De Ziua Mondială a Profesorului: schimbarea în educație are un singur nume

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, reamintesc că e nevoie să avem încredere în profesori. Sunt o categorie greu încercată în această perioadă, sunt în prima linie în fiecare zi și asta nu e puțin lucru. Nu știu câți dintre noi am face asta. Sper ca pandemia să aducă mai mare respect și prețuire pentru acești oameni forțați să se reinventeze peste noapte și să schimbe aproape complet modul în care lucrează. Nu a fost și nu este ușor deloc. Știu că cei mai mulți s-au străduit și se străduie în continuare să își facă meseria cu responsabilitate, sacrificiu și drag de copii, deși condițiile de lucru sunt grele. Sunt cei care excelau și înainte de pandemie. Știu că există și unii care nu o fac și găsesc pentru asta o mie de scuze. Sunt aceiași care nu făceau mare lucru nici înainte de pandemie.

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, reiau ce am spus cândva și le doresc profesorilor să intre la ore cu mult meșteșug, dar și multă simțire, cu „art and heart” la un loc, cum spun englezii. Le doresc să aibă puterea, timpul necesar și starea de bine pentru a le arăta tuturor copiilor cu care lucrează că le e drag de ei, că le pasă de ei și că încearcă să le înțeleagă problemele de tot felul pe care ei le au, poveștile lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea. Uneori, profesorii nu știu să facă acest lucru, pentru că nu au fost pregătiți pentru asta. Alteori, presați fiind să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze, fiecare în ritmul și în felul lui. 

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, spun, din nou, că schimbarea în educație are un singur nume: dragoste.

Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, zic că, dincolo de „simțire”, e foarte important și „meșteșugul”, contează stilul și metodele de predare, ieșirea din modelul de lecție „profesorul scrie pe tablă sau vorbește și elevul notează” și crearea unui cadru de învățare în care copiii colaborează, investighează, descoperă și învață făcând lucruri. Sau înseamnă ieșirea din modelul „nu e admis să greșești, copiii ascultă, memorează și vânează note, regulile sunt foarte stricte și învățarea nu e personalizată” și mutarea accentului pe un format de lecție în care se lucrează diferențiat, în care a greși înseamnă a învăța, în care copiii creează, în care se acceptă opinii, se adresează întrebări şi există răspunsuri şi soluţii alternative, şi nu „căi optime unice“. Înseamnă să învățăm să fim împreună în școală, să avem scopuri comune și să  ne sprijinim reciproc pentru a le atinge. 


Azi, de Ziua Mondială a Profesorului, îți spun că meșteșug înseamnă și că ești un profesor receptiv la rezultatele diverselor studii și cercetări și că îți depășești rutina și propriile prejudecăți, pentru a gândi mai profund și mai creativ la ceea ce ai putea să faci mai bine pentru elevii tăi. În fiecare zi, mai bine.

Gând bun tuturor profesorilor din România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp