mulți însă au nevoie de ajutor sistematic, pentru că un început greoi, la clasele Pregătitoare și I aduce cu sine și alte probleme, de natură emoțională, legate de stima de sine și adecvarea la grup.

Totodată, cele 40 de procente îngrijorătoare de analfabetism funcțional în școala noastră nu sunt cauzate numai de lipsa unor tehnici pedagogice consistente, dar și de lipsa unei pedagogii remediale pentru populația noastră școlară din mediile defavorizate, unde familiile nu reușesc să pregătească terenul sensibil al receptivității lingvistice. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp