Sari la continut
Comunicare

Interviu-eveniment cu cercetătoarea Françoise Berthoud, promotoare a „sobrietății” în consum: „Acum 10 ani, dacă am fi cerut unui producător un calculator cu o garanție de șapte ani, ar fi râs, dar astăzi e capabil să facă acest lucru”

Cei mai mulți oameni cred că digitalul nu are niciun impact asupra mediului, pentru că este un domeniu dematerializat. Însă digitalul este ca electricitatea, chiar dacă nu o vezi, există: ne bucurăm de ea, are beneficii incredibile, face lumea mai bună, dar folosită fără responsabilitate poluează și șubrezește planeta.

Începând de la jumătatea lunii iunie, platforma habits.republica.ro a pus la dispoziția cititorilor un buton care le permite să consume articolele preferate cu ecranul pe modul întunecat. Implementarea acestei funcționalități este o etapă din proiectul editorial realizat împreună cu YOXO, singurul abonament de telefonie mobilă 100% digital.

Ce efecte are digitalul asupra mediul înconjurător, cum putem păstra un echilibru între beneficiile pe care ni le oferă și impactul asupra mediului și ce înseamnă economia circulară atât de necesară azi, ne-a spus cunoscuta cercetătoare Françoise Berthoud într-un interviu pentru habits by Republica. Puteți asculta întreaga conversație apăsând butonul play al fișierului plasat la începutul articolului.

Cum reducem impactul digitalului asupra mediului:

  • Cumpărând mai puține lucruri. „Dacă aveți posibilitatea de a alege între un frigider și un frigider conectat, cumpărați un frigider, nu un frigider conectat. Dacă aveți de ales între un ecran mare de 42 de inch și unul de 17 inch, cumpărați un ecran de 17 inch.”
  • Reciclând articolele electronice. În prezent nu toate articolele electrice și electronice sunt colectate, în medie nici măcar 50% în Europa. În lume doar 17%.
  • Deconectarea echipamentelor care nu sunt folosite de la curentul electric sau cel puțin oprirea acestora. Ideal, în cazul calculatoarelor, este oprirea curentului electric, deoarece calculatoarele noi continuă să consume chiar și atunci când sunt oprite.
  • Consumul responsabil - folosiți mai mult timp smartphone-urile și calculatoarele și nu achiziționați imediat noile modele. Căutați produse cu garanție mai îndelungată.

Economia circulară este un concept care dorește, în spirit, să imite puțin ceea ce se întâmplă în natură. Dacă vă uitați la o pădure, de exemplu, și știți foarte bine că frunzele cad, în fiecare an, știți că există deșeuri care sunt generate în această pădure, deșeuri de plante, deșeuri de animale, dar de fapt nu există nicio acumulare de deșeuri în această pădure, deoarece totul se reciclează în natură și se întoarce în ciclu.

Interviul pe larg:

- Bună ziua, Françoise Berthoud, vă mulțumim foarte mult că sunteți alături de noi pentru a discuta un subiect care nu este prea des abordat în România, și anume legătura dintre ecologie, digital și noile tehnologii. În primul rând, aș vrea să vă prezint publicului românesc folosind biografia dumneavoastră de pe site-ul Radio France, unde sunteți adesea invitată pentru podcast-uri în care popularizați această temă. Aveți un masterat în biomatematică, sunteți cercetător la Grenoble și la CNRS. Pentru publicul român, CNRS este Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, una dintre cele mai importante instituții de cercetare din lume. În 2005 ați creat grupul EcoInfo, un grup de lucru dedicat analizei impactului TIC, adică al tehnologiei informației și comunicațiilor, asupra mediului. Sunteți, de asemenea, solicitată ca expert de către AFNOR și ADEME, care este agenția franceză pentru tranziție ecologică. Astăzi, în calitate de membru al EcoInfo, conduceți acțiuni de reducere a impactului tehnologiei digitale. Vom aborda prima parte a întrebărilor noastre, și anume digitalul și mediul. Pentru a simplifica, vom folosi primul sens al cuvântului digital, care înseamnă internet și web. Cei mai mulți oameni cred că digitalul nu are niciun impact asupra mediului, pentru că pentru ei este un domeniu dematerializat. Prima întrebare este: de ce există oameni care nu fac legătura între cele două? Ați putea, așadar, să explicați această legătură în câteva cuvinte?

- Într-adevăr, o mare parte din populație, în orice caz în țările occidentale, crede că tehnologia digitală este extrem de curată, pentru că este o tehnologie care folosește obiecte foarte fine, foarte precise, fabricate din materiale curate. În plus, acestea sunt adesea obiecte mici, astfel încât se creează impresia că aceste obiecte au un impact redus sau chiar inexistent asupra mediului. Acestea permit o mulțime de lucruri - comunicare, transfer de date care par complet virtuale, dematerializate, pentru că nu vedem nimic. Și pentru că nu vedem nimic din toate acestea, avem impresia că nu are niciun impact asupra mediului. Însă toate aceste date, toate aceste filme care ajung pe smartphone-ul nostru, pentru a fi transportate, înainte de a ajunge pe smartphone-ul nostru, pe ecranul nostru, ele sunt produse. Aceste date sunt produse cu echipamente reale, care sunt și echipamente digitale, sau senzori sau o mulțime de lucruri de acest gen. Datele acesta trec prin cabluri, pe sub mare, prin o mulțime de locuri. Și, de fapt, impactul asupra mediului nu este întru totul cauzat de transferul de date, ci în mare măsură și din cauza fabricării acestor echipamente. Echipamentele electronice necesită o mulțime de metale. De fapt, aceste echipamente sunt foarte bogate în metale.De exemplu, un smartphone conține câteva zeci de metale diferite. Astfel, aceste metale trebuie extrase, iar atunci când sunt extrase, pământul este răscolit, substanțele humice sunt răscolite, iar toate acestea poluează și degradează mediul înconjurător etc. Apoi, fabricăm aceste echipamente, iar atunci când le fabricăm, folosim multă energie deoarece, pentru a fabrica un cip, de exemplu, un cip electronic, trebuie să avem un mediu pur, să folosim apă pură, iar acest lucru necesită multă energie. Iar energia, după cum știți, nu este în esență energie regenerabilă, ci o energie care generează mult CO2, emisii de gaze cu efect de seră. Așadar, există toate aceste faze care poluează. Apoi folosirea, pentru că toate aceste echipamente trebuie conectate la electricitate și apoi, la sfârșit, spunem că trebuie reciclate, depoluate, iar asta se întâmplă pentru o mică parte din aceste echipamente, însă există o cantitate imensă de echipamente care ajung la capătul orașului, în locuri complet nepotrivite, cu metode complet improprii de recuperare a anumitor metale și care poluează solul, apa etc. Deci, ca să rezumăm, impactul asupra mediului al acestor echipamente, în orice caz impactul direct este poluarea cu emisii de gaze cu efect de seră, epuizarea metalelor și apoi toate consecințele asupra sănătății, biodiversității etc.

- A evoluat problema poluării digitale în direcția corectă de la apariția sa în dezbaterea publică în 2010? Sau, altfel spus, de ce a rămas sectorul digital în ultimii ani în unghiul mort al conștientizării ecologice?

- Nu știu cum merg lucrurile în România, dar, în orice caz, în Franța evoluția nu e rea, conștientizarea impactului digital a evoluat mult din 2017-2018. Proiectul SHIFT* a contribuit mult la această conștientizare. Dar Franța este o excepție în Europa, în ceea ce privește cunoștințele pe această temă. Franța este, nu în orice domeniu, dar cu siguranță în acest caz, destul de avansată. Așadar, prin alte părți, în Europa și în lume, nu există încă prea multă conștientizare a impactului digitalului.

- Există, prin urmare, semne de schimbare pozitivă în ceea ce privește eforturile de ecologizare a tehnologiilor digitale.

- Da, în anumite regiuni. Totodată, producătorii încearcă să fie puțin mai atenți atunci când există cumpărători mari, de exemplu, dacă o țară precum Franța este un mare cumpărător de produse digitale, atunci producătorii vor fi mai precauți, mai atenți. Și apoi, într-o țară ca Franța, dar și în Belgia, și încă o dată, îmi pare rău, nu știu cum e în România, dar în orice caz există încercări/ tentative, există chiar și o lege privind digitalul eco-responsabil care încearcă să promoveze idei de genul „păstrați obiectele mai mult timp” etc., încercând, practic, o utilizare mai responsabilă a tehnologiei digitale.

- Există indicatori care să măsoare această poluare și sunt aceștia fiabili?

- Da, există indicatori, cum ar fi numărul de obiecte vândute în lume, care sunt informații destul de fiabile. Apoi, pentru impact, folosim indicatori precum emisiile de gaze cu efect de seră. Există o mulțime de incertitudini în aceste date, dar avem totuși ordine de mărime destul de corecte. Greutatea echipamentului oferă, de asemenea, indicații destul de fiabile. Ceea ce știm mai mult sau mai puțin pentru fiecare tip de echipament este procentul de electronice în comparație cu plasticul, în comparație cu sticla și așa mai departe. Astfel, putem să ne facem câteva idei mai precise. Însă mai este de lucru, de exemplu, sunt mulți oameni care ar vrea să folosească indicatorul „apă”, cantitatea de apă consumată pentru a fabrica echipamente. Un astfel de indicator nu este încă foarte fiabil. Dar să spunem că un indicator precum emisiile de gaze cu efect de seră începe să fie destul de fiabil.

Foto: Wavebreak / Profimedia

- Cum poate o persoană să limiteze impactul pe care îl are tehnologia digitală asupra mediului în viața de zi cu zi? Ați putea să ne dați exemplu cinci obiceiuri bune pe care să le implementăm în viața noastră de zi cu zi sau acasă și cinci obiceiuri bune pe care să le implementăm în cadrul companiei, pentru a ne reduce amprenta digitală asupra mediului?

- Primul și cel mai eficient dintre toate este reducerea numărului de achiziții de produse electronice. De exemplu, dacă aveți posibilitatea de a alege între un frigider și un frigider conectat, cumpărați un frigider, nu un frigider conectat.

Dacă aveți de ales între un ecran mare de 42 de inch și unul de 17 inch, cumpărați un ecran de 17 inch.

- Există mai puține metale...

- Da, mai puțin material, există mai puțină energie pentru a-l produce. Așa că trebuie să cumpărați mai puține lucruri. Aceasta este prima măsură. A doua este să cumpărați obiecte care au un impact mai mic, de exemplu ecrane mai mici. Aceasta este a doua. A treia este că, odată ce aveți obiectul, trebuie să îl păstrați mult mai mult timp.

- Cu condiția ca acesta să poată să dureze.

- Desigur, există întotdeauna dificultăți, dar trebuie să încerci, trebuie să încerci cu adevărat. Și apoi trebuie făcute și presiuni, utilizatorii pot cere furnizorului lor să aibă garanții mai lungi, pentru că acest lucru are repercusiuni pe termen lung, nu? Ca să păstrezi obiectul mai mult timp și apoi să nu sari să iei primul lucru la modă care apare, nu? Și apoi, evident, să fie reparat atunci când se strică. De exemplu, ecranul smartphone-ului meu s-a spart și am de gând să îl repar în loc să cumpăr un smartphone nou. Apoi, bineînțeles, este vorba de deconectarea echipamentelor care nu sunt folosite, deconectarea curentului electric sau cel puțin oprirea acestora și nu numai oprirea, ci, de exemplu, în cazul calculatoarelor, oprirea reală a curentului electric, deoarece calculatoarele noi continuă să consume chiar și atunci când sunt oprite. Dar, cel puțin, închideți-le, nu lăsați lucrurile pornite 24 de ore din 24, inclusiv... cutiile DSL, chestiile care ne dau o rețea de internet... E bine să ne gândim să oprim aceste terminale. Iar a cincea măsură este atunci când obiectul nu poate fi reparat și nu va fi de folos nimănui și nu funcționează deloc și vreți să-l aruncați, e important să nu-l aruncați oriunde, ci în locuri specifice pentru tratarea deșeurilor electrice... Pentru a le recicla, iar acest lucru este foarte, foarte important.

- Și pentru companie?

- Pentru companie - aș spune că primul lucru pe care ar trebui să-l facă este, evident, tot ceea ce tocmai am spus pentru persoane fizice, adică să păstreze mai mult timp echipamentele, să cumpere mai puțin etc., să le recicleze mai bine. Dar există un lucru important pe care companiile ar putea să îl facă, și anume să nu mai folosească tehnologia digitală pentru a-și optimiza procesele și a produce mai mult, pentru că, vedeți, nu v-am vorbit decât despre impactul direct al tehnologiei digitale asupra mediului, dar, de fapt, există o întreagă serie de impacturi indirecte asupra mediului, de exemplu, folosim tehnologia digitală pentru a crește, să zicem, eficiența lanțurilor de producție etc. Și asta ne permite să producem multe alte lucruri, dar mai producem în plus și altceva. De exemplu, optimizăm o linie de producție de ambalaje de sticlă, iar fiecare sticlă nouă produsă va genera, de asemenea, gaze cu efect de seră. Deci, de fapt, din punct de vedere al companiilor, situația este mult mai globală, nu este o măsură simplă ceea ce propun, dar trebuie să ne gândim la ceea ce facem, pentru că problema digitală nu este doar problema digitală, dacă nu ar exista o problemă generală în societate, în întreaga lume, cea a emisiilor de gaze cu efect de seră din toate domeniile, nu ar exista probleme speciale cu digitalul. De fapt, digitalul este ceva care se adaugă, este ceva oarecum emblematic pentru digital, pentru că astăzi toate inovațiile, bine, multe dintre inovații trec prin digital și, prin urmare, a acționa pe digital în cadrul companiei nu trebuie să fie doar același lucru ca și în cazul indivizilor, ci trebuie să fie mult mai mult decât atât. Este vorba de utilizarea tehnologiei digitale pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în alte sectoare, folosirea tehnologiei digitale măcar pentru a nu crește emisiile de gaze cu efect de seră în alte sectoare, iar acesta este un lucru foarte important, care nu este ușor de înțeles, dar este extrem de important. Sunt conștientă că nu am enumerat cinci măsuri, dar ceea ce am spus este extrem de important și le-am pus pe toate la un loc.

- Să trecem la cea de-a doua parte a interviului nostru, și anume noile tehnologii și durabilitatea. În prima parte am discutat despre digital și ecologie. Vom vorbi acum despre instrumentele digitale, care sunt smartphone-urile, computerele, camerele foto și obiectele conectate. Dar noile tehnologii includ și panouri solare, baterii, mașini autonome. Cele trei etape pe care le-ați menționat deja și care au cel mai mare impact asupra mediului sunt fabricarea, reciclarea și utilizarea acestora. Astfel, ne putem întreba dacă aceste noi tehnologii sunt cu adevărat durabile. Ei bine, răspunsul este deja nu. În al doilea rând, cum putem face față cererii din ce în ce mai mari a consumatorilor pentru produse din ce în ce mai performante? Pentru că este foarte ușor să le spui oamenilor să nu cumpere cele mai noi tehnologii, dar aici intervine marketingul, iar oamenii visează apoi doar la cele mai noi tehnologii.

- Desigur, aveți perfectă dreptate, din acest motiv nu putem aborda problema tehnologiei digitale fără a aborda problema sustenabilității generale. Este un sistem în care este nevoie de creștere, un sistem cu creștere obligatorie, zic eu, deci suntem în acest sistem economic și este nevoie de marketing pentru a vinde. Așadar, nu există prea multe soluții. De fapt, astăzi suntem obligați să revenim asupra modelului economic general pentru că, de obicei, aceste lucruri despre care vorbiți, că oamenii sunt prinși între instrucțiuni contradictorii, nu este în mod evident sustenabil și nu le putem cere oamenilor, și sunt de acord cu dumneavoastră 100%, nu le putem cere doar „Păi, păstrați-vă echipamentul mai mult timp și nu cedați la nimic”. Apoi, în plus, ar însemna să punem o responsabilitate cam mare pe seama consumatorilor, pentru că, de fapt, consumatorii au un grad de libertate, sunt de acord, dar este totuși cam mult ce li se spune să facă. Nu este o problemă simplă. Problema digitală nu este o problemă care poate fi rezolvată independent de alte sectoare. Nu este o problemă care poate fi rezolvată independent de problema economică globală.

Foto: PhotoAlto / Profimedia

- Ar putea fi reducerea obsolescenței produselor o soluție pentru a limita impactul asupra mediului și cum poate fi redusă această obsolescență?

- Aceasta este o posibilitate, dar vă dați seama că această problemă a reducerii obsolescenței funcționează tocmai dacă avem un model economic în care producătorii nu trebuie să vândă mereu iPhone-uri noi. Am spus iPhone pentru că este un exemplu bun, dar aș putea să spun șosete sau orice altceva, funcționează cu orice...

- Calculatoare...

- Da, putem spune calculatoare, însă dacă aveți o companie care supraviețuiește vânzând un model de persoană la fiecare 20 de ani, tot sistemul trebuie să se alinieze. Adică cei care fac software, vor scrie software care să funcționeze pe aparate care au fost lansate acum 20 de ani, cei care inventează nu știu ce, o cască nouă, se vor asigura că noua lor cască va funcționa pe calculatoare timp de 20 de ani, vedeți, totul se va alinia așa.

Foto: Wavebreak / Profimedia

- Da, dar problema consumului de energie electrică nu va fi rezolvată, este doar o parte din problemele lumii, adică răspundeți la o parte din probleme.

- De fapt, problema energiei electrice este o chestiune... Adică, de ce creștem consumul de energie electrică? Este și pentru că avem mai multe obiecte, avem mai multe lucruri...

- Care, de fapt, sunt mai performante.

- Da, dar cui îi pasă dacă sunt mai performante, pentru că, de fapt, ce rost are ca lucrurile să fie mai performante? Este doar de dragul de a avea mai mult. Acesta este faimosul efect de ricoșeu. Dacă obțineți un câștig de eficiență la un computer sau la orice altceva la nivel global, veți vedea că acest lucru nu vă permite să reduceți consumul de energie electrică al computerelor, pentru că există mai multe computere care se vor vinde sau care vor fi mai mari. Deci, de fapt, creșterea performanței este un pic mai puțin importantă în societatea în care trăim, deoarece nu face posibilă reducerea la nivel global. Evident, pentru o singură unitate, e posibil să reducem, dar, de fapt, în general, se vând mai multe lucruri și, după câțiva ani, vom face computere care vor avea oricum nevoie de mai multă energie, deoarece vom folosi mai multe programe etc. În cele din urmă, vom consuma mai multă energie. Așadar, dacă ne îndreptăm spre o direcție care să fie mai sobră, și includ în termenul de sobrietate și echipamente mai vechi și mai puține echipamente etc., vom reduce și cantitatea de electricitate consumată, cantitatea de energie consumată.

- Ce sunt deșeurile electronice?

- Deșeurile electronice se referă la toate deșeurile de echipamente electrice și electronice. În general, atunci când vorbim despre deșeuri electronice, ne referim mai degrabă la deșeuri de echipamente electrice și electronice digitale. În general, deșeurile sunt clasificate, existând diferite tipuri de deșeuri. Ceea ce numim deșeuri de echipamente electrice și electronice sunt toate deșeurile care corespund obiectelor care fie se bagă în priză sau care conțin părți electronice. Astfel, există cuptorul cu microunde, prăjitorul de pâine, congelatorul, calculatorul și telefonul. De acord? Toate acestea se regăsesc în deșeurile de echipamente electrice și electronice. Este singurul termen care are o definiție cu adevărat precisă și legislativă, cu o serie întreagă de legi în jurul său, în special legi europene, iar termenul deșeuri electronice este un termen consacrat pentru partea digitală.

- OK. Ce este economia circulară?

- Economia circulară este un concept care dorește, în spirit, să imite puțin ceea ce se întâmplă în natură. În natură, dacă vă uitați la o pădure, de exemplu, și știți foarte bine că frunzele cad, în fiecare an, tot timpul, există deșeuri care sunt generate în această pădure, deșeuri de plante, deșeuri de animale, dar de fapt nu există nicio acumulare de deșeuri în această pădure, deoarece totul se reciclează în natură, totul se reciclează și se întoarce în ciclu, după o anumită perioadă de timp. Astfel, economia circulară este ideea de a dori să imităm ceva de genul acesta, în care tot ce am produce, adică am preleva metale din scoarța terestră, de exemplu, și am fabrica obiecte din ele, am folosi obiectele și apoi, când le reciclăm, am recupera tot ce se află în ele, iar apoi începem din nou un ciclu de producție a altceva.

- Sunteți optimistă în legătură cu această chestiune?

- Această traiectorie este destul de interesantă într-un model de societate în care nu există creștere, deoarece, dacă există o creștere a cererii, nu funcționează. Dacă există o creștere a cererii, problema va persista, dar dacă ne aflăm într-o societate în care nu există creștere, atunci este evident că, pentru ca acest sistem să funcționeze, trebuie să reciclăm mult mai bine, ceea ce nu este suficient în prezent. Astăzi, de exemplu, dacă luăm cuprul, rata de reciclare a cuprului la scară globală, care este un metal ușor de reciclat, este de aproximativ 40% sau puțin mai puțin, deci nu este mult. Pentru ca economia circulară să funcționeze, rata de reciclare trebuie să fie de aproximativ 90% sau mai mult. Așadar, mai sunt multe progrese de făcut în ceea ce privește reciclarea pentru ca ea să funcționeze, de fapt.

- Puteți ne oferiți câteva măsuri pentru o economie sustenabilă pe care să le punem în aplicare zilnic acasă și în cadrul companiei?

- Independent de digital?

- Da.

- În general, ar trebuie să mergem în direcția sobrietății. Așadar, când spunem sobrietate, ne referim la a cumpăra mai puțin, apoi la a repara, și acolo trebuie să ajungem. Cred că, pentru a fi sustenabili, trebuie să schimbăm sistemul, sistemul economic, sistemul financiar, vedeți, e sigur că eu și dumneavoastră nu vom reuși să schimbăm asta, chiar dacă putem merge să protestăm și așa mai departe, dar asta e tot ce putem face la acest nivel. Dar cred că trebuie să o facem, adică astăzi trebuie să luăm măsuri... Știți, multă vreme am crezut că explicarea lucrurilor ar fi suficientă, dar de fapt nu este deloc suficient. Astăzi, îmi spun nu, de fapt, pentru a acționa, nu trebuie să acționăm doar pentru noi înșine cu sobrietate, să găsim alte modalități de a ne deplasa. În sobrietate există toate acestea - să împărțim mașina sau să mergem la serviciu cu transportul public sau cu bicicleta, să locuim mai aproape de locul de muncă, să nu mergem cu avionul în vacanțe, știți toate acestea, să nu mai mâncăm carne așa cum o facem noi, toate aceste lucruri care reprezintă deja un pachet mare de măsuri. Dar asta îl interesează doar pe individ în sine, dar după aceea, la nivelul sistemului, sunt enorm de multe lucruri de schimbat și este... esențialul să schimbăm asta, este vorba de modul în care producem energie, este vorba de modul în care sunt conduse companiile, pentru că, în momentul de față, suntem într-un sistem capitalist cu multe relații de dominație în companii și cred că toate astea trebuie să se schimbe. Pentru ca acest lucru să se schimbe în mod fundamental, modurile de guvernanță, chiar și la nivelul companiilor, trebuie să se schimbe.

- Am văzut că noile tehnologii nu sunt atât de ecologice pe cât am putea crede. Toate aceste instrumente sunt fabricate din metale rare a căror extracție este extrem de poluantă, după cum ne-ați explicat. Trecem acum la a treia și ultima parte a interviului nostru, cea a metalelor rare. De ce sunt folosite metalele rare în tehnologiile digitale și în noile tehnologii?

- În aceste tehnologii se folosesc multe metale diferite, deoarece fiecare metal are o proprietate extraordinară, unică, și există modalități de a înlocui anumite metale, dar pentru multe dintre ele este foarte complicat, de fapt, imposibil. Nu ne putem imagina că putem înlocui anumite metale și astfel avem nevoie de aceste metale, care sunt metale rare, pentru a face toate aceste tehnologii.

Foto: Klaus Ohlenschlaeger / Alamy / Alamy / Profimedia

- Mi-ați răspuns puțin și la cea de-a doua întrebare: epuizarea metalelor rare este inevitabilă. Sunt indispensabile metalele rare? Cum abordează tehnologia digitală această problemă? Pe de o parte, spuneți că ne îndreptăm spre o creștere a cererii, chiar dacă ar trebui să se întâmple exact invers, dar în acest caz cum abordăm problema epuizării metalelor rare?

- Dacă vreți, în momentul de față, metalele rare se îndreaptă către curbă (descrescătoare), nu mergem în direcția corectă și extragem prea mult în raport cu capacitatea, dar pentru moment nu există suficientă tensiune pentru a forța producătorii să schimbe lanțurile de fabricație, proiectarea echipamentelor pentru a ține cont de acest lucru, și nici măcar prețurile acestor metale nu sunt un stimulent suficient pentru a aduce schimbări în acest moment. Așa că, situația se poate schimba foarte repede. Doar pentru a ilustra ceea ce am spus mai devreme, uitați-vă la un smartphone, de exemplu. Dacă vă uitați la valoarea metalelor, la valoarea monetară a metalelor care se află într-un smartphone, aceasta este de aproximativ doi euro la un smartphone care costă câteva sute de euro. Vedeți, nu asta va duce la schimbarea perspectivei.

Situația se poate schimba rapid pentru că pot exista conflicte, de exemplu conflictul din Ucraina, care provoacă tensiuni asupra pieței metalelor. Deci nu pentru că metalul nu este suficient, nu pentru că este mai rar în scoarța terestră, ci pentru că există tensiuni geopolitice, există conflicte. De altfel, în prezent există conflicte legate de accesul la apă, care pot duce la întreruperi ale aprovizionării și care, în cele din urmă, pot cauza probleme în producția de echipamente electrice și electronice, iar producătorii sunt mult mai atenți la acest aspect și, prin urmare, pot încerca, într-o anumită măsură, să facă înlocuiri, dar nu pentru toate metalele.

- Așadar, care sunt soluțiile și alternativele care trebuie adoptate în fața acestei creșteri a consumului de metale rare? Există sau nu o reflecție reală în acest moment?

- Există o reflecție și Comisia Europeană are o întreagă reflecție asupra metalelor strategice pentru a vedea cum pot fi furnizate sau nu, există chiar reflecții asupra redeschiderii minelor în țări precum Franța, există reflecții asupra faptului dacă vom redeschide minele în locuri unde nu mai existau, erau închise de foarte mult timp, tocmai pentru a lua în considerare toate aceste tensiuni și aceste riscuri asupra acestor obiecte care au nevoie efectiv de multe metale.

- Care sunt limitele reciclării metalelor rare? Tocmai ați început să abordați acest subiect.

- De fapt, asta e... Depinde foarte mult ce metal, de fapt. Așa cum am spus, într-un smartphone există de obicei aproximativ cincizeci sau câteva zeci de metale. O fabrică precum Umicore, de exemplu, din Belgia, care este o fabrică aflată în vârful tehnologiei de reciclare a electronicelor, să spunem că recuperează aproximativ douăzeci. Din cele aproximativ douăzeci, evident că metalele rare și prețioase, care sunt foarte scumpe, sunt toate recuperate. De fapt, metalele care nu sunt recuperate în prezent sunt fie metale care sunt în cantități extrem de mici și, prin urmare, nu merită să dezvoltăm o tehnologie care nu va fi viabilă din punct de vedere economic. Acestea sunt metalele care nu sunt recuperate, dar metalele scumpe, cum ar fi paladiul, argintul, aurul, toate aceste metale sunt recuperate în proporție de 100%, aș spune. Problema aici este că nu toate articolele electrice și electronice sunt colectate, în medie nici măcar 50% în Europa. În lume, procentul este de 17%.

- Și ce se întâmplă cu restul?

- Ei bine, restul ajunge la deșeurile menajere, ceea ce înseamnă că nu este tratat cu adevărat, ci este mai degrabă îngropat, ars sau aruncat în deșeurile voluminoase. A fost realizat un studiu în Franța – restul fie se aruncă la gunoi, fie se duce pe o filieră greșită, fie este exportat sub formă de donații către țări în care, evident, nu va fi folosit direct, dar vor încerca să scotocească metalele rare care le vor aduce niște bani care le vor permite să se hrănească. Dar este dramatică, de fapt, situația reciclării acestor echipamente electrice și electronice, pentru că astăzi avem multe progrese de făcut. Este chiar halucinant dacă ne gândim că nici măcar în Europa nu putem recupera mai multe echipamente decât o facem deja. Există țări europene care sunt foarte avansate, cum ar fi țările scandinave, în special, și Elveția, unde au rate de colectare de peste 90%. Dar în majoritatea țărilor, chiar și în Franța, colectăm cam 50%.

Foto: Natee Meepian / Alamy / Alamy / Profimedia

- Dacă ar fi să ne concentrăm asupra a două dintre cele mai utilizate produse, laptopurile și smartphone-urile, întrebarea este: există astăzi laptopuri și smartphone-uri ecologice?

- În totalitate nu. Există smartphone-uri precum Fairphone, care are particularitatea de a fi garantat pentru o perioadă lungă de timp, este garantat pentru cinci ani și apoi poți schimba ușor ecranul, bateria etc., este mai puțin rău decât un echipament la care nu poți schimba ecranul sau bateria. Nu zic că e ecologic, zic că e mai puțin poluant și apoi, la calculatoare, e la fel, nu am în minte, dar sunt mărci care oferă calculatoare cu garanții mai lungi. Marile branduri, liderii de piață, precum HP, Dell, Lenovo, sunt în orice caz în măsură să vândă companiilor echipamente cu garanții de șapte ani. Deci asta e deja... Vedeți, m-ați întrebat mai devreme despre progresele care au fost făcute deja... acum 10 ani dacă am fi cerut unui producător un echipament cu o garanție de șapte ani, ar fi râs, dar astăzi sunt capabili să facă acest lucru.

- Mulțumesc foarte mult invitatei noastre, doamna Françoise Berthoud, pentru că ne-a clarificat anumite aspecte, la revedere și sper să ne revedem.

*Proiectul SHIFT – O organizație non-profit, cu multă influență în Franța, care militează pentru a limita atât schimbările climatice, cât și dependența economiei de combustibilii fosili. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Toate bune si frumoase, dar in acelasi timp toata industriile care toata ziua fac campanii continue de "sustenabilitate" produc si vand la greu si toti doresc crestere peste crestere. Cu cat am vandut mai mult decat anul trecut? Cu cat a crescut consumul pe cap de locuitor? Cu cat a crescut piata? In volum si valoare? Reclame peste reclame. Discounturi peste discounturi. Produse gratis peste produse gratis. Iar toti cei care promoveaza aceste produse sunt de fapt cei mai cei ecologisti de tastatura. Traim o ipocrizie continua in care cel care tipa cel mai tare se considera ca are dreptate, cand in realitate lucrurile sunt invers. Pentru mine ar fi foarte interesant sa vedem exact ce au prin case, cat de noi sunt "tehnologiile", ce, cum si cat consuma, ce solutii de "mobilitate" folosesc acesti ecologisti de tastatura, jurnalisti ai "schimbarii" , precum si profeti care propavaduiesc "schimbarea".
    • Like 1
  • Ion check icon
    Când mai intervievați astfel de oaspeți trebuie să le explicați mai întâi că biciclete, pulovere groase, mezeluri cu soia și reciclare aveam și pe vremea lui Ceaușescu. Noi l-am împușcat nu pentru că era dictator ci pentru că ne restricționa CONSUMUL!
    • Like 1
  • Doar o intrebare, "politically incorrect": cum reducem impactul digitalului in momentul in care unele tari/regiuni inregistreaza o crestere semnificativa a nivelului de trai si implicit a consumului de materii prime (de orice fel)? Ex: India, China, tari din Africa, etc.
    • Like 1


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult