M-am hotarât greu să scriu acest articol. Sunt de 15 ani în New York și meseria mea aici este de dramaturg, critic și profesor universitar de teatru contemporan.
Totuși, dată fiind teatralitatea actualelor alegeri în țara mea adoptivă, nu cred că sunt în afara domeniului meu atunci când analizez cea mai vizionată și dramatică dezbatere dintre candidații pentru președinția SUA.
Decizia de a prezenta o poziție publică în favoarea lui Hillary Clinton se datorează însă faptului că aproape tot ce am citit despre alegerile din SUA în presa românească reflectă puncte de vedere (subtile sau clare) ce-l avantajează pe Donald Trump, oferite de bărbați albi, perspectiva feministă/feminină sau a persoanelor de culoare fiind cu totul absentă. Acest text își propune să reflecte opiniile mele și ale prietenilor mei - scriitori, regizori, actori, muzicieni, coregrafi, scenografi, artiști, jurnaliști, producători, profesori etc - din New York, Los Angeles, și Ithaca, NY. Artele liberale, care va să zică.
Deși ne-am uitat cu toții la televizor la aceeași dezbatere săptămâna trecută, în care o Hillary Clinton bine pregatită și stăpână pe ea a fost încontinuu întreruptă cu argumente puerile și exclamații monosilabice (Wrong!) de un Donald Trump incapabil de a articula fraze cu sens, ne-am trezit a doua zi cu surogații Trumpianici 'spinning the truth' (manipulând adevărul) cu evaziuni logice spectaculoase dacă n-ar fi fost ridicole ca substanță.
Până și faptul că Hillary s-a pregătit foarte bine pentru dezbatere a fost răsucit în favoarea candidatului republican, care ar fi fost autentic în acest fel, spre deosebire de candidata democrată care repetă fraze politicianiste. Really? A glorifica lipsa de pregătire, de sens și de conținut, e infantil în cel mai bun caz, și periculos în cel mai rău. Hillary a răspuns prompt la atacurile aberante ale mogulului Trump: Știi pentru ce altceva sunt pregătită, Donald? Să fiu președinta SUA.
Exact aici este miezul lucrurilor. Orice i s-ar reproșa lui Hillary, ea este cu adevărat pregătită se fie președintă, pe când Trump e încă personajul unui reality show de prost gust - Candidatul. Putem doar spera că majoritatea americanilor de bun simț îi va striga prin vot You're Fired înainte de a ajunge la Casa Alba, spre deosebire de suporterii săi stimulați iresponsabil să strige Lock her up! (Arestați-o!) de câte ori vine vorba de Hillary,
Acest lucru se înscrie într-o lungă istorie a insultelor pe care Donald Trump le adresează femeilor cu o ușurință și o superioritate machistă imposibil de acceptat de la un potențial președinte al SUA, care ar trebui să fie un model de ținută, integritate și responsabilitate pentru tinerii americani.
După ce a făcut-o în toate felurile pe Rosie O'Donnell, fără a se scuza niciodată pentru remarcile referitoare la aspectul ei fizic, Trump nu s-a putut abține nici măcar în timpul dezbaterii televizate, când o discuție bazată pe fapte, argumente, soluții economice și politice, ar fi fost de așteptat. Evocând dezgustătorul obicei al mogulului de a jigni femeile și a le judeca pe baza standardelor lui estetice, Hillary a vorbit despre Alicia Machado, câștigătoarea Miss Univers 1996, pe care Trump a umilit-o pentru că se îngrășase câteva kilograme, numind-o Miss Piggy (Miss Porcușor), Eating Machine (Mașină de mâncat) și Miss Housekeeping (Miss Menajera, aluzie la faptul că e Latina și multe imigrante din America de Sud fac curat în casele americanilor mai bogați).
Candidatul republican nu s-a putut controla nici după dezbatere, postând pe Twitter, la 3.20 dimineața, alte denigrări la adresa fostei Miss Univers, sugerând că aceasta ar avea probleme de moralitate. Really?? După cum se articulează și într-o analiză NBC, Trump caracterizează femeile în dihotomii patriarhale, misogine, de tipul frumoasă-urâtă, virgină-curvă, slabă-grasă, tânără-bătrână etc. Fără a observa propria sa înfățișare și greutate, Trump se erijează încontinuu într-un soi de membru al unui juriu Miss Univers ad-hoc pentru fiecare femeie cu care interacționează, de parcă toate doamnele și domnișoarele ar aspira la un titlu de regină a frumuseții de la domnia sa, Mr Big Hand Trump.
Aici se văd standardele duble pe care misoginii de pretutindeni (și simpatizantele lor) le aplică și în cazul lui Hillary Clinton. O femeie este judecată în primul rând ca aspect fizic, apoi ca ființă emoțională/sexuală, și aproape niciodată ca o persoană cu inteligență și autoritate care are ceva serios de spus. Dacă zâmbește - de ce zâmbește (superior sau tâmp), dacă nu zâmbește - ia uite ce mutră de anchetator/uliu/dirigintă/robot/muiere-fără-suflet/etc are. Dacă e unsă cu toate alifiile nu e bine, dacă face o greșeală, e amplificată și repetată la infinit, pe când dlui Trump i se acceptă și chiar idolatrizează erorile, aberațiile, lipsa de cunoștințe, maniere și tact.
Cei care 'spin the truth' și îl trâmbițează pe Trump câștigător în orice circumstanțe, aduc argumente bizare de tipul: doamna l-a acuzat că nu e atât de bogat precum spune, de aceea nu-și face publică declarația de taxe. Nu, problema/acuzația e alta: oamenii de rând își plătesc taxele, de multe ori făcând față cu greu acestor plăți, știut fiind faptul că majoritatea clasei de mijloc în SUA trăiește de la salariu la salariu.
The New York Times tocmai a publicat declarația de taxe a d-lui Trump din 1995.
Declarând o pierdere de 916 milioane de dolari (!) în 1995, Dl Trump reușește să evite taxele federale în următorii 18 ani, datorită unei portițe în legea taxelor care îi avantajează pe cei bogați. Giuliani și alți susținători ai lui Trump s-au grăbit să-l considere un geniu pentru că a ocolit plătirea taxelor. Really??? Nu, găselnița financiară nu-l face 'smart', cum s-a autoproclamat în timpul dezbaterii, ci incorect și demagog, unul dintre principalele sale argumente pentru a fi ales fiind sugestia că ar reprezenta electoratul clasei muncitoare.
Pentru mulți oameni, din păcate, imaginea dictatorului, a bărbatului-alfa, 'șmecher', bogat, plin de el, cu tupeu și fără fond, este asociată cu cea a unui lider puternic. Este momentul să arătăm lumii că un conducător adevărat e mai degrabă o femeie cu experiență, care știe să se adapteze, să negocieze, să-și recunoască greșelile, să meargă înainte în ciuda criticilor răuvoitoare, să asculte problemele altora, să stabilească priorități, și să ia decizii înțelepte.
Nu e de mirare că și membri ai familiei Bush, republicani cu pedigree și prestigiu, o susțin pe Hillary Clinton și nu candidatul partidului lor. Mai mult decât atât, ziare de calibru ca The Arizona Republic (creat în 1890), care a sprijinit de un secol numai candidați republicani, și-a declarat susținerea oficială pentru candidata democrată.
Hillary este singura alegere posibilă pentru ca America să meargă înainte - titrează publicația, enumerând multiple argumente solide pentru opțiunea lor. Când președintele Americii vorbește, lumea ascultă, așa că acesta/aceasta trebuie să aibă substanță, corență, consistență și simțul proprietății termenilor. Trump nu posedă aceste calități în opinia jurnaliștilor de la The Arizona Republic, și a multor altor americani.
Nici nu am mai amintit controversatele remarci ale d-lui Trump referitoare la imigranți și conotația negativă pe care acesta o aruncă asupra acestor oameni care contribuie la prosperitatea Americii, o țară creată și dezvoltată de/prin imigranți. Probabil că o să auzim mai multe despre acest subiect în următoarele dezbateri.
Sper doar ca cei care vizionează spectacolul electoral american pe ecranele din Romania să înțeleagă unele nuanțe pe care am încercat să le subliniez în acest articol, să nu se lase captivați de flamboaiantul bilionar fără a examina critic ceea ce spune, și să nu o judece automat pe dna Clinton ca neprincipială, doar pentru că nu li se pare carismatică. Să eliminăm standardele duble - putem?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.