Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De la 1 aprilie lumina și căldura vor redeveni poveri apăsătoare pe bugetele familiilor?

bec - Getty

Foto: Getty Images

Un avertisment venit zilele trecute de la ANRE, aparent fără adresant, arată că autoritatea obligată de lege să facă ordine în piața de energie nu înțelege în ce constă dezordinea din acest sector. Voi rezuma avertismentul: „Uitați de piața reglementată! Nu există cale de întoarcere. Orice decizie de revenire la reglementare ar fi urmată de condamnarea României de către instanțele Uniunii Europene”.

Dar există vreun pericol real, în România, să fie anulate deciziile din vara anului 2020 pentru gaze și din ianuarie 2021 pentru electricitate, de trecere de la un regim constant de reglementare la piața liberă? E cert că nu! Și ar fi o nebunie chiar si o tentativă în acest sens, într-un moment în care tocmai am intrat în competiția pentru aderarea la OCDE.

Notez că nu înseamnă întoarcere la regim de reglementare intervenția statului în piața liberă a energiei, cu decizii de plafonare și de compensare, într-un caz de derivă a prețurilor. Și nici o eventuală prelungire a acestor măsuri nu ar fi întoarcere la prețuri administrate. Mai cu seamă că: 1) deciziile sunt (si ar fi) pentru o perioadă limitată; 2) prin aceste decizii, în condițiile în care statul suportă de la buget atât compensările, cât și plafonările, nu sunt în niciun fel împovărate companiile energetice; 3) dacă Ministerul Finanțelor a alocat fondurile necesare, câteva miliarde de lei, iar banii au ajuns în conturile Ministerului Energiei, dezordinea provocată de formularele de decontare - ce n-ar fi fost corect întocmite, cum reclamă ministrul Energiei - nu are nici în mânecă și nici în clin cu regimul pieței. Are legătură cu supravegherea de care este responsabilă ANRE.

Și Friedman, dar și Keynes…

Azi, în lumea mare, cu excepția țărilor unde este practicat capitalismul de stat, nu mai sunt prea multe vocile dispuse să îl nege pe părintele școlii de la Chicago, laureatul Nobel Milton Friedman. Cel care, în descrieri tulburătoare, a comparat rolul piețelor libere în economie cu acela al luminii soarelui pentru tot ce crește pe Terra. Dar în această lume globalizată, tulburată de aproape doi ani de un virus ucigaș - care lovește viața, economia, finanțele, relațiile sociale - guvernele de pretutindeni, cărora li s-au asociat îndeaproape băncile centrale, nu ezită să deschidă și cărțile lui Jon Maynard Keynes.

Ce ne învață Keynes? Că în vremuri grele, când banii populației se împuținează, consecințele sunt dramatice. Pentru că încetinește fluxul consumului, ca reacție la scăderea cererii de bunuri și servicii. După care vin, pe rând ori dintr-o dată, recesiuni, pierderi de locuri de muncă, șomaj, reduceri de venituri. Crize.

Într-o celebră scrisoare adresată președintelui SUA Roosevelt, în care analiza soluții pentru vindecarea rănilor provocate de criza interbelică, Keynes propunea cu deosebire un pachet consistent de cheltuieli guvernamentale. În două direcții. Uitați-vă în gospodăriile populației, sugera el, unde dacă nu vor fi revigorate veniturile va scădea cererea de consum și, mai departe, va încetini creșterea economică. Și uitați-vă la investiții, cea de-a doua parte a cererii agregate, care dacă nu vor fi sprijinite de guvern vor fi lovite mai puternic decât consumul.

Keynes este actual. Un adevăr însoțit însă de riscuri și de dileme. Guvernele, după puterile economiilor din țările lor, au intervenit cu stimuli financiari pentru a sprijini consumul populației și investițiile, iar acum întrebarea este când să înceteze sprijinul. Dacă ar fi retras prea devreme, cât timp economiile sunt încă slăbite, riscul de recesiune și de deflație, care stă la pândă, și-ar face de cap. Dacă retragerea ar interveni prea târziu, criza datoriilor publice ar avea timp să facă explozie, iar inflația ar creste și mai mult, sufocând redresarea.

Astfel de riscuri, de dileme sunt întoarse pe toate fețele și de băncile centrale, în confruntarea cu inflația actuală în creștere, acesta fiind cadrul fundamental de analiză într-un moment în care dezbaterea la zi are în prim-plan strategiile privind dobânda de politică monetară. Cu atât mai mult cu cât acest medicament preferat în tratamentul inflației (dobânda-cheie) are acțiune lentă, deseori fiind nevoie între șase și zece luni ca să producă efectele așteptate, în plus tinzând să încetinească și creșterea economică prin scumpirea creditelor. Din acest al doilea motiv - comportament ilustrat în prezent de strategia Băncii Centrale Europene - este preferabil ca rata dobânzii-cheie să fie mișcată cu maximă prudență.

Un februarie înșelător

Fie că intervin guvernele, fie că intervin băncile centrale, ca să repare ceea ce piețele au stricat, în nicio analiză serioasă din lume nu se ajunge ca astfel de măsuri să fie considerate alunecări către un regim de administrare a prețurilor de către stat. Dacă în România bunăoară, în noiembrie 2021, electricitatea a cedat dintr-o dată 12 procente din prețul umflat cu pompa si întreținut forțat timp de zece luni, în condițiile unei liberalizări haotice, este cert că am primit un semnal pozitiv, de fapt un rezultat așteptat al intervenției statului, prin puterea legislativă, în piața energiei. O intervenție care a impus prin lege compensări și plafonări, după ce prețurile electricității, gazelor naturale și ale altor combustibili au explodat.

Cum însă legea, votată în toamna anului trecut, când prognozele multor mari centre de analiză din lume vedeau inflația în declin, a mizat pe cifre calibrate sub forța noului val inflaționist care mătură planeta începând din decembrie, a fost nevoie de rectificări. Și e bine că rectificările s-au produs repede. Prin Ordonanță de Urgență a Guvernului. Au fost ridicate plafoanele și au crescut semnificativ compensațiile.

Așadar, de azi 1 februarie, vom plăti maximum 80 de bani pe kWh pentru curentul electric consumat; și maximum 31 de bani pe kWh pentru gazele naturale consumate. Cu toate taxele incluse. Iar consumul, pentru consumatorii casnici, are acum noi plafoane, mai înalte, de până la 500 kWh la electricitate și de 300 de metri cubi la gaze. Toate aceste înlesniri, într-adevăr importante, sunt însă cu termen redus. Până la 31 martie.

Și de la 1 aprilie încolo ce va fi? Vom avea, de Paște, din nou prețuri explozive la lumină și căldură? Și va urma încă o vară cu facturi umflate din piața de energie, ce vor continua să împingă inflația în sus? Aceste întrebări, dramatice, au dat naștere la dezbateri aprinse în spațiul public. Unele opinii susțin încetarea oricăror intervenții în piața energiei după 1 aprilie. Altele converg către prelungirea plafonărilor și compensărilor până la 30 aprilie. Sunt și opinii care optează pentru un răgaz ceva mai lung, de șase luni, până la 1 septembrie. Un răgaz absolut necesar pentru ca România să-și pregătească în condiții optime aderarea la tranziția energetică - parte a noii normalități spre care criza actuală împinge lumea.

Deocamdată suntem în februarie 2022, exact 28 de zile la răscruce de șocuri, când prețurile din piața energiei sunt dictate de vreme și de vremuri. Citim prognozele meteo, se pare că februarie va fi o lună cu temperaturi calme și ne facem speranțe. De fapt, întreaga Uniune Europeană își face speranțe. Semnificativ, în acest sens, este faptul că în ultimele zile de ianuarie cotațiile pentru contractele din februarie, la electricitate, au arătat scăderi de prețuri până la 30 la sută. Motivul? Vremea bună, anunțată pentru februarie, a determinat o cerere mai mică în toată Uniunea Europeană, urmată de reduceri de prețuri.

Februarie este însă o lună înșelătoare, speranțele fiind și ele cu termen redus, pentru că toate celelalte cotații, de la două până la 12 luni, indică scumpiri pe piața electricității. În alt plan, cel al pieței gazelor, scumpirile se anunță și mai mari. Starea vremii nu impresionează această piață. Aici dictează starea vremurilor. Evenimentele de la granița Rusiei cu Ucraina, care fac incerte livrările de gaze rusești în Europa, împing prețul gazelor tot mai sus.

Avalanșele de știri din Statele Unite ale Americii, referitoare fie la exporturile viitoare de gaze naturale lichefiate către Europa, fie la vapoarele americane încărcate deja cu gaze lichefiate, care staționează în Atlantic, în apropierea porturilor europene, gata să descarce dacă va fi nevoie, nu au reușit încă să calmeze piața gazelor. În România, chiar și analizele făcute dincolo de starea vremii si a vremurilor, nu indică perspective optimiste pentru primăvara și vara viitoare.

O inflație cum nu am mai văzut mătură planeta

Desigur, ineditul actualului ciclu inflaționist, care a debutat în ianuarie 2021 și continuă să ne scumpească viața, se face remarcat prin câteva trăsături cu semnificații profunde. Mă rezum la cele mai importante.

1) Se manifestă global, ca și criza sănătății publice și toate celelalte crize pe care coronavirusul le-a provocat.

2) Nu corespunde definiției inflației - în sensul că lumea nu se confruntă cu o creștere generalizată a prețurilor de consum. Fenomenul se desface în două categorii distincte. De mai mult de jumătate din inflația afișată sunt vinovate prețurile din piețele de energie, care s-au umflat cu rate de două cifre, stricând mediile generale ale miscării tuturor prețurilor de consum. O altă parte, mai puțin de jumătate, constituie o creștere a prețurilor generale influențată întâi și întâi de scumpirile extravagante ale gazelor, electricității și combustibililor.

3) Marile bănci centrale, cu deosebire Rezervele Federale ale SUA și Banca Centrală Europeană, au situat în planul întâi redresarea economică, lăsând în planul doi inflația, pe care au socotit-o mult timp tranzitorie. Această politică suferă flexibilizări în vremea din urmă, cu diferențe majore între Fed și BCE, dar dilema inflație - creștere economică rămâne acută.

Deasupra tuturor acestor trăsături, dobândind o importanță cardinală, se situează faptul că actualul ciclu inflaționist, cum lumea nu a mai văzut, a grăbit demarajul tranziției energetice. De fapt, a marcat debutul unui proces revoluționar, parte integrantă a schimbării lumii, iar România nu are cum să rămână în afara acestei curse.

Tranziția energetică este - și mai ales tinde să fie - o explozie calitativă produsă într-un lung lanț de acumulări cantitative. Desigur, procesul este încă la început, într-o fază ce nu acoperă deocamdată definiția formulată de Camdessus, într-un dialog public cu guvernatorul Isărescu. În opinia exprimată de fostul director al Fondului Monetar Internațional, un proces de tranziție îsi poate atinge țelul numai dacă reușește să fie „îndrăzneț și cuprinzător”.

Așadar, când scriu „explozie calitativă”, am în vedere că trenul acestei tranziții a plecat deja, demarajul se dovedește a fi îndrăzneț, dar obiectivul cuprinzător ar urma să fie acoperit treptat. Există deja o foaie de parcurs, anul 2050 începe să fie tot mai mult acceptat ca moment în care trenul ar urma să ajungă în gara finală, dar proiecțiile etapelor intermediare sunt încă în faza unor confruntări aprinse la nivel global. Inevitabil astfel de confruntări vor continua, pentru că, de la un continent la altul, de la un grup de țări la altul, chiar în interiorul multor țări, armonizările nu s-au închegat încă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabi check icon
    D-le Vasilescu, de ce vă pierdeţi vremea cu analize economice pe care majoritatea oamenilor ori nu le înţeleg ori nu le vor accepta? În schimb, de ce nu le spuneţi românilor pe şleau unde duce populismul şi ipocrizia politicienilor pe care [ei] i-au votat?

    Haideţi să observăm:
    - Deşi avem disponibile gaze de şist la Pungeşti, politicienii i-au dat afară pe potenţialii investitori americani de la Chevron. Pe atunci, a câştigat ideologia lui Ion Iliescu „Nu-ne-vindem-ţara!”. Acum, ar trebui să ne întrebăm, cine a pierdut în final: noi, sau „exploatatorii” americani? de fapt o singură companie privată nu înseamnă TOATĂ populaţia americană - acea exprimare este greşită (căci o companie nu înseamnă TOATĂ populaţia americană, americanul de rând habar n-are unde-i România).

    - Petrol şi gaze din Marea Neagră: la ora actuală există doar două companii care deţin tehnologia de exploatare marină. Una este o companie americană (Exon) iar cealaltă este o companie rusă. Din aceleaşi motive ca şi la Pungeşti, politicienii continuă blocarea exploatării resurselor existente pe teritoriul ţării noastre. Ciudat!

    Într-o ţară bogată în resurse naturale -aşa cum este România- şi de care ar putea beneficia toţi contribuabilii, oare cui serveşte această atitudine? Cine, mai exact, doreşte ca România să depindă şi să continue a cumpăra resurse energetice de la alţii? Cui serveşte?
    • Like 3
    • @ Gabi
      Adi check icon
      In caz ca nu stiai, dpdv legal, Banca Nationala a Romaniei NU este raspunzatoare de politica resurselor nationale a tarii. In plus, angajatilor BNR nu le pasa. Sunt doar niste bugetari care vin la serviciu, semneaza condica de prezenta, uneori raspund la comenzile superiorilor. Este exact la fel ca in ministere, DSP, spitale sau in alte institutii administrate de stat. Nu exista responsabilitate personala. Cand sunt prinsi "pe rosu" uneori isi dau demisia, alteori nu. Dar niciodata nu raspund personal. Asta-i sistemul actual. O irosire inutila de resurse finantate din banii contribuabililor.
      • Like 0
    • @ Adi
      check icon
      Adică, după mintea ta, dl Vasilescu a scris articolul ăsta că să-și rotunjească veniturile de la BNR sau din plictiseală??
      • Like 0
    • @ Adi
      Gabi check icon
      Poate aşa pare atunci când priveşti BNR din afară. Însă, după cum se arată, tipii din BNR sunt cei mai puternici crocodili. Căci banii vin de la ei, nu din altă parte. Partidele, (toate), atunci când au nevoie de finanţări, de unde crezi că obţin bani?... de la BNR!
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Înțeleg că liberalizarea pieței de energie a venit într-un moment prost, când eforturile financiare ale statelor pentru compensarea măsurilor covid generează inflație.
    Consecința liberalizării ar fi trebuit să fie scăderea prețului prin concurența furnizorilor de energie și nu creșterea lor. Mai vin și certificatele verzi și treaba-i gata.
    Eu de exemplu sunt la eon. Ce am observat, nu e o dată fixă de emitere a facturilor așa că deseori se suprapun. Dacă n-ai cont eon myline nici nu poți supraveghea așa că plătești azi și mâine se emite o nouă factură așa încât plata nu-i înregistrată. A pățit-o mama cu crize de nervi, uite, e adevărat, se plânge lumea la tv că n-are cu ce plăti. În realitate consumul e rezonabil. Ar fi bine ca furnizorii să facă ordine în ograda lor și apoi putem vedea ce și cum și de ce.
    Totuși când pui unor "băieți deștepți" pâinea și cuțitul în mână și nu-i verifici te poți aștepta nu la scăderi pe baza concurenței ci la un concurs de creșteri.
    • Like 4
  • ....tot ce se intampla acum in mandra nstra.tara este rezultatul activității , hotărârii , acordului întregului popor de a avea o tara ca afara , iata ca după 30 si ceva de ani cu niște conducători străini de neam si tara , trădători- vânzători de neam si glie am reușit să ne dăm aproape de pomana ( fără lumânare ) industrie , agricultura, ind.alimentara , utilități de interes strategic si multe altele .Si ca tacâmul să fie complect iată că zilele trecute sub furia flexului si aparatului de sudură se prăbușește si penultima fabr. de zahăr din LUDUS deținută de un rechin neamt . La cererea oamenilor si autorităților de a le revinde lor fabr.. acesta a refuzat .Si iata ca ROMANIA dintr un producător de aprox. 1 mil./t zah./an din mat.prima sfeclă de zahăr , am ajuns să primim maturatura zahar din silozuri , alte spații depozitare de la nemti , austrieci , bursa din londra alte state componente ale înaltei porti UE . In concluzie vorba romanului ; ne am tăiat singuri creanga de sub picioare , vai de noi săraca țara bogată. LA MULTI ANI REPUBLICA .RO !
    • Like 0
    • @ Milian Militaru
      check icon
      Cum, bre, nici cînd dau faliment nu e buni rechinii ăștia nemțești??
      Nu mai e, bre, nici rechinii ăștia ce era odată... Unde mai găsești rechini dintr-ăia buni, crescuți la sol?!
      • Like 1
  • Ei, nu am uitat, am antrenamente comuniste: pot dormi si la 18 grade, pot si inchide luminile in casa cand plec, fara feon si fier de intins parul si fier de calcat si periute electrice si microunde si led la baie etc - putem scade facturile imediat, functie de buget. Da, in ultimii 30 de ani m-am cam invatat cu boieria.
    De tineri e mai greu, putini sunt obisnuiti cu simplitatea....
    • Like 5


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult